Decizia nr. 1189/2007

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Societatea Comercială "Studio Global" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 12.803/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții că autoarea excepției a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 12.803/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Societatea Comercială "Studio Global" - S.R.L. din București în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât permite instanței ca, dispunând disjungerea cererii de chemare în garanție, să creeze o situație nefavorabilă pentru pârâta-reclamantă, căreia i s-ar periclita în acest mod poziția procesuală și i s-ar diminua dreptul la apărare și la un proces echitabil. Este astfel "destabilizată" și egalitatea părților, întrucât reclamanta-pârâtă este lăsată să-și susțină cererea de chemare în judecată și apărarea sa așa cum apreciază, pe când pârâta-reclamantă este împiedicată să folosească toate apărările pe care le consideră necesare. În plus, se mai arată că lipsa unei căi de atac separate împotriva încheierii prin care instanța dispune disjungerea aduce o gravă atingere dreptului la apărare.

Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu aduce atingere prevederilor constituționale invocate de autoarea excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materia egalității în drepturi, în care s-a statuat în mod constant că egalitatea în drepturi nu înseamnă uniformitate. Arată că soluția disjungerii, în ipoteza prevăzută de reglementarea criticată, asigură soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autoarea excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, "Când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanție, instanța poate dispune despărțirea ei spre a fi judecate deosebit."

Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 privind dreptul la apărare. Se invocă, totodată, prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, instituirea, prin textul de lege criticat, a regulii potrivit căreia, în situația în care chemarea în garanție determină întârzierea judecății, instanța poate dispune disjungerea celor două cereri spre a fi judecate separat, are drept scop soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în deplin acord cu exigențele impuse de dreptul la un proces echitabil. Această soluție legislativă nu încalcă egalitatea în drepturi, întrucât nu instituie nicio discriminare pe criterii arbitrare între persoanele vizate în ipoteza sa. De asemenea, reglementarea criticată nu îngrădește sub niciun aspect posibilitatea părților de a formula apărările pe care le consideră necesare, astfel încât nu sunt încălcate nici prevederile art. 24 din Legea fundamentală.

De altfel, din examinarea susținerilor autoarei excepției se constată că acestea vizează modul de aplicare a art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă în cauza dedusă judecății. Astfel, toate argumentele formulate sunt în sprijinul susținerii sale, în sensul că, în speță, cererea de disjungere a cererii de chemare în garanție nu ar trebui admisă de instanța de judecată, întrucât, în acest fel, s-ar aduce atingere drepturilor fundamentale invocate, iar autoarea excepției (pârâtă-reclamantă în cauză) nu ar mai avea posibilitatea de a-și formula o apărare corespunzătoare. Asemenea critici nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, ci a instanței de judecată, singura în măsură să decidă cu privire la disjungerea cererii de chemare în garanție în cauza dedusă judecății, cu luarea în considerare a tuturor împrejurărilor care particularizează această cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Societatea Comercială "Studio Global" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 12.803/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 decembrie 2007.