Decizia nr. 540/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 și art. 403 alin. 1, 3 și 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Muntenia" - S.R.L. din Ionești în Dosarul nr. 4.724/2006 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.724/2006, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 și art. 403 alin. 1, 3 și 4 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Muntenia" - S.R.L. din Ionești într-o cauză civilă având ca obiect o contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că dispozițiile art. 399 alin. 2^1 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece condiționează accesul liber la justiție de un anumit moment, respectiv după ce a început executarea silită. De asemenea, se arată că dispozițiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 21 alin. (3) și ale art. 124 din Constituție, deoarece se prevede o singură cale de atac. În ceea ce privește dispozițiile art. 403 din Codul de procedură civilă, se arată că acestea contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21, 124 și 129 din Constituție, deoarece instanța de executare are un drept discreționar în ceea ce privește suspendarea executării, iar încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării în cazuri urgente nu este supusă niciunei căi de atac.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea arată că dispozițiile art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 și art. 403 alin. 1, 3 și 4 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 21, 24 și 129 din Constituție, deoarece dreptul la justiție este neîngrădit și nu poate fi condiționat. Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, iar lipsa unei căi de atac din cele prevăzute de lege este o încălcare a dreptului persoanei de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, de a exercita căile de atac, precum și de a beneficia de un proces echitabil.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul, cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 2^1 din Codul de procedură civilă, arată că acestea nu încalcă drepturile constituționale protejate, întrucât reglementarea executării silite, în ansamblul său, conferă suficiente garanții care au fost concepute pentru respectarea intereselor celor implicați. Faptul că introducerea contestației la executare se poate face după începerea executării silite nu reprezintă un impediment real, sub raport constituțional, al accesului liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate potrivit căreia dispozițiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă "suprimă calea de atac a apelului", arată că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie asigurat la toate structurile judecătorești, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite în considerarea unor situații deosebite. În continuare arată că nu este întemeiată nici critica referitoare la dispozițiile art. 403 din Codul de procedură civilă, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile art. 403 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu aduc atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii și nici nu contravin principiilor privind înfăptuirea justiției, întrucât se aplică tuturor celor aflați în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 și art. 403 alin. 3 și 4 din Codul de procedură civilă, se arată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, faptul că încheierea prin care se admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac nu aduce atingere liberului acces la justiție, deoarece ori de câte ori se ivesc dificultăți în cursul executării silite ori una dintre părți este nemulțumită de felul cum sunt întocmite actele de executare, instanța va fi sesizată cu rezolvarea contestațiilor la executare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 și art. 403 alin. 1, 3 și 4 din Codul de procedură civilă. Alin. 2^1 al art. 399 a fost modificat prin

art. I pct. 18 din Legea nr. 459/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006. Alin. 4 al art. 403 a fost modificat prin

art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Textele legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 399 alin. 2^1: "De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale.";

- Art. 402 alin. 2: "Hotărârea pronunțată cu privire la contestație se dă fără drept de apel, cu excepția hotărârii pronunțate în temeiul art. 400^1 și al art. 401 alin. 2.";

- Art. 403 alin. 1, 3 și 4: "(1) Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

(3) Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 și 2, instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.

(4) În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiției și ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 399 alin. 2^1 din Codul de procedură civilă nu încalcă prevederile art. 21 din Constituție, contestația la executare fiind destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. Faptul că introducerea contestației la executare se poate face după începerea executării silite nu reprezintă un impediment real, sub raport constituțional, al accesului liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție.

În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, deoarece se prevede o singură cale de atac, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată. Astfel, Constituția nu cuprinde prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, stabilind în art. 129 că acestea se exercită "în condițiile legii". Accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.

De asemenea, Curtea observă că dispozițiile art. 402 din Codul de procedură civilă nu sunt de natură să aducă atingere înfăptuirii în numele legii a justiției și totodată nici independenței judecătorilor și supunerii lor numai legii, principii fundamentale cuprinse în prevederile art. 124 din Constituție, text constituțional invocat de autorul excepției.

În ceea ce privește dispozițiile art. 403 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că, întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție. În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată. De asemenea, nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia dispozițiile art. 403 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 124 și 129 din Constituție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 2^1, art. 402 alin. 2 și art. 403 alin. 1, 3 și 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Muntenia" - S.R.L. din Ionești în Dosarul nr. 4.724/2006 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2007.