Decizia nr. 1397/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3, 4 și 5 din Codul penal și art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 și alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 59/1934 1 mai 1934 (prevederi anume) asupra CECULUI
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3, 4 și 5 din Codul penal și
art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 și alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934
asupra cecului, excepție ridicată de Ilie Pînzariu în Dosarul nr. 957/40/2008 al Tribunalului Botoșani - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 27 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 957/40/2008, Tribunalul Botoșani - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3, 4 și 5 din Codul penal și
art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 și alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934
asupra cecului, excepție ridicată de Ilie Pînzariu într-o cauză penală.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 20, art. 23 alin. (12), art. 24, art. 73 alin. (3) lit. h) și art. 124, precum și art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 11 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. În acest sens, arată că textele de lege criticate, deși au conținut identic, sancționează diferit aceeași faptă penală. Autorul excepției consideră că "prin încadrarea unei acțiuni ilicite în conținutul constitutiv a două infracțiuni distincte" se dă "posibilitatea unei duble sancționări". În continuare, apreciază că
art. 84 alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934
este neconstituțional, deoarece nu definește "faptul scuzabil". În consecință, "legea nu este suficient de clară și lasă loc unei marje de apreciere care poate depăși limita rezonabilului".
Instanța de judecată consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale și reglementărilor internaționale invocate.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215 alin. 3, 4 și 5 din Codul penal și
art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 și alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934
asupra cecului, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul cuprins:
- Art. 215 alin. 3, 4 și 5 din Codul penal: "Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.
Emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.
Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.";
-
Articolul 84
alin. 1 pct. 2 și 3 și alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 :
"Se va pedepsi cu amendă de la 5.000-100.000 lei și închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul când faptul constituie un delict sancționat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă. [...]
2. Oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul și mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut.
3. Oricine emite un cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale arătate de alineatele 1, 2, 3 și 5 al art. 1 și art. 11. [...]
[...] Când emiterea cecului se datorează unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă."
Aceste texte de lege sunt raportate la prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 20, art. 23 alin. (12), art. 24, art. 73 alin. (3) lit. h) și art. 124, precum și art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 11 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că argumentele invocate de autorul excepției nu vizează o veritabilă problemă de constituționalitate, ci constituie o problemă de interpretare și de aplicare a legii din perspectiva succesiunii legilor în timp ce ține de resortul instanțelor judecătorești, iar nu de cel al instanței de contencios constituțional.
Curtea a statuat, în repetate rânduri, că nu intră în atribuțiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanțele judecătorești, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzute de lege.
Mai mult, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, de exemplu,
Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.
În ceea ce privește dispozițiile alin. 2 teza a doua din
art. 84 din Legea nr. 59/1934 , Curtea reține că autorul excepției critică aceste dispoziții pe motiv că legiuitorul nu definește faptul scuzabil, astfel că "inculpatului nu i se garantează dreptul la apărare câtă vreme acest drept este lipsit de conținut".
Or, nici asemenea critici nu intră în competența Curții Constituționale, care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității dispozițiilor cu privire la care a fost sesizată, fără a le putea modifica sau completa.
În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3, 4 și 5 din Codul penal și
art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 și alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934
asupra cecului, excepție ridicată de Ilie Pînzariu în Dosarul nr. 957/40/2008 al Tribunalului Botoșani - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.