Decizia nr. 576/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 188/2000 1 octombrie 2000 (prevederi anume) privind executorii judecătorești
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Societatea Comercială "Syp Impex 96" - S.R.L. în Dosarul nr. 13.871/2004 al Judecătoriei Sectorului 2 București.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele Curții constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 13 ianuarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 13.871/2004, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Societatea Comercială "Syp Impex 96" - S.R.L. într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de recuzare a unui executor judecătoresc.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești și art. 27 din Codul de procedură civilă contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 și 53.
Astfel, autorul excepției susține că dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești "nu reglementează expres motivele de recuzare [a executorilor judecătorești], dar cuprind în acest sens o normă de trimitere, în conformitate cu care executorii judecătorești pot fi recuzați numai dacă se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 și 9 din Codul de procedură civilă". Prin limitarea motivelor de recuzare operată de dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
și de cele ale art. 27 din Codul de procedură civilă se "înfrâng în mod evident dispozițiile art. 21 din Constituția României", în același timp fiind "îngrădit dreptul de a obține recuzarea unui executor judecătoresc care a dovedit atitudine partizană și neprofesionalism".
Totodată, autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că prin prevederile criticate "se reglementează și o inegalitate între poziția părților în procedura de executare, creditorul având posibilitatea de a alege executorul care să instrumenteze procedura executării titlului executoriu, în timp ce debitorului i se răpește această posibilitate".
De asemenea, prin "îngrădirea posibilităților de recuzare" operată de cele două texte legale, consideră că sunt încălcate prevederile art. 53 din Constituție, întrucât "restrângerea acestor posibilități [...] nu este motivată prin nici unul dintre motivele indicate limitativ" de textul constituțional menționat.
Judecătoria Sectorului 2 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată, în esență, că dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
constituie o normă de trimitere la reglementarea cuprinsă în art. 27 din Codul de procedură civilă. Faptul că nu sunt preluate în totalitate, în cazul executorilor judecătorești, situațiile reglementate de art. 27 din Codul de procedură civilă, nu are semnificația unei restrângeri a posibilității ca aceștia să fie recuzați, legiuitorul reținând numai situațiile specifice activității de executor.
Totodată, instanța consideră că nu se poate recunoaște doar generic posibilitatea recuzării executorilor judecătorești, fără o determinare concretă a cazurilor când aceasta poate fi cerută, întrucât astfel "ar fi deschis loc abuzului de drept din partea părților", iar judecătorul nu ar avea în vedere niște criterii clare și precise de determinare a unui comportament sau a unei situații de natură a prejudicia drepturile și interesele legitime ale părților implicate în procedura executării silite.
Potrivit opiniei instanței, dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în cauză.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, așa încât stabilirea cazurilor de recuzare prevăzute de art. 27 din Codul de procedură civilă, la care
art. 10 din Legea nr. 188/2000
face trimitere, este de competența legiuitorului.
Totodată, Guvernul invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, de exemplu, deciziile nr. 40 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005 și nr. 38 din 6 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
sunt constituționale. În acest sens, potrivit punctului de vedere prezentat, textul de lege criticat nu aduce atingere principiului accesului liber la justiție. "Mai mult, fără a se pune problema recuzării executorului, partea interesată poate să introducă contestație împotriva executării înseși ori a oricărui act de executare, precum și în cazul în care executorul refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii, oricând în cursul executării silite."
Totodată, Avocatul Poporului arată că "dispozițiile criticate sunt norme procedurale a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, iar acesta poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, cum sunt și cele referitoare la recuzare, precum și modalități diferite de exercitare a drepturilor procesuale. De asemenea, prin soluționarea cererii de recuzare, instanța nu hotărăște asupra fondului acțiunii, iar părțile au posibilitatea să se plângă instanței în legătură cu respingerea cererii de recuzare."
În opinia Avocatului Poporului, dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
nu aduc atingere prevederilor art. 53 din Legea fundamentală, întrucât nu au semnificația unor restrângeri ale exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 27 din Codul de procedură civilă.
Dispozițiile criticate ca fiind neconstituționale au următorul cuprins:
-
Articolul 10
alin. (1) din Legea nr. 188/2000 : " Executorii judecătorești pot fi recuzați în cazul în care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6*), 8 și 9 din Codul de procedură civilă.";
- Art. 27 din Codul de procedură civilă: "Judecătorul poate fi recuzat:
1. când el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soț, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părți;
2. când el este soț, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părți sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soțului uneia din aceste persoane;
3. când soțul în viață și nedespărțit este rudă sau afin a uneia din părți până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viață ori despărțit, au rămas copii;
4. dacă el, soțul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanța unde una din părți este judecător;
5. dacă între aceleași persoane și una din părți a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;
6. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părți;
7. dacă și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;
8. dacă a primit de la una din părți daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;
9. dacă este vrăjmășie între el, soțul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv și una din părți, soții sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv."
Textele constituționale expres invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 21 și 53. Este de observat că, deși autorul excepției de neconstituționalitate a invocat în susținerea acesteia întregul text al art. 21 din Constituție, în realitate, din motivarea excepției rezultă că se referă numai la primele trei alineate ale textului constituțional invocat.
Aceste texte constituționale au următorul cuprins:
- Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Examinând excepția, Curtea Constituțională constată că prevederile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, de exemplu, prin
Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, Curtea, respingând excepția cu același obiect, a reținut că dispozițiile art. 27 din Codul de procedură civilă nu contravin textelor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) și ale art. 53 deoarece "reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând, astfel, partea în cazul în care se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate, [...] acoperă o paletă foarte largă de situații, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza cărora stau criterii obiective și raționale, duc la finalitatea mai sus arătată, [...] este împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o parte de rea-credință a unui judecător pentru motive subiective sau netemeinice."
De asemenea, Curtea a mai reținut că "enumerarea limitativă a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare prevăzute de Codul de procedură civilă, cu excepția unor situații care sunt specifice activității judecătorilor", astfel că nici textul
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
nu încalcă dispozițiile art. 21 și 53 din Constituție. De altfel, "în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora procedura de judecată este prevăzută de lege, stabilirea cazurilor de recuzare este de competența legiuitorului, iar Curtea Constituțională, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu poate să modifice sau să completeze prevederile legale supuse controlului de constituționalitate."
În ceea ce privește susținerea că există o inegalitate între poziția părților, având în vedere că numai creditorul are "posibilitatea de a alege executorul care să instrumenteze procedura executării titlului executoriu", Curtea, prin aceeași decizie, a reținut că "în cadrul procedurii de executare silită, ambele părți beneficiază de anumite garanții procesuale, printre care posibilitatea de a formula contestație împotriva executării înseși, împotriva oricărui act de executare etc.", ceea ce este în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție. Tot astfel, a reținut că "alegerea executorului judecătoresc de către creditor este justificată prin faptul că acesta este interesat în realizarea pe cale silită a creanței sale, în condițiile în care debitorul nu și-a dus la îndeplinire obligația ce-i revine."
De altfel, dispozițiile art. 27 pct. 1 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituționalitate, iar Curtea, prin
Decizia nr. 38 din 6 februarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002, a stabilit că acestea sunt constituționale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești și art. 27 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Syp Impex 96" - S.R.L. în Dosarul nr. 13.871/2004 al Judecătoriei Sectorului 2 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.