Convenția din 20 martie 1883

Țările cărora li se aplică prezenta Convenție sînt constituite în Uniunea pentru protecția proprietății industriale.

Protecția proprietății industriale are ca obiect brevetele de invenție, modelele de utilitate, desenele sau modelele industriale, mărcile de fabrica sau de comerț, numele comercial și indicațiile de proveniență sau denumirile de origine, precum și reprimarea concurentei neloiale.

Proprietatea industriala se înțelege în sensul cel mai larg și se aplică nu numai industriei și comerțului propriu-zis, ci și domeniului industriilor agricole și extractive și tuturor produselor fabricate sau naturale, ca de exemplu: vinuri, graunte, foi de tutun, fructe, vite, minereuri, ape minerale, bere, flori, făina.

Termenul de brevete de invenție cuprinde diferitele feluri de brevete industriale admise de legislatiile țărilor Uniunii, ca brevete de import, brevete de perfecționare, brevete și certificate adiționale etc.

Cetățenii fiecărei tari a Uniunii se vor bucura în toate celelalte tari ale Uniunii, în ceea ce privește protecția proprietății industriale, de avantajele pe care legile respective le acorda în prezent sau le vor acorda de acum înainte cetățenilor lor, aceasta fără a prejudicia drepturile în mod special prevăzute de prezenta Convenție.

În consecința, ei vor avea aceeași protecție ca și aceștia din urma și aceleași mijloace legale împotriva oricărei atingeri adusă drepturilor lor, sub rezerva îndeplinirii condițiilor și formalităților impuse cetățenilor tarii respective.

Totuși nici o condiție cu privire la domiciliu sau la stabilirea în țara în care este cerută protecția nu poate fi impusa cetățenilor țărilor care fac parte din Uniune, pentru a se bucura de vreun drept de proprietate industriala.

Sînt în mod expres rezervate dispozițiile legislative fiecărei tari contractante referitoare la procedura judiciară și administrativă și la competența, precum și cu privire la alegerea de domiciliu sau la stabilirea unui mandatar, pe care le-ar cere legile asupra proprietății industriale.

BIS

Brevetele cerute în diferitele tari contractante de către cetățeni ai țărilor care fac parte din Uniune vor fi independente de brevetele obținute pentru aceeași invenție în celelalte tari care au aderat sau nu la Uniune.

Aceasta dispoziție trebuie inteleasa în mod absolut, mai ales în sensul că brevetele cerute în termenul de prioritate sînt independente atît din punct de vedere al cauzelor de nulitate și de decădere cat și din punct de vedere al duratei normale.

Ea se aplică la toate brevetele care exista la data intrării sale în vigoare.

Ea se va aplica de asemenea, în cazul aderării unor tari noi, brevetelor care exista de o parte și de alta la data aderării.

Brevetele obținute cu beneficiul priorității se vor bucura, în diferitele tari ale Uniunii, de o durată egala aceleia de care s-ar bucura dacă ar fi cerute sau eliberate fără beneficiul priorității.

BIS

Un termen de grație, care va trebui să fie de minimum trei luni, va fi acordat pentru plata taxelor prevăzute pentru menținerea drepturilor de proprietate industriala, în schimbul plății unei taxe suplimentare dacă legatia naționala o impune.

Pentru brevetele de invenție, țările contractante se mai obliga fie sa prelungească termenul de grație la cel puțin șase luni, fie sa prevadă restabilirea brevetului lipsit de valabilitate ca urmare a neplatii taxelor, aceste măsuri rămînînd supuse condițiilor prevăzute de legislația interna.

BIS

Țările Uniunii se obliga sa refuze sau sa invalideze, fie din oficiu, dacă legislația tarii o permite, fie la cerea celui interesat, înregistrarea unei mărci de fabrica sau de comerț care ar constitui reproducerea sau imitatia susceptibilă de a crea confuzie cu o marca pe care autoritatea competentă a tarii unde are loc înregistrarea o va considera ca este notoriu cunoscută în acea țara ca fiind deja marca unui cetățean al unei alte tari contractante și folosită pentru produse de același gen sau de un gen similar.

Un termen de minimum trei ani va trebui să fie acordat pentru a cere radierea acestor mărci. Termenul va curge de la data înregistrării marcii.

Nu se va stabili nici un termen pentru a cere radierea marcilor înregistrate cu rea-credința.

TER

Țările contractante convin sa refuze sau sa invalideze înregistrarea și sa interzică prin măsuri corespunzătoare folosirea fără autorizația autorităților competente, fie ca mărci de fabrica sau de comerț, fie ca elemente ale acestor mărci, a stemelor, a drapelelor și a altor embleme de stat ale țărilor contractante, a semnelor și sigiliilor oficiale de control și de garanție adoptate de către acestea, precum și a oricărei imitatii de blazoane.

Interzicerea semnelor și a sigiliilor oficiale de control și de garanție se va aplica numai în cazul cînd mărcile care le vor cuprinde vor fi destinate folosirii pe mărfurile de același gen sau de un gen similar.

Pentru aplicarea acestor dispoziții, țările contractante convin să-și comunice reciproc, prin intermediul Biroului internațional de la Berna, lista emblemelor de stat, a semnelor și a sigiliilor oficiale de control și de garanție pe care doresc sau vor dori să le pună, în mod absolut sau în anumite limite, sub protecția prezentului articol precum și orice modificări ulterioare aduse acestei liste. Fiecare țara a Uniunii va pune la dispoziția publicului, în timp util, listele notificate.

Orice țara a Uniunii va putea sa transmită tarii interesate, în termen de douasprezece luni de la primirea notificării, eventualele sale obiecțiuni, prin intermediul Biroului internațional de la Berna.

Pentru emblemele de stat notoriu cunoscute, măsurile prevăzute la alineatul 1 se vor aplica numai marcilor înregistrare după 6 noiembrie 1925.

Pentru emblemele de stat care nu ar fi notoriu cunoscute și pentru semnele și sigiliile oficiale, aceste dispoziții nu se vor aplica decât marcilor înregistrate după doua luni de la primirea notificării prevăzute la alineatul (3).

În caz de rea-credința, țările vor avea dreptul sa radieze chiar și mărcile înregistrate înainte de semnarea prezentului Act și care coporta embleme de stat, semne și sigilii.

Cetățenii fiecărei tari care vor fi autorizați sa folosească embleme de stat, semne și sigilii ale tarii lor vor putea să le folosească, chiar dacă exista similitudine cu cele dintr-o alta țara.

Țările contractante se obliga sa interzică folosirea neutralizata, în comerț, a stemelor de stat ale celorlalte tari contractante, atunci cînd aceasta folosire ar fi de natura sa induca în eroare asupra originii produselor.

Dispozițiilor precedente nu constituie o piedica pentru exercitarea de către tari a dreptului de a refuza sau de a invalida, prin aplicarea alineatului 2 și pct. 3 al articolului 6, mărcile care conțin, fără autorizație, steme, drapele, decorații și alte embleme de stat sau semne și sigilii oficiale de o țara a Uniunii.

QUARTER

Cînd, în conformitate cu legislația unei tari a Uniunii, cesiunea unei mărci nu este valabilă decât dacă este efectuată în același timp cu transferul întreprinderii sau al fondului de comerț căruia aparține marca, va fi de ajuns, pentru ca aceasta valabilitate să fie admisă, ca partea întreprinderii sau a fondului de comerț situata în acea țara să fie transmisă cesionarului cu dreptul exclusiv de a fabrica sau de a vinde în acea țara produsele care poarta marca cedata.

Aceasta dispoziție nu impune țărilor Uniunii obligația de a considera ca valabil transferul unei mărci a carei folosire de către cesionar ar fi, de fapt, de natura a induce publicul în eroare, mai ales în ceea ce privește proveniență, natura sau calitățile substanțiale ale produselor pe care este aplicată marca.

BIS

Țările contractante se obliga sa admită în depozit și sa protejeze mărcile aparținînd colectivităților a căror existenta nu este contrară legii tarii de origine, chiar dacă aceste colectivități nu poseda o întreprindere industriala sau comercială.

Fiecare țara va decide asupra condițiilor speciale în care o colectivitate va fi protejata și va putea refuza protecția, dacă aceasta marca este contrară interesului public.

Totuși, protecția acestor mărci nu va putea fi refuzată nici unei colectivități a carei existenta nu este contrară legilor tarii de origine pentru motivul ca aceasta nu este stabilită în țara în care se cere protecția sau că nu este constituită în conformitate cu legislația acestei tari.

Orice produs care poarta în mod ilicit o marca de fabrica sau de comerț sau un nume comercial va fi sechestrat la import în acele tari ale Uniunii în care aceasta marca sau acest nume comercial au dreptul la protecția legală.

Sechestrarea va fi de asemenea efectuată în țara în care a avut loc aplicarea ilicită sau în țara în care va fi importat produsul.

Sechestrarea va fi efectuată la cererea fie a procuraturii, fie a oricărei alte autorității competente, fie a unei părți interesate, persoana fizica sau juridică, în conformitate cu legislația interna a fiecărei tari.

Autoritățile nu vor fi obligate să efectueze sechestrarea în caz de tranzit.

Dacă legislația unei tari nu admite sechestrarea la import, aceasta va fi înlocuită cu prohibirea importului sau cu sechestrarea în interior.

Dacă legislația unei tari nu admite nici sechestrarea la import, nici prohibirea importului, nici sechestrarea în interior, aceste măsuri vor fi înlocuite, pînă la modificarea corespunzătoare a legislației, cu acțiunile și mijloacele pe care legea acestei tarii le asigura, în asemenea caz, cetățenilor săi.

Dispozițiile articolului precedent vor fi aplicabile oricărui produs care poarta în mod fals, ca indicație de proveniență, numele unei localități sau al unei tari determinate, cînd aceasta indicație va fi legată de un nume comercial fictiv sau folosită cu intenție frauduloasă.

Va fi în orice caz recunoscut ca parte interesată, fie ca este vorba de o persoană fizica sau juridică, orice producător, fabricant sau comerciant, angajat în producția, fabricarea sau comerțul acestui produs și stabilit fie în localitatea indicată în mod fals ca loc de proveniență, fie în regiunea în care este situata aceasta localitate, fie în țara indicată în mod fals, fie în țara în care este folosită falsa indicație de proveniență.

BIS

Țările contractante sînt obligate să asigure cetățenilor țărilor care fac parte din Uniune protecție efectivă împotriva concurentei neloiale.

Constituie un act de concurenta neloială orice act de concurenta contrar uzantelor cinstite în materie industriala sau comercială.

Mai ales vor trebui interzise:

1. orice fapte de natura a crea confuzie, prin orice mijloc, cu produsele unui concurent;

2. afirmatiile false, în exercitarea comerțului, de natura a discredita produsele unui concurent.

TER

Țările contractante se obliga să asigure cetățenilor celorlalte tari ale Uniunii mijloace legale corespunzătoare pentru reprimarea eficace a tuturor faptelor prevăzute la articolele 9, 10 și 10 bis.

În afară de aceasta, ele se obliga sa prevadă măsuri care să permită sindicatelor și asociațiilor care reprezintă industria sau comerțul interesat și a căror existenta nu este contrară legilor tarii lor, sa acționeze în justiție sau în fața autorităților administrative, în scopul reprimării faptelor prevăzute de articolele 9, 10 și 10 bis, în măsura în care legea tarii în care este cerută protecția o permite sindicatelor și asociațiilor acestei tari.

Țările contractante vor acorda în conformitate cu legislația lor interna, protecție temporară inventiilor brevetabile, modelelor de utilitate, desenelor sau modelelor industriale, ca și marcilor de fabrica sau de comerț pentru produsele care vor figura la expozițiile internaționale oficiale sau oficial recunoscute, organizate pe teritoriul uneia dintre ele.

Aceasta protecție temporară nu va prelungi termenele prevăzute la articolul 4. Dacă mai târziu este invocat dreptul de prioritate, Administrația fiecărei tari va putea stabili ca termenul să curgă de la data introducerii produsului în expoziție.

Fiecare țara va putea cere ca dovada a identității obiectului expus și a datei introducerii, actele justificative pe care le va socoti necesare.

Fiecare din țările Uniunii se obliga sa stabilească un serviciu special al proprietății industriale și un depozit central pentru comunicarea către public a brevetelor de invenție, a modelor de utilitate, a desenelor sau modelelor industriale și a marcilor de fabrica sau de comerț.

Acest serviciu va edita o publicație periodică oficială. El va publică în mod regulat:

a) numele titularilor brevetelor acordate, cu o scurta descriere a inventiilor brevetate;

b) reproducerea marcilor înregistrate.

Oficiul internațional instituit la Berna sub numele de Biroul internațional pentru protecția proprietății industriale este pus sub înaltă autoritate a Guvernului Confederatiei elvetiene, care îi reglementează organizarea și îi supraveghează funcționarea.

Limba oficială a Biroului internațional este limba franceza.

Biroul internațional centralizează informațiile de orice natura referitoare la protecția proprietății industriale, le reuneste și le publică. Ele procedează la efectuarea studiilor de utilitate comuna care interesează Uniunea și redactează, pe baza documentelor care îi sînt puse la dispoziție de către diferitele Administrații, o publicație periodică, în limba franceza, asupra problemelor care privesc obiectul Uniunii.

Fiecare număr al acestei publicații precum și toate documentele publicate de Biroul internațional sînt repartizate Administrațiilor țărilor Uniunii în proporția numărului unităților de contribuție menționate mai jos. Exemplarele și documentele suplimentare care ar fi cerute, fie de Administrațiile menționate, fie de societăți sau de particulari, vor fi plătite separat.

Biroul internațional trebuie să fie oricînd la dispoziția țărilor Uniunii pentru a le da informațiile speciale de care ar putea avea nevoie asupra chestiunilor privind serviciul internațional al proprietății industriale. Directorul Biroului internațional face un raport anual asupra gestiunii sale, care este comunicat tuturor țărilor Uniunii.

Cheltuielile Biroului internațional vor fi suportate în comun de țările contractante. Pînă la o noua dispoziție, ele nu vor putea depăși suma de o suta douăzeci de mii de franci elvetieni anual. Acesta suma va putea fi marita, la nevoie, prin hotărîrea unanima a uneia din Conferințele prevăzute la articolul 14.

Cheltuielile curente nu cuprind cheltuielile aferente lucrărilor Conferințelor plenipotentiarilor sau Conferințelor administrative, nici cheltuielile pe care le-ar putea antrena lucrări speciale sau publicații efectuate în conformitate cu hotărîrile unei conferințe. Aceste cheltuieli al căror cuantum anual nu va putea depăși 20.000 franci elvetieni, vor fi repartizate între țările Uniunii proporțional cu contribuția pe care ele o plătesc pentru funcționarea Biroului internațional, în conformitate cu dispozițiile alineatului (8) de mai jos.

Pentru a determina contribuția fiecărei tari la totalul cheltuielilor, țările contractante și cele care vor adera ulterior la Uniune sînt împărțite în șase clase, contribuind fiecare în proporția unui anumit număr de unități și anume:

Clasa 1 ................. 25 unități

Clasa a 2-a ............. 20 unități

Clasa a 3-a ............. 15 unități

Clasa a 4-a ............. 10 unități

Clasa a 5-a ............. 5 unități

Clasa a 6-a ............. 3 unități

Acești coeficienți se inmultesc cu numărul de tari din fiecare clasa și suma produselor astfel obținute da numărul de unități la care trebuie să fie împărțit totalul cheltuielilor. Catul reprezintă cuantumul unității de cheltuiala.

Fiecare din țările contractante va desemna, în momentul aderării sale, clasa în care dorește să fie încadrată. Totuși, fiecare țara a Uniunii va putea declara ulterior ca dorește să fie încadrată într-o altă clasă.

Guvernul Confederatiei elvetiene supraveghează cheltuielile Biroului internațional, acorda avansurile necesare și stabilește bilanțul anual care va fi comunicat tuturor celorlalte Administrații.

Prezenta Convenție va fi supusă la revizuiri periodice, în vederea introducerii imbunatatirilor de natura a perfectiona sistemul Uniunii.

În acest scop, vor avea loc succesiv, în câte una din țările contractante, Conferințe ale delegatiilor acestor tari.

Administrația tarii unde va avea loc Conferința va pregati, cu concursul Biroului internațional, lucrările acestei Conferințe.

Directorul Biroului internațional va asista la ședințele Conferințelor și va lua parte la discuții fără vot deliberativ.

Țările care nu au participat la prezenta Convenție vor fi admise, la cerere, sa adere la ea.

Aceasta aderare va fi notificată pe cale diplomatică Guvernului Confederatiei elvetiene și de către aceasta tuturor celorlalte tari.

Ea va atrage, de plin drept, accesiunea la toate clauzele și admiterea la toate avantajele stipulate prin prezenta Convenție și va produce efecte la o luna după notificarea facuta de către Guvernul elvetian celorlalte tari ale Uniunii, afară de cazul cînd țara care a aderat nu a indicat o dată posterioară.

BIS

Fiecare țara a Uniunii poate oricînd sa notifice în scris Guvernului Confederatiei elvetiene ca prezenta Convenție se va aplica tuturor sau unei părți a coloniilor, protectoratelor, teritoriilor sub mandat sau a oricăror altor teritorii supuse autorității sale, sau oricăror teritorii aflate sub suzeranitatea sa și Convenția se va aplica tuturor teritoriilor desemnate în notificare la o luna după terminarea comunicării facuta de către Guvernul Confederatiei elvetiene celorlalte tari ale Uniunii, afară de cazul cînd în notificare s-a indicat o dată posterioară. În lipsa acestei notificări, Convenția nu se va aplica acestor teritorii.

Fiecare din țările Uniunii poate, oricînd, sa notifice în scris Guvernului Confederatiei elvetiene ca prezenta Convenție încetează a se aplică tuturor sau unei părți a teritoriilor care au făcut obiectul notificării prezentei la alineatul precedent și Convenția va inceta să se aplice teritoriilor desemnate în aceasta notificare, după douasprezece luni de la primirea notificării adresată Guvernului Confederatiei elvetiene.

Toate notificările făcute Guvernului Confederatiei elvetiene, în conformitate cu dispozițiile alineatelor (1) și (2) ale prezentului articol, vor fi comunicate de către acest Guvern tuturor țărilor Uniunii.

BIS

Convenția va rămîne în vigoare un timp nedeterminat, pînă la expirarea unui an din ziua cînd se va face denunțarea ei.

Aceasta denunțare va fi adresată Guvernului Confederatiei elvetiene. Ea nu va produce efect decât față de țara în numele căreia a fost facuta, Convenția rămînînd executorie pentru celelalte tari ale Uniunii.

Prezentul Act va fi ratificat și instrumentele de ratificare vor fi depuse la Londra cel mai târziu la 1 iulie 1938. El va intra în vigoare la o luna după această dată între țările care l-au ratificat. Totuși, dacă actul va fi ratificat mai înainte de această dată de cel puțin șase tari, el va intra în vigoare între aceste tari la o luna după ce Guvernul Confederatiei elvetiene le va notifica depunerea celei de-a sasea ratificări, iar pentru țările care îl vor ratifica după aceea, la o luna după notificarea fiecăreia din aceste ratificări.

Țările în al căror nume nu se va depune instrumentul de ratificare în termenul arătat la alineatul precedent, vor fi admise sa adere în condițiile articolului 16.

Prezentul Act va înlocui, în raporturile dintre țările cărora li se aplică, Convenția Uniunii de la Paris din 1883, și actele de revizuire ulterioare.

În ceea ce privește țările cărora Actul de fața nu li se aplică dar cărora li se aplică Convenția Uniunii de la Paris din 1883 revizuită la Haga în 1925, aceasta din urma va rămîne în vigoare.

De asemenea, în ceea ce privește țările cărora nu li se aplică nici prezentul Act, nici Convenția Uniunii de la Paris revizuită la Haga, Convenția Uniunii de la Paris revizuită la Washington în 1911 va rămîne în vigoare.

Prezentul Act va fi semnat într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Guvernului Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord. O copie certificată va fi remisă de către aceasta fiecărei tari a Uniunii.

Făcut la Londra, într-un singur exemplar, la 2 iunie 1934.