Decizia nr. 275/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 prin raportare la art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Burlacu în Dosarul nr. 37/116/2006 al Tribunalului Călărași - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă personal partea Constantin Iordache, lipsă fiind autoarea excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, partea Constantin Iordache solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 37/116/2006, Tribunalul Călărași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 111 prin raportare la art. 282^1 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Maria Burlacu cu ocazia soluționării unui recurs formulat împotriva unei sentințe pronunțate de Judecătoria Călărași.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că dispozițiile art. 111 din Codul de procedură civilă devin neconstituționale prin raportare la art. 282^1 și art. 306 alin. 1 din același cod. De asemenea, se arată că "încălcarea dublului grad de reformare a unei hotărâri judecătorești, respectiv apelul și recursul, impietează asupra accesului liber la justiție înscris în art. 21 din Constituție".

Tribunalul Călărași - Secția civilă arată că dispozițiile art. 282^1 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 111 prin raportare la art. 282^1 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:

- Art. 111: "Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.";

- Art. 282^1 : "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege.

Hotărârile instanțelor judecătorești prin care se soluționează plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că o primă critică de neconstituționalitate este aceea că dispozițiile art. 111 din Codul de procedură civilă devin neconstituționale prin raportare la art. 282^1 și art. 306 alin. 1 din același cod. Curtea constată că această critică nu poate fi primită, întrucât, potrivit prevederilor

art. 2 din Legea nr. 47/1992 , sunt neconstituționale prevederile legilor și ale ordonanțelor Guvernului, care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției, eventuala contradicție existentă între dispozițiile unor legi în vigoare neintrând sub incidența controlului de constituționalitate.

În ceea ce privește critica potrivit căreia textele de lege criticate încalcă prevederile art. 21 din Constituție, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reținută. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Totodată, Curtea observă că nici dispozițiile și principiile Legii fundamentale și nici reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut și că, fiind vorba despre un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept (Cauza "Golder împotriva Regatului Unit", 1975).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 prin raportare la art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Burlacu în Dosarul nr. 37/116/2006 al Tribunalului Călărași - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2007.