Convenția din 29 aprilie 1958

Articolul 1

1. Suveranitatea statului se întinde, în afară teritoriului sau și a apelor sale interioare, asupra unei zone a marii adiacenta coastelor sale, denumita mare teritorială.

2. Aceasta suveranitate se exercită în condițiile fixate de dispozițiile prezentelor articole și de celelalte reguli ale dreptului internațional.

Articolul 2

Suveranitatea Statului riveran se extinde și asupra spațiului aerian de deasupra marii teritoriale, precum și asupra fundului marii și subsolului ei.

Articolul 3

Sub rezerva dispozițiilor contrare din prezentele articole, linia de baza normală care servește la măsurarea latimii marii teritoriale este linia refluxului de-a lungul coastei asa cum este indicată pe hartile marine la scara mare, recunoscute oficial de statul riveran.

Articolul 4

1. În regiunile în care linia coastei prezintă crestaturi și sinuozitati adânci, sau dacă exista grupuri de insule de-a lungul coastei, în imediata apropiere a acesteia, poate fi adoptată metoda liniilor de baza drepte legand puncte apropiate pentru trasarea liniei de baza de la care se măsoară lățimea marii teritoriale.

2. Traseul acestor linii de baza nu trebuie să se departeze, într-un mod apreciabil, de direcția generală a coastei, și intinderile de mare situate înăuntrul acestor linii trebuie să fie suficient legate de domeniul terestru, pentru a putea fi supuse regimului apelor interioare.

3. Liniile de baza nu pot fi trasate spre ridicaturile de teren ce rămîn descoperite în timpul refluxului sau sa pornească de la acestea, decât în cazul cînd pe ele sînt amplasate faruri sau instalații similare, care se afla în permanenta deasupra nivelului marii.

4. În cazurile în care metoda liniilor de baza se aplică conform dispozițiilor paragrafului 1, se tine seama, pentru determinarea anumitor linii de baza, de interesele economice specifice regiunii respective, a căror realitate și importanța sînt în mod clar atestate de o folosire îndelungată.

5. Sistemul liniilor de baza drepte nu poate fi aplicat de către un Stat în asa fel încît sa intrerupa legătură dintre marea teritorială a altui Stat și largul marii.

6. Statul riveran trebuie să indice în mod clar liniile de baza drepte pe hartile marine, asigurând acestora o publicitate suficienta.

Articolul 5

1. Apele situate înăuntrul liniei de baza a marii teritoriale, în fața uscatului, fac parte din apele interioare ale Statului.

2. În cazul în care stabilirea unei linii de baza drepte, conform articolului 4, are ca rezultat inglobarea, ca ape interioare a unor zone care erau mai înainte considerate ca făcînd parte din marea teritorială sau din marea libera, dreptul de trecere inofensiva prevăzut de articolele 14-23 se aplică acestor ape.

Articolul 6

Limita exterioară a marii teritoriale este constituită de linie avînd fiecare punct la o distanta egala cu lățimea marii teritoriale masurata din punctul cel mai apropiat al liniei de baza.

Articolul 7

1. Prezentul articol nu se referă decât la golfurile la care un singur Stat este riveran.

2. În sensul prezentelor articole, un golf este o crestatura bine marcată a carei patrundere în uscat, în raport cu lățimea deschizaturii, este astfel încît conține ape inconjurate de coasta și constituie mai mult decât o simpla inflexiune a coastei. Totuși, o crestatura nu este considerată drept un golf decât dacă suprafața sa este egala sau superioară aceleia a unui semicerc, care are ca diametru linia trasa de-a curmezisul intrării crestaturii.

3. În scopul stabilirii măsurătorilor, suprafața unei crestaturi este cea cuprinsă între linia refluxului în jurul țărmului crestaturii și linia trasata între liniile refluxului punctelor sale de intrare naturale. Atunci cînd din cauza prezentei unor insule, o crestatura are mai multe intrari, semicercul este trasat luându-se ca diametru suma liniilor care inchid diferitele intrari. Suprafața insulelor situate în interiorul unei crestaturi este cuprinsă în suprafața totală a acesteia.

4. Dacă distanta între liniile refluxului punctelor de intrare naturale ale unui golf nu trece peste 24 mile, poate fi trasata o linie de demarcatie între aceste doua linii ale refluxului iar apele astfel închise de aceasta linie sînt considerate ca ape interioare.

5. În cazul în care distanta dintre liniile refluxului punctelor de intrare naturale ale unui golf trece peste 24 mile, o linie de baza dreapta de 24 mile este trasata în interiorul golfului, în asa fel încît sa inchida cea mai mare suprafața de apa care ar putea fi delimitata printr-o linie de aceasta lungime.

6. Dispozițiile precedente nu se aplică golfurilor numite "istorice", nici în cazurile în care se aplică sistemul liniilor de baza drepte prevăzute la articolul 4.

Articolul 8

În scopul delimitării marii teritoriale, instalațiile permanente făcînd parte integrantă din sistemul portuar și care înaintează cel mai mult spre larg sînt considerate ca făcînd parte din coasta.

Articolul 9

Radele care servesc în mod normal încărcării, descărcării și ancorarii navelor și care, în alte condiții, ar fi situate, total sau în parte, în afară traseului general al limitei exterioare a marii teritoriale vor fi incluse în marea teritorială. Statul riveran trebuie să delimiteze precis aceste rade și să le indice pe hartile marine cu limitele lor, care trebuie să facă obiectul unei publicații suficiente.

Articolul 10

1. O insula este o întindere naturala de pămînt inconjurata de apa, care rămîne descoperită în timpul fluxului.

2. Marea teritorială a insulei este masurata conform dispozițiilor prezentelor articole.

Articolul 11

1. Prin terenuri care pot rămîne descoperite trebuie să se înțeleagă ridicaturile naturale de teren care sînt inconjurate de mare și care sînt neacoperite în timpul refluxului dar acoperite în timpul fluxului. În cazurile în care terenurile care pot rămîne descoperite se găsesc, total sau parțial, la o distanta de uscat sau de o insula care nu depășește lățimea marii teritoriale, linia refluxului acestor terenuri poate fi luată ca linie de baza pentru a măsura lățimea marii teritoriale.

2. În cazurile în care terenurile care pot rămîne descoperite sînt în totalitatea lor separate de uscat sau de o insula printr-o distanta superioară latimii marii teritoriale, ele n-au mare teritorială proprie.

Articolul 12

1. În cazul cînd coastele a doua State sînt așezate în fața sau sînt limitrofe, niciunul dintre aceste State nu au dreptul, în lipsa unui acord contrar între ele să-și extindă marea sa teritorială peste linia mediana ale carei puncte sînt la distanțe egale de punctele cele mai apropiate ale liniilor de baza de la care se măsoară lățimea marii teritoriale a fiecăruia dintre cele doua state. Dispozițiile prezentului paragraf nu se aplică însă în cazurile în care, din cauza unor titluri istorice sau alte împrejurări speciale, este necesar ca marea teritorială a celor două State să fie delimitata în alt mod decât se prevede în aceste dispoziții.

2. Linia de demarcare între marile teritoriale a doua State ale căror coaste sînt așezate fața în fața sau sînt limitrofe, este trasata pe hartile marine întocmite la scara mare, recunoscută oficial de Statele riverane.

Articolul 13

Dacă un fluviu se vărsa în mare fără a forma estuar, linia de baza este o linie dreapta trasata de-a curmezisul gurii fluviului între punctele limite ale refluxului pe tarmuri.

Articolul 14

1. Sub rezerva dispozițiilor din prezentele articole, navele tuturor statelor riverane sau neriverane, se bucura de dreptul de trecere inofensiva în marea teritorială.

2. Trecerea este faptul de a naviga în marea teritorială fie pentru a o traversa fără a intră în apele interioare, fie pentru a intră în apele interioare, fie pentru a se indrepta spre larg, venind din apele interioare.

3. Trecerea cuprinde dreptul de oprire și de ancorare, dar numai în măsura în care oprirea sau ancorarea constituie incidente obișnuite ale navigației sau se impun navei din motive de forta majoră sau primejdie.

4. Trecerea este inofensiva atît timp cat nu aduce atingerea păcii, ordinii sau securității statului riveran. Aceasta trecere trebuie să se efectueze în conformitate cu prezentele articole și alte reguli ale dreptului internațional.

5. Trecerea navelor de pescuit străine nu este considerată ca inofensiva dacă acestea nu se conformează legilor și regulamentelor pe care Statul riveran poate să le dicteze și să le publice în scopul de a le interzice pescuitul în marea teritorială.

6. Navele submarine trebuie să treacă la suprafața și sa arboreze pavilionul lor.

Articolul 15

1. Statul riveran nu trebuie să împiedice trecerea inofensiva prin marea teritorială.

2. Statul riveran trebuie să facă cunoscut, într-un mod adecvat, toate pericolele pe care le cunoaște și care ameninta navigația în marea sa teritorială.

Articolul 16

1. Statul riveran poate să ia, în marea sa teritorială, măsurile necesare pentru a împiedica orice trecere care nu este inofensiva.

2. În ceea ce privește navele care se îndreaptă spre apele interioare, Statul riveran are de asemenea dreptul de a lua măsurile necesare, pentru a preveni orice încălcare a condițiilor cărora le este subordonata admiterea acestor nave în apele respective.

3. Sub rezerva dispozițiilor din paragraful 4, Statul riveran poate, fără discriminare între navele străine, sa suspende temporar, în zone determinate ale marii sale teritoriale, exercitarea dreptului de trecere inofensiva a navelor străine, dacă aceasta suspendare este indispensabila pentru protecția securității sale. Suspendarea nu va avea efect decât după publicarea ei în modul cuvenit.

4. Trecerea inofensiva a navelor străine nu poate fi suspendată în stramtori care, legand o parte a marii libere cu o altă parte a marii libere sau cu marea teritorială a unui Stat străin servesc navigației internaționale.

Articolul 17

Navele străine care exercită dreptul de trecere inofensiva trebuie să se conformeze legilor și regulamentelor edictate de Statul riveran în conformitate cu prezentele articole și cu alte reguli ale dreptului internațional, și în special legilor și regulamentelor privind transporturile și navigația.

Subsectiunea B

Reguli aplicabile navelor de comerț

Articolul 18

1. Nu se pot percepe taxe de la navele străine pentru simpla lor trecere prin marea teritorială.

2. Nu se pot percepe taxe de la o nava străină trecând prin marea teritorială decât pentru remunerarea unor servicii determinate făcute acestei nave. Aceste taxe sînt percepute fără discriminare.

Articolul 19

1. Jurisdicția penală a statului riveran nu va fi exercitată la bordul unei nave străine, trecând prin marea teritorială, pentru arestarea unei persoane sau efectuarea actelor de instrucție ca urmare a unei infracțiuni comise la bordul acelei nave, în timpul trecerii, cu excepția următoarelor cazuri:

a) dacă consecințele infracțiunii ating Statul riveran;

b) dacă infracțiunea este de natura sa tulbure liniștea publică a tarii sau ordinea în marea teritorială;

c) dacă asistența autorităților locale a fost cerută de capitanul navei sau de consulul Statului al cărui pavilion îl arboreaza nava, sau

d) dacă aceste măsuri sînt necesare pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante.

2. Dispozițiile de mai sus nu aduc atingere dreptului Statului riveran de a lua toate măsurile autorizate de legislația sa, în scopul de a proceda la arestari sau la acte de instrucție la bordul unei nave străine care trece prin marea teritorială venind din apele interioare.

3. În cazurile prevăzute la paragrafele 1 și 2 din prezentul articol, Statul riveran trebuie, dacă capitanul cere, sa înștiințeze autoritatea consulară a Statului pavilionului înainte de a lua orice măsură și sa înlesnească contactul între aceasta autoritate și echipajul navei. În caz de necesitate urgenta, aceasta înștiințare poate fi facuta în timp ce măsurile sînt în curs de executare.

4. Autoritatea locală, examinând dacă arestarea trebuie să fie facuta și în ce mod, trebuie să țină seama de interesele navigației.

5. Statul riveran nu poate lua nici o măsura la bordul unei nave străine care trece prin marea teritorială, în scopul de a proceda la o arestare sau la acte de instrucție pentru infracțiunile comise înainte de intrarea navei în marea teritorială, dacă nava, venind dintr-un port străin, nu face decât sa treacă prin marea teritorială, fără să între în apele interioare.

Articolul 20

1. Statul riveran nu va opri și nici nu va modifica ruta unei nave străine, trecând prin marea teritorială, pentru a exercita jurisdicția civilă asupra unei persoane care se găsește la bord.

2. Statul riveran nu poate aplica, față de aceasta nava, măsuri de execuție sau măsuri conservatorii în materie civilă decât dacă aceste măsuri sînt luate ca urmare a obligațiilor asumate sau a responsabilității angajate de nava respectiva în timpul trecerii sau pentru trecerea prin apele Statului riveran.

3. Dispozițiile paragrafului precedent nu aduc atingere dreptului Statului riveran de a lua măsuri de execuție sau măsuri conservatorii în materie civilă pe care le autorizeaza legislația sa, față de o nava străină care stationeaza în marea teritorială, sau care trece prin marea teritorială venind din apele interioare.

Subsectiunea C

Reguli aplicabile navelor de stat altele decât navele de război

Articolul 21

Regulile prevăzute în subsectiunile A și B se aplică de asemenea navelor de stat afectate scopurilor comerciale.

Articolul 22

1. Regulile prevăzute la subsectiunea A și în articolul 18 se aplică navelor de stat afectate scopurilor necomerciale.

2. Cu excepția dispozițiilor la care se referă paragraful precedent, nici o dispoziție din prezentele articole nu aduce atingere imunităților de care se bucura aceste nave, potrivit acestor articole sau altor reguli de drept internațional.

Subsectiunea D

Regula aplicabilă navelor de război

Articolul 23

În cazul în care o nava de război nu respecta regulile Statului riveran privind trecerea prin marea teritorială și dacă nava nu tine seama de invitația care i-a fost adresată ca să se conformeze, Statul riveran poate să ceara ca nava sa părăsească marea teritorială.