Decizia nr. 47/1994

Curtea Constituțională a fost sesizată, la data de 7 aprilie 1994, de către 55 de deputați, respectiv de domnii Mihail Bucur, Barbu Pitigoi, Ion Dinu, Ion Hui, George Stanescu, Ion Diaconescu, Vasile Nicolae, Constantin Ionescu Galbeni, Ion Berciu, Razvan Dobrescu, Teodor Vintilescu, Liviu Neculai Marcu, Cornel Sturza Popovici, Radu Livezeanu, Emilian Bratu, Doru-Mihai Dobrescu, Mircea Ciumara, Gavril Dejeu, Gheorghe Gorun, Vasile Mandroviceanu, Ioan Timiș, Petru Burca, Valentin Vasilescu, Petre Dugulescu, Ion Ratiu, Ioan Catarig, Ion Bold, Gheorghe Comanescu, Petru Litiu, doamna Paula-Maria Ivanescu, domnii Mircea Popescu, Mircea-Mihai Munteanu, Viorel Pavel, Vasile Lupu, Victor Babiuc, Sergiu George Rizescu, Remus-Constantin Opris, Gheorghe Cristea, Constantin Ionescu, Valentin Argeseanu, Akas Birtalan, Nagy Benedek, Laszlo Zsigmond, Attila Varga, Ervin Zoltan Szekely, Eugen Matis, Emeric Dumitru Borbely, Francisc Baranyi, Imre Andras, Ladislau Borbely, Karoly Kerekes, Gheorghe Tokay, Iosif Alfred Mazalik, Zoltan Szilagy, Francisc Pecsi și Istvan Antal, asupra neconstitutionalitatii precizarii "dacă nu au luptat împotriva armatei române" de la art. 2 lit. b) din Legea privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război.

În sesizarea, grupului de deputați arata, în esenta, ca excluderea de la beneficiul legii a locuitorilor încorporați sau mobilizati obligatoriu, din provinciile românești vremelnic ocupate în perioada 1940-1945, dacă au luptat împotriva armatei române, este discriminatorie, ținând seama ca față de etnicii germani încadrați în armata germană, în timpul celui de-al doilea război mondial, aceasta condiție nu a mai fost prevăzută. De asemenea, se arata ca până în prezent în legislația României nu a existat o asemenea discriminare, iar în legislația franceza s-a refuzat calitatea de veteran de război numai celor care s-au inrolat voluntar în armata străină.

Printr-o alta sesizare, înregistrată la data de 12 aprilie 1994, formulată de un grup de 26 de senatori, respectiv de domenii Ioan Lup, Adrian Dumitru Popescu-Necsesti, Emil Tocaci, Gabor Menyhert Hajdu, Ioan Paul Popescu, Florin Buruiana, Radu Ceontea, Attila Verestoy, Ioan Alexandru, Mihai Buracu, Nistor Badiceanu, Matei Boila, Dumitru Calueanu, Tanase Tavala, Constantin Moiceanu, Ion Paun Otiman, Bela Marko, Karoly Ferenc Szabo, Emilian Buzica, Lajos Magyari, Ion Manea, Voicu Valentin Glodeanu, Vasile Vetisanu, Alexandru Paleologu, Alexandru Popovici, Sabin Ivan, Andrei Potcoava, Denes Sereș, Tiberiu Ștefan Incze și Petre Constantin Buchwald, se constata constituționalitatea precizarii "dacă nu au luptat împotriva armatei române" de la art. 2 lit. a) și b) din legea sus-menționată.

În sesizare, grupul de senatori arata, în esenta, ca prevederea "dacă nu au luptat împotriva armatei române" de la art. 2 lit. a) din lege contravine dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (2) din Constituție potrivit cărora fundamentul social al statului îl constituie unitatea poporului român, iar între cetățenii României nu se poate face nici o deosebire de rasa, de naționalitate, de origine etnică etc. În acest sens se arata ca deosebirea de tratament față de etnicii germani, în cazul cărora, potrivit art. 2 lit. c) din lege, nu se cere aceasta condiție, constituie o discriminare pe criteriul etnic care este neconstitutionala și contrară prevederilor Tratatului de pace cu puterile aliate și asociate, ratificat prin Legea nr. 304 din 30 august 1947, în temeiul căruia, prin art. 3 pct. 2, România, și-a asumat obligația sa nu instituie nici o discriminare între cetățenii săi în ce privește drepturile politice ori civile sau în oricare alta materie, pe temeiul rasei, sexului, limbii ori religiei. Totodată, se menționează că, potrivit Legii nr. 772/1946, locuitorii din Ardealul de Nord, încorporați sau mobilizati obligatoriu în armata maghiara, sunt considerați ca și-au satisfăcut obligațiile militare către statul român.

Un grup de veterani de război a depus o "întâmpinare" prin care aceștia se opun obiectiilor de neconstituționalitate formulate, solicitând, în același timp, amendarea legii cu unele noi prevederi. În același sens, al unor amendamente, este și "scrisoarea deschisă" a Asociației "Virtutea Militară de Război" din Sibiu, ca și punctul de vedere al Asociației Naționale a Veteranilor de Război, comunicat Curții Constituționale de Președinția României.

De asemenea, domnul senator Ioan Lup, vicepreședinte al Senatului, a depus, în susținerea sesizării, o scrisoare în care, în esenta, arata ca textul de lege adoptat este de natura sa aducă prejudicii politice tarii, deoarece ar insemna să se recunoască anumite efecte juridice Dictatului de la Viena, din 1940, care este nul și neavenit, iar măsura respectiva "loveste circa 7.000 de români și 6.000 de maghiari, ceea ce nu este etic și nici uman, fiindca ei au ajuns în aceasta situație printr-o culpa a istoriei care ne poate fi imputată și noua".

Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat președinților celor două Camere ale parlamentului, precum și Guvernului punctele lor de vedere în legătură cu cele doua sesizări. De asemenea, s-a solicitat și opinia Ministerului Apărării Naționale, inclusiv informații legate de aplicarea Legii nr. 772/1946.

În punctul de vedere al președintelui Senatului se solicita respingerea sesizarilor, considerându-se ca argumentele invocate nu sunt concludente spre a se retine încălcarea textelor constituționale, deoarece cei care au luptat împotriva armatei române și-au încălcat obligația de fidelitate față de țara, ceea ce are ca semnificație nesocotirea unității poporului român. De aceea se considera ca textul criticat nu constituie o discriminare cat timp distinge între cei care au luptat pentru țara sau împotriva ei. De asemenea, se considera ca persoanele prevăzute la art. 2 lic. c) din lege nu și-au încălcat obligația de fidelitate față de țara, iar invocarea Legii nr. 772/1946 nu este relevanta în cauza, în măsura în care se referă la persoanele încadrate în detasamente de muncă obligatorie.

Guvernul apreciază, în susținerea punctului sau de vedere, ca excluderea cetățenilor români care au luptat împotriva armatei - indiferent dacă au fost voluntari ori au fost încorporați sau mobilizati în armatele altor state - de la dreptul de a dobândi calitatea de veteran de război nu are caracter discriminatoriu, legiuitorul nefacand deosebire între această categorie și ceilalți cetățeni români pe criterii de rasa, naționalitate, origine etnică, etc., iar aceasta excludere este o măsura morala "deoarece ar fi de neconceput ca statul român sa acorde drepturi celor ce au atentat la independenta și integritatea sa". Totodată, considera ca omiterea mențiunii "dacă nu au luptat împotriva armatelor române" de la art. 2 lit. c) din lege nu generează o discriminare deoarece textul se referă la persoane de naționalitate germană încadrate în armata germană "dar care nu au participat la acțiuni de lupta".

În opinia Ministerului Apărării Naționale se susține ca textele în cauza nu exprima nici o discriminare întrucât privesc o sancțiune - morala și juridică - a celor care au luptat împotriva armatei române, pentru actul de necredinta infaptuit față de patrie și popor. În cazul în care legiuitorul va reglementa altfel propunerea, se arata ca Ministerul Apărării Naționale "va înțelege acest act ca o dovadă în plus a generozitatii și spiritului de toleranta al societății române, prezente în atâtea împrejurări de-a lungul istoriei sale".

Președintele Camerei Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

Curtea Constituțională, în temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata ca este competența să soluționeze sesizările primite, care s-au făcut cu respectarea art. 144 lit. a) din Constituție și ale art. 17 alin. (1) din legea sa organică.

Prin Încheierea din 27 aprilie 1994, constatandu-se ca aceste sesizări privesc aceeași lege, s-a dispus conexarea lor.

Fața de cele arătate,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinând sesizările formulate, punctele de vedere ale președintelui Senatului și Guvernului, opinia Ministerului Apărării Naționale și celelalte lucrări ale dosarului, precum și concordanta dintre textele ce fac obiectul sesizarilor și dispozițiilor constituționale, retine următoarele:

Prin cea dintâi sesizare se considera ca este neconstitutionala condiționarea de veteran de război pentru locuitorii din provinciile românești, vremelnic ocupate în perioada 1940-1945, încorporați sau mobilizati obligatoriu în armata maghiara, de a nu fi luptat împotriva armatei române.

Curtea Constituțională constata ca persoanele la care se referă sesizarea au fost încorporate sau mobilizate obligatoriu în armata maghiara, întrucât locuiau pe un teritoriu vremelnic ocupat în baza Dictatului de la Viena din 1940, care este nul și neavenit. În aceasta situație, statul român era, la acea data, în imposibilitate de a dispune înrolarea sau mobilizarea lor, iar dacă, în prezent, din aceasta împrejurare istorica s-ar deduce o incapacitate, ar insemna să se recunoască, în limitele menționate, efecte juridice unui act nul și neavenit. Tocmai de aceea, exceptarea persoanelor respective constituie o discriminare, întrucât nimănui nu i se poate imputa neîndeplinirea unei obligații imposibil de executat, mai ales ca prin art. 1 lit. b) din Legea nr. 772/1946 s-a considerat ca "au satisfăcut obligațiile militare către statul român". Între persoanele care sunt considerate, potrivit legii, ca au îndeplinit obligațiile militare, orice excludere este o discriminare.

La aceeași concluzie conduc și prevederile art. 3 pct. 3 din Tratatul de pace încheiat de România cu puterile aliate și asociate, potrivit cărora statul nostru se obliga ca legile în vigoare sa nu stabilească sau sa nu implice în conținutul sau în aplicarea lor vreo deosebire de natura discriminatorie între persoanele de cetățenie română. Aceasta obligație corespunde principiului constituțional prevăzut de art. 4 alin. (2) potrivit căruia România este patria comuna și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială.

Cele arătate converg spre concluzia ca textul criticat încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție potrivit cărora cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, precum și prevederile corespunzătoare din art. 7 al Declarației Universale a Drepturilor Omului și din art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care, în temeiul art. 20 din Constituție, sunt obligatorii în interpretarea dreptului intern sau când intră în conflict cu acesta.

În cea de-a doua sesizare, în afară art. 2 lit. b) din lege, se contesta și constituționalitatea precizarii de la lit. a) referitoare la condiția de a nu fi luptat împotriva armatei române. Ipoteza acestor prevederi este însă alta decât aceea de la art. 2 lit. b) din lege. Ea privește cetățenii români care s-au inrolat voluntar.

În legătură însă cu definirea statutului juridic de veteran de război al celor care s-au inrolat voluntar în armata străină este o necorelare între prevederile art. 2 lit. a) din lege, care se referă numai la cei care au luptat împotriva armatei române, cu prevederile art. 7 lit. b) teza 1 din lege, care se referă la cei care au luptat împotriva tarii, ceea ce este susceptibil de a fi interpretat într-un sens mai larg, nu numai ca o lupta directa împotriva armatei române, și cu prevederile art. 2 lit. c) din lege care, întrucât nu mai instituie nici o condiție, este în totală contradictie cu art. 7 lit. b) teza 1 din lege, ce se referă, asa cum s-a arătat, la România, dar și la Natiunile Unite. Aceasta necorelare poate conduce la interpretări arbitrare cu privire la acordarea calității de veteran de război, ceea ce este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea cetățenilor în fața legii. În același timp, cu referire la art. 2 lit. c), aceasta necorelare are și semnificatia unui privilegiu interzis de prevederile aceluiași text constituțional, întrucât în perioada avută în vedere armata germană lupta împotriva Națiunilor Unite.

Întrucât prevederile ce au făcut obiectul sesizării de la art. 2 lit. a) nu poate fi disociate de prevederile lit. c) a aceluiași articol și de cele ale art. 7 lit. b) teza 1 din lege, Curtea a considerat, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca toate aceste texte de sunt neconstituționale, urmând a fi corelate în cadrul procedurii de reexaminare pentru a se asigura egalitatea de tratament față de toți cei care s-au inrolat voluntar în armate străine.

Argumentele invocate în combaterea sesizarilor examinate de Curte referitoare la evenimentele ce au avut loc în perioada 1940-1945 în teritoriile vremelnic ocupate, cu conotatiile lor morale, nu sunt în nici un fel inlaturate de prezenta decizie, care s-a impus pentru a asigura concordanta dispozițiilor legii cu Constituția. Soluția juridică, constituțională, data problemei nu deformeaza în nici un fel realitatea istorica, cunoscută pe plan național și internațional.

În ce privește scrisorile înaintate Curții de unele asociații ale veteranilor de război, este necesar de făcut o distincție. Argumentele invocate în favoarea respingerii sesizarilor au fost examinate deoarece se regăsesc, într-o formă sau alta, în opiniile transmise de președintele Senatului, de Guvern și de Ministerul Apărării Naționale.

Asupra propunerilor de modificare a legii, Curtea Constituțională nu se poate însă pronunța, competența ei de control fiind determinata exclusiv de sesizările primite în condițiile art. 144 lit. a) din Constituție.

Fața de cele arătate, vazand și dispozițiile art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și prevederile art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Articolul 2 litera b) din Legea privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, referitor la cei care au fost încorporați sau mobilizati obligatoriu, este neconstitutional în ce privește condiția "dacă nu au luptat împotriva armatei române".

2. Articolul 2 literele a) și c), precum și articolul 7 litera b) teze 1 din lege sunt neconstituționale în ceea ce privește definirea calității de veteran de război. În cadrul procedurii de reexaminare, este necesară corelarea lor, pentru a se asigura respectarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor.

3. Decizia se comunică Președintelui României, precum și președintelui Camerei Deputaților și președintelui Senatului, în scopul deschiderii procedurii prevăzute de art. 145 alin. (1) din Constituție, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc la data de 17 mai 1994 și la ea au participat Vasile Gionea, președinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu și Victor Dan Zlatescu, judecători.