Decizia nr. 207/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 6 și 7 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Florida Shipping Lines Ltd din Statele Unite ale Americii în Dosarul nr. 5.581/2005 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal se prezintă Adrian Luțu, avocatul autoarei excepției, și Crenguța Leaua, avocatul Societății Comerciale "Prismatown" - S.A. din Balotești. Lipsește Banca Română pentru Dezvoltare - Groupe Societe Generale - S.A., față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Părțile prezente solicită amânarea cauzei în vederea completării conceptului de citare cu toți creditorii debitoarei Societatea Comercială "Prismatown" - S.A. din Balotești.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază procedura de citare legal îndeplinită și suficientă în ceea ce privește numărul de părți citate.

Curtea, având în vedere dosarul de fond și încheierea de sesizare, în care sunt citate doar cele 3 părți, precum și obiectul cererii supuse soluționării în cauza de fond, respectiv recuzarea întregului Tribunal București de către Florida Shipping Lines Ltd, respinge cererea de amânare ca fiind neîntemeiată.

Reprezentantul autoarei excepției solicită admiterea criticii de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile

art. I pct. 6 și 7 din Legea nr. 219/2005 , care interzic recuzarea tuturor judecătorilor unei instanțe sau ai unei secții a acesteia, dau posibilitatea părții interesate de a recuza pe rând acei judecători, împrejurare ce conduce la tergiversarea nejustificată a judecării cauzei. Avocatul Societății Comerciale "Prismatown" - S.A. susține critica de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat conține, în cel mai bun caz, o necorelare cu dispozițiile procedurale referitoare la abținere, aplicabile tuturor judecătorilor unei instanțe.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, finalitatea normei juridice criticate fiind de a preîntâmpina posibilele abuzuri procesuale de natură a tergiversa în mod inutil, soluționarea cauzei deduse judecății.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 5.581/2005, Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 6 și 7 din Legea nr. 219/2005 , excepție ridicată de Florida Shipping Lines Ltd din Statele Unite ale Americii.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că, prin aplicarea dispozițiilor criticate, partea lezată de existența unui motiv de recuzare privind pe toți judecătorii unei instanțe sau a unei secții a acesteia este împiedicată să aibă acces la orice modalitate de prevenire a soluționării litigiilor în mod părtinitor. Mai mult, textul de lege criticat nu face distincție, astfel că interdicția operează pentru toate situațiile, inclusiv acelea în care, pentru fiecare dintre judecătorii unei instanțe sau ai unei secții a acesteia, există motive diferite de recuzare, generate de împrejurări distincte. Așa fiind, prevederile

art. I pct. 6 și 7 din Legea nr. 219/2005

îngrădesc liberul acces la justiție și suprimă singura cale procedurală menită să asigure independența justiției.

Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că prevederile

art. I pct. 6 și 7 din Legea nr. 219/2005

sunt în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate în susținerea criticii.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, activitatea de judecare și soluționare a cererilor de recuzare desfășurându-se, în cadrul unui proces echitabil, cu respectarea principiilor constituționale referitoare la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. I pct. 6 și 7 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziții care au următorul conținut:

- pct. 6: "La articolul 28 [din Codul de procedură civilă] se introduc două alineate noi, alineatele 2 și 3, cu următorul cuprins:

"Nu se pot recuza toți judecătorii unei instanțe sau ai unei secții a acesteia.

Pentru aceleași motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiași judecător.»

La articolul 30, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

«În cazul când din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată, cererea de recuzare se judecă de instanța ierarhic superioară.";

- pct. 7: "Alineatul 3 al articolului 30 se abrogă."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1) și (2) privitor la accesul liber la justiție și în art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că asupra constituționalității textelor de lege criticate s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 97/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006. Cu acel prilej, Curtea a statuat că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a le utiliza în formele și în modalitățile instituite de lege.

În consecință, prin reglementările cuprinse în

art. I pct. 6 și 7 din Legea nr. 219/2005 , referitoare la imposibilitatea recuzării tuturor judecătorilor unei instanțe sau ai unei secții a acesteia, legiuitorul nu a înțeles să limiteze accesul liber la justiție sau dreptul la apărare, ci să asigure valorificarea în condiții egale a acestui drept constituțional. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, de natură a preveni eventualele abuzuri și tergiversarea soluționării cauzelor deduse judecății.

De altfel, în situația în care există legături de rudenie sau afinitate între una dintre părțile implicate în litigiu și magistrații instanței sau există motive de suspiciune legitimă privind imparțialitatea acestora ori motive de siguranță publică, partea interesată poate formula cerere de strămutare a cauzei către o altă instanță de același grad.

Față de cele arătate, Curtea constată că dispozițiile

art. I pct. 6 și 7 din Legea nr. 219/2005

sunt în concordanță cu prevederile constituționale privind dreptul persoanei de a se adresa justiției și de a beneficia de un proces echitabil, judecat de o instanță independentă și imparțială.

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

În ceea ce privește pretinsele necorelări legislative dintre dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la recuzare și cele privind abținerea judecătorilor, acestea constituie probleme de competența exclusivă a legiuitorului. Ca atare, întrucât susținerile autorului excepției au drept obiect modul de interpretare și aplicare a unor texte legale, între care există o anumită legătură, ele nu constituie o problemă de constițutionalitate, de natură a face obiectul controlului Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 6 și 7 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Florida Shipping Lines Ltd din Statele Unite ale Americii în Dosarul nr. 5.581/2005 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2006.