Decizia nr. 900/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12^6 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, excepție ridicată de Constantin Cojanu în Dosarul nr. 5.365/105/2009 al Curții de Apel Ploiești - Secția de conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului nr. 4.347D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 4.598D/2010, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică, excepție ridicată de Gheorghe Băbuș în Dosarul nr. 5.366/105/2009 al Curții de Apel Ploiești - Secția de conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 4.598D/2010 la Dosarul nr. 4.347D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 4.598D/2010 la Dosarul nr. 4.347D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât măsurile legale criticate țin de politica de protecție socială a legiuitorului, iar modul în care legiuitorul înțelege să acorde diverse facilități fiscale nu poate fi cenzurat prin prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 21 octombrie și 9 noiembrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 5.365/105/2009 și nr. 5.366/105/2009, Curtea de Apel Ploiești - Secția de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12^6 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, excepție ridicată de Constantin Cojanu și Gheorghe Băbuș în cauze având ca obiect soluționarea unor litigii de muncă privind personalul din industria de apărare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale criticate sunt discriminatorii și încalcă dreptul la muncă, întrucât plata venitului de completare se sistează dacă pe perioada acordării acestuia persoana se angajează la o societate comercială cu capital majoritar de stat, pe când, dacă aceeași persoană s-ar angaja la o societate comercială cu capital privat, venitul respectiv s-ar acorda în continuare.

Curtea de Apel Ploiești - Secția de conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în Dosarul nr. 4.347D/2010, consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În Dosarul nr. 4.598D/2010 nu a comunicat punctul său de vedere.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 12^6 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 28 iunie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 44/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003, care au următorul cuprins:

"(4) Nu beneficiază de venit de completare persoanele prevăzute la alin. (1) care se reîncadrează în muncă la societățile comerciale cu capital majoritar de stat, de la data reîncadrării."

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 41 alin. (1) și (2) privind dreptul la muncă, precum și dispozițiile art. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind egalitatea, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea discriminării și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție privind interzicerea generală a discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Prin

Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, au fost eliminate toate drepturile cu caracter compensatoriu acordate în caz de concediere colectivă, cu excepția ajutorului de șomaj, astfel încât persoanele care fac obiectul concedierilor colective, dacă acestea au avut loc după intrarea în vigoare a

Legii nr. 118/2010 , nu mai pot beneficia de prevederile

art. 12 lit. a), b) și d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002 , indiferent dacă au avut sau nu încheiat contractul individual de muncă înainte de 1 ianuarie 2004. Însă art. 12^6 alin. (4) din ordonanța de urgență nu a fost abrogat, continuând să producă efecte juridice, astfel încât Curtea urmează să se pronunțe pe fondul excepției de neconstituționalitate.

Curtea constată că venitul de completare este o măsură de protecție socială pe care legiuitorul a instituit-o în virtutea situației deosebite în care se află personalul disponibilizat din industria de apărare. Este un instrument de politică socială a statului - domeniu în care statul dispune de o largă marjă de apreciere - care oferă o protecție suplimentară categoriei socioprofesionale menționate, astfel încât legiuitorul este în drept să stabilească condițiile și cazurile în care acesta se acordă sau în care se sistează plata acestuia. Condiția pentru acordarea venitului de completare criticată de autorii excepției are ca scop, pe de o parte, stimularea inserției acestor persoane în mediul privat pentru a dinamiza economia statului, iar, pe de altă parte, reducerea cheltuielilor bugetare ale statului. Astfel, textul criticat încurajează, în mod activ, exercitarea dreptului la muncă în mediul privat; reglementarea unui atare deziderat nu creează premisele unei discriminări în funcție de natura capitalului social al angajatorului, ci presupune aplicarea unui tratament juridic diferit în vederea atingerii acestui scop legitim, păstrându-se un just echilibru între mijloacele folosite (încetarea plății venitului de completare în condițiile textului de lege criticat) și scopul avut în vedere.

În consecință, Curtea nu poate reține încălcarea textelor constituționale și convenționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12^6 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, excepție ridicată de Constantin Cojanu în Dosarul nr. 5.365/105/2009 al Curții de Apel Ploiești - Secția de conflicte de muncă și asigurări sociale și de Gheorghe Băbuș în Dosarul nr. 5.366/105/2009 al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2011.