Decizia nr. 846/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 31 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, excepție ridicată de Primăria Municipiului Arad, prin primar, în Dosarul nr. 14.292/55/2006 al Judecătoriei Arad.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 februarie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 14.292/55/2006, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 31 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, excepție ridicată de Primăria Municipiului Arad, prin primar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile

art. 31 din Legea nr. 50/1991

sunt neconstituționale întrucât, datorită faptului că dreptul de a constata contravențiile, precum și dreptul de a aplica amenzile prevăzute de art. 26 din lege se prescriu în termen de doi ani de la data săvârșirii faptelor, urmează a fi sancționate numai acele persoane care au săvârșit în ultimii doi ani contravenții la regimul autorizării executării construcțiilor, în timp ce alte persoane care au săvârșit în urmă cu mai mult de doi ani fapte contravenționale identice sau chiar cu un pericol social mai mare nu mai pot fi sancționate.

Judecătoria Arad consideră excepția de neconstituționalitate ca nefondată, arătând că prevederile de lege criticate au ca scop sancționarea pasivității în exercitarea unui drept.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că stabilirea termenelor de prescripție constituie un atribut exclusiv al legiuitorului.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. În sensul celor arătate invocă jurisprudența Curții.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 31 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, având următoarea redactare: "Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt: art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) și (3) privind accesul liber la justiție, art. 44 alin. (2) și (7) cu privire la dreptul de proprietate privată și art. 136 alin. (2), (3) și (4) referitor la proprietatea publică.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Legea nr. 50/1991

reglementează condițiile în care trebuie să aibă loc executarea lucrărilor de construcții, stabilind în sarcina deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/sau construcții - anumite obligații ce derivă din necesitatea protejării interesului general pe care sistematizarea și amenajarea teritoriului, precum și securitatea și siguranța în construcții îl reprezintă. Ca atare, potrivit acestei legi, construcțiile civile, industriale, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai în baza autorizației de construire, ce reprezintă actul de autoritate al administrației locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea și executarea construcțiilor.

Potrivit

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 , autoritățile administrației publice locale au dreptul să aplice sancțiuni pentru faptele prevăzute de art. 26 din această lege.

În acest sens,

art. 31 din Legea nr. 50/1991

dispune că dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.

Principala critică de neconstituționalitate privește faptul că, datorită acestui "termen scurt" de prescripție stabilit de legiuitor, nu pot fi sancționați toți cei care încalcă prevederile

Legii nr. 50/1991 , indiferent când a avut loc încălcarea.

În jurisprudența sa, ca, de exemplu,

Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, referindu-se la instituția prescripției, Curtea a statuat că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe cărora li se subsumează și instituirea unor termene după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care își produce efectele aceasta au ca finalitate exercitarea în condiții optime a unui drept, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele negative asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile.

Aceste considerente reținute de Curte în decizia menționată sunt valabile și în cauza de față.

De altfel, faptul că autoritatea în drept nu s-a conformat exigenței legale lipsește de îndreptățire critica reglementării în cauză, potrivit principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans".

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 31 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, excepție ridicată de Primăria Municipiului Arad, prin primar, în Dosarul nr. 14.292/55/2006 al Judecătoriei Arad.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2007.