Decizia nr. 159/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
Are ca temei 1
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor
art. 158 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cater Lemn" S.R.L. din Șicula în Dosarul nr. 3.137/246/2006 al Judecătoriei Ineu.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 12 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.137/246/2006, Judecătoria Ineu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 158 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cater Lemn" - S.R.L. din Șicula, județul Arad, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat este în contradicție cu art. 44 alin. (1) din Constituție privind garantarea dreptului de proprietate, precum și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind protecția proprietății, deoarece termenul de 10 zile între anunțul privind licitația și ținerea licitației este insuficient pentru proprietar în vederea luării măsurilor necesare pentru apărarea proprietății sale.
Judecătoria Ineu apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile
art. 158 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
sunt constituționale, întrucât "legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea conferită de Constituție, în așa fel încât acestea să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind unele limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 158 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, care are următorul cuprins: "Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitație organul de executare este obligat să efectueze publicitatea vânzării cu cel puțin 10 zile înainte de data fixată pentru desfășurarea licitației."
În opinia autoarei excepției, dispozițiile de lege menționate încalcă art. 44 alin. (1) din Constituție privind garantarea dreptului de proprietate, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind protecția proprietății.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că termenul de 10 zile prevăzut în
art. 158 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
constituie un termen procedural minim pe care organul de executare este obligat a-l respecta în cadrul procedurii de valorificare, pe calea executării silite, a creanțelor fiscale.
Vânzarea bunurilor la licitație, cum este cazul în speță, nu încalcă dreptul de proprietate al autoarei excepției, garantat atât de art. 44 alin. (1) din Constituție, precum și de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea reprezentând o modalitate legală de recuperare a creanțelor fiscale.
Autoarea excepției critică stabilirea termenului de 10 zile calendaristice, pe motiv că este insuficient și nu asigură un interval de timp rezonabil pentru ca proprietarul să poată lua măsuri efective pentru prezervarea proprietății sale, comparativ cu alte termene prevăzute de Codul de procedură civilă în materie de executare silită sau chiar din Codul de procedură fiscală referitor la executarea silită a creanțelor fiscale. Sub acest aspect, se constată că termenele joacă un rol particular în cadrul procedurii judiciare corespunzător unor interese diverse. Astfel, în materia executării silite a creanțelor fiscale reglementate de Codul de procedură fiscală, instituirea unor termene procedurale este justificată fie prin aceea că impun respectarea anumitor obligații, cum este cel prevăzut la art. 158 alin. (1), fie pentru a îndreptăți părțile să își exercite anumite drepturi, cum este termenul prevăzut la art. 170, termene menite să disciplineze activitatea procesuală. Pe de altă parte, termenele procedurale trebuie să țină seama și de interesele părților litigante, legiuitorul instituind termenul de cel puțin 10 zile prevăzut la art. 158 alin. (1) din Codul de procedură fiscală tocmai pentru a-l proteja pe debitor, rezultând din prevederile alin. (2) al art. 158 că anunțul privind vânzarea la licitație se afișează și la sediul ori domiciliul debitorului, precum și la locul vânzării.
De altfel, Codul de procedură fiscală reglementează suficiente garanții procesuale pentru ca debitorul să-și apere interesele, implicit proprietatea, prin posibilitatea suspendării, întreruperii sau încetării executării silite, în conformitate cu dispozițiile art. 144, sau a contestării măsurii pe calea contestației la executare.
Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 158 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cater Lemn" - S.R.L. din Șicula în Dosarul nr. 3.137/246/2006 al Judecătoriei Ineu.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.