Decizia nr. 1072/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 alin. 1 lit. b), art. 35 alin. 1 și art. 91^3 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, ale art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și ale art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Decizii de neconstituționalitate 1
- Decizia nr. 564/2017 19 septembrie 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 355 din Codul de pro…
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 78/2000 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 alin. 1 lit. b), art. 35 alin. 1 și art. 91^3 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, ale
art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor și ale
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006
privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, excepție ridicată de Ionel Daniș și Constantin Carp în Dosarul nr. 773/45/2007 al Curții de Apel Iași - Secția penală.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate din
și din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 , deoarece acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei. În ceea ce privește dispozițiile criticate din Codul de procedură penală, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 12 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 773/45/2007, Curtea de Apel Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 alin. 1 lit. b), art. 35 alin. 1 și art. 91^3 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, ale
art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor și ale
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006
privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^3 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, ale
art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004
și ale
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006
a fost ridicată de Ionel Daniș, iar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 alin. 1 lit. b) și art. 35 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost invocată de Constantin Carp într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cauze penale privind infracțiuni de corupție.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece instituie reguli de procedură de natură să încalce dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, iar în ceea ce privește dispozițiile privind statutul și salarizarea magistraților, acestea creează un regim discriminatoriu între magistrații judecați pentru săvârșirea unor infracțiuni și alte categorii de inculpați și încalcă prezumția de nevinovăție.
Curtea de Apel Iași - Secția penală și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile criticate din Codul de procedură penală sunt constituționale, iar dispozițiile
art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004
și ale
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006
sunt neconstituționale. Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 28^1 alin. 1 lit. b), art. 35 alin. 1 și art. 91^3 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, ale
art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005 și ale
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006
privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006.
Dispozițiile criticate din Codul de procedură penală au următorul cuprins:
- Art. 28^1 alin. 1 lit. b): "Curtea de apel judecă: 1. în primă instanță: [...] b) infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe, precum și de avocați, notari publici, executori judecătorești și de controlorii financiari ai Curții de Conturi;";
- Art. 35 alin. 1: "În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă competența în raport cu diferiții făptuitori ori diferitele fapte aparține, potrivit legii, mai multor instanțe de grad egal, competența de a judeca toate faptele și pe toți făptuitorii revine instanței mai întâi sesizate, iar dacă competența după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.";
- Art. 91^3 alin. 1 și 2: "Convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea participanților sunt redate integral într-un proces-verbal de procuror sau de lucrătorul din cadrul poliției judiciare delegat de procuror, în care se menționează autorizația dată pentru efectuarea acestora, numărul ori numerele posturilor telefonice sau alte date de identificare a legăturilor între care s-au purtat convorbirile ori comunicările, numele persoanelor care le-au purtat, dacă sunt cunoscute, data și ora fiecărei convorbiri ori comunicări în parte și numărul de ordine al suportului pe care se face imprimarea.
Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală în cauză. Dacă săvârșirea unor infracțiuni are loc prin convorbiri sau comunicări care conțin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispozițiile art. 97 alin. 3 se aplică în mod corespunzător. Corespondențele în altă limbă decât cea română sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret."
Celelalte dispoziții de lege criticate au următorul cuprins:
-
Articolul 62
alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004 : "(1) Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcție în următoarele cazuri: a) când a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa prin ordonanță sau rechizitoriu.
[...]
(3) În perioada suspendării din funcție, judecătorului și procurorului nu i se plătesc drepturile salariale. Această perioadă nu constituie vechime în magistratură.";
-
Articolul 18
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 : "(1) Pentru activitatea desfășurată personalul prevăzut la art. 1 beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu anual egal cu indemnizația de încadrare brută din ultima lună a anului pentru care se face premierea.
(2) Pentru cei care nu au lucrat tot timpul anului premiul se acordă proporțional cu perioada în care au lucrat, luându-se în calcul indemnizația de încadrare brută din ultima lună de activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă persoanelor care au obținut calificativul "nesatisfăcător" ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar în anul pentru care se face premierea. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor."
Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
I. Dispozițiile
art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004
reglementează cazurile și consecințele suspendării din funcție a judecătorului sau procurorului, iar cele ale
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006
se referă la premiile anuale acordate judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Cauza penală în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi de lege are ca obiect săvârșirea de către autorii excepției a unor infracțiuni de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000.
Potrivit
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea decide asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță, "care are legătură cu soluționarea cauzei".
Or, dispozițiile
art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004
și ale
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006
nu au legătură cu soluționarea cauzei de către instanța de judecată și, prin urmare, în temeiul
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a acestora este inadmisibilă.
II. Asupra constituționalității dispozițiilor art. 28^1 alin. 1 lit. b) și art. 35 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 206/2004 , publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 471 din 26 mai 2004. Cu acel prilej, a statuat că stabilirea competențelor instanțelor judecătorești, inclusiv în caz de indivizibilitate sau conexitate, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar acesta poate stabili, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, fiind ținut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituțional.
Totodată, Curtea a reținut că prevederile criticate nu conțin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalității în drepturi înscrise în art. 4 din Constituție, iar situația juridică a anumitor categorii de persoane (în speță judecătorii de la judecătorii, pe de o parte, respectiv inculpații care au săvârșit infracțiuni aflate în raport de conexitate sau indivizibilitate, pe de altă parte) justifică aplicarea unui tratament diferit, în scopul unei mai bune înfăptuiri a justiției. De altfel, Curtea a statuat în jurisprudența sa că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui.
Curtea a constatat, de asemenea, că textele de lege criticate nu încalcă prevederile art. 21 din Constituție, câtă vreme accesul liber la justiție este asigurat prin posibilitatea părților de a se adresa instanței de judecată și de a declara recurs împotriva hotărârii instanței de fond, exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime nefiind îngrădită prin stabilirea unei singure căi de atac (recursul). În acest sens, Curtea Constituțională a reținut în mod constant în jurisprudența sa că accesul la justiție nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege. Faptul că nu se poate folosi, în cauză, calea de atac a apelului nu afectează drepturile procesuale ale inculpatului, având în vedere dispozițiile art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, care prevăd că recursul, în acest caz, nu se limitează la motivele de casare enumerate de art. 385^9 din Codul de procedură penală, iar instanța este obligată să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.
În sfârșit, Curtea a mai reținut că prevederile criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, republicată, precum și de cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpaților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiții care sunt asigurate și în situația judecării cauzelor în primă instanță de către curțile de apel. Totodată, textele criticate asigură dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Referitor la prevederile
art. 91^3 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 539/2004 , publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 61 din 18 ianuarie 2005, Curtea a reținut că acestea conțin suficiente garanții, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizației, a condițiilor și a modalităților de efectuare a înregistrărilor, a consemnării și certificării autenticității convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, soluția adoptată și considerentele acestor decizii sunt valabile și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor și ale
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006
privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, excepție ridicată de Ionel Daniș în Dosarul nr. 773/45/2007 al Curții de Apel Iași - Secția penală.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 alin. 1 lit. b), art. 35 alin. 1 și art. 91^3 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Carp și Ionel Daniș în același dosar.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.