Aranjamentul din 14 aprilie 1891

Cetățenii fiecărei tari contractante vor putea să-și asigure în toate celelalte tari protecția marcilor lor de fabrica sau de comerț înregistrate în țara de origine, pe baza depozitului acestor mărci la Biroul internațional de la Berna, făcut prin intermediul Administrației tarii de origine respective.

Definitia tarii de origine este cea cuprinsă în articolul 6 al Convenției generale a Uniunii pentru protecția proprietății industriale.

Orice cerere de înregistrare internationala va fi prezentată pe formularul stabilit prin Regulamentul de aplicare; Administrația tarii de origine a marcii va certifica ca indicațiile care figurează pe cerere corespund celor din registrul național.

Dacă depunatorul reclama o culoare ca element distinctiv al marcii sale, el va fi obligat:

1. sa declare acest lucru și sa însoțească depozitul sau de o mențiune care să indice culoarea sau combinatia de culori reclamata;

2. sa ataseze la cererea sa un număr de exemplare ale acestei mărci în culori, care vor fi anexate la notificările făcute de către Biroul internațional. Numărul acestor exemplare va fi fixat prin Regulamentul de aplicare.

Biroul internațional va inregistra imediat mărcile depuse conform articolului 1. El va notifica aceasta înregistrare fără întîrziere diverselor Administrații. Mărcile înregistrate vor fi inserate într-o publicație periodică editata de către Biroul internațional, pe baza indicațiilor conținute în cererea de înregistrare și a unui cliseu procurat de depunator.

În vederea publicității ce trebuie facuta în țările contractante marcilor înregistrate, fiecare Administrație va primi gratuit de la Biroul internațional numărul de exemplare pe care îl va cere din publicația menționată mai sus. Aceasta publicitate va fi considerată în toate țările contractante ca deplin satisfăcătoare și nici o alta publicitate nu va putea fi cerută de la depunator.

Din momentul înregistrării astfel facuta la Biroul internațional, marca va fi protejata în fiecare din țările contractante în aceeași măsura în care ar fi protejata dacă ar fi fost înregistrată direct în fiecare țara.

Orice măsură care a făcut obiectul unei înregistrări internaționale se va bucura de dreptul de prioritate stabilit prin articolul 4 al Convenției generale, fără ca să fie necesară îndeplinirea formalităților prevăzute la litera D a acestui articol.

BIS

Cînd o marca depusa într-una sau în mai multe din țările contractante a fost ulterior înregistrată de către Biroul internațional pe numele aceluiași titular sau al reprezentantului sau (ayant cause), înregistrarea internationala va fi considerată ca substituită înregistrărilor naționale anterioare, fără prejudiciul drepturilor dobândite pe baza acestora din urma.

Administrația naționala este obligată, la cerere, sa noteze în registrele sale înregistrarea internationala.

În țările în care legislația autoriza acest lucru, Administrațiile cărora Biroul internațional le va notifica înregistrarea unei mărci vor avea dreptul sa declare ca protecția nu poate fi acordată acestei mărci pe teritoriul lor. Un astfel de refuz nu va putea fi opus decât condițiilor care s-ar aplica, în virtutea Convenției generale, unei mărci depuse pentru înregistrarea naționala.

Administrațiile care ar dori sa exercite acest drept vor trebui sa notifice refuzul lor, cu indicarea motivelor, Biroului internațional, în termenul prevăzut prin legea lor naționala, și cel mai târziu în termen de un an de la data înregistrării internaționale a marcii.

Biroul internațional va transmite fără întîrziere Administrației tarii de origine și proprietarului marcii sau mandatarului acestuia, dacă el a fost indicat Biroului de către Administrație, cererea de refuz astfel notificată. Cel interesat va avea aceleași mijloace legale ca și în cazul cînd el însuși ar fi depus marca în țara în care s-a refuzat protecția.

Motivele refuzului unei mărci vor trebui să fie comunicate de Biroul internațional persoanelor interesate care îi vor face o cerere în acest sens.

Administrațiile care, în termenul maxim de un an indicat mai sus, nu vor face nici o comunicare Biroului internațional, vor fi considerate ca au acceptat marca.

Invalidarea unei mărci internaționale nu va putea fi pronunțată de către autoritățile competente fără ca titularul marcii sa fi fost în măsura să-și verifice drepturile sale în timp util. Ea va fi notificată Biroului internațional.

TER

Biroul internațional va elibera oricărei persoane care face cerere, în schimbul unei taxe fixate de Regulamentul de aplicare, o copie a mențiunilor înscrise în registru cu privire la o marca determinata.

Biroul internațional va putea de asemenea, în schimbul unei remunerații, să se angajeze să facă examinari de prioritate printre mărcile internaționale.

Extrasele din Registrul internațional cerute în vederea folosirii lor într-una din țările contractante vor fi scutite de orice legalizare.

Înregistrarea va putea fi reînnoită oricînd, conform dispozițiilor articolelor 1 și 3, pentru o noua perioada de 20 ani de la data reînnoirii.

Cu șase luni înainte de expirarea termenului de protecție, Biroul internațional va reaminti proprietarului marcii, prin trimiterea unui aviz oficios, data exactă a expirării.

Dacă marca prezentată pentru reînnoirea depozitului precedent a suferit o modificare de forma, Administrațiile vor putea sa refuze înregistrarea cu titlu de reinnoire și ele vor avea același drept și cazul unei schimbări în indicarea produselor cărora trebuie să se aplice marca, afară de cazul cînd, la notificarea obiectiei prin intermediul Biroului internațional, cel interesat declara ca renunța la protecția produselor, altele decât cele desemnate în aceleași condiții cu ocazia înregistrării anterioare.

Cînd reînnoirea marcii nu este admisă, se va putea tine seama de drepturile de prioritate sau de altele decât cele desemnate în aceleași condiții cu ocazia înregistrării anterioare. Marca se va bucura mai ales de aceste drepturi de prioritate pentru partea produselor desemnate în aceleași condiții cu ocazia înregistrării anterioare și cu ocazia reînnoirii.

Administrația tarii de origine va fixa după voia sa și va percepe în folosul sau o taxa naționala pe care o va cere proprietarul marcii a carei înregistrare internationala este solicitată.

La aceasta taxa se va adauga o taxa internationala (în franci elvetieni) de o suta cincizeci franci pentru prima marca și de o suta cincizeci franci pentru fiecare din mărcile următoare, depuse în același timp la Biroul internațional în numele aceluiași proprietar.

Depunatorul va avea dreptul sa nu achite în momentul depozitului internațional decât o taxa de o suta franci pentru prima marca și de șaptezeci și cinci franci pentru fieacare din mărcile depuse în același timp cu prima, fără care, la expirarea acestui termen el va pierde beneficiul înregistrării sale. Cu șase luni înainte de expirarea termenului, Biroul internațional va reaminti depunatorului data exactă a expirării, prin trimiterea unui aviz oficios, pentru ca el să-și ia măsurile necesare.

Dacă înainte de expirarea termenului diferența de taxa nu este plătită Biroului internațional, acesta va radia marca, va notifica aceasta operație Administrațiilor și o va insera în publicația sa. Dacă diferența de taxa datorată pentru mărcile cuprinse într-un depozit colectiv nu este plătită pentru toate mărcile în același timp, depunatorul va trebui sa indice exact mărcile pentru care el înțelege sa plătească diferența de taxa și sa achite taxa de șaptezeci și cinci franci pentru prima marca a fiecărei serii.

Dacă lista produselor pentru care este cerută protecția conține mai mult de o suta de cuvinte, marca nu va fi înregistrată decât după plata unei taxe suplimentare ce se va fixa prin Reglulamentul de aplicare.

Venitul anual provenit din diferitele încasări ale înregistrării internaționale va fi repartizat în părți egale între țările contractante, prin grija Biroului internațional, după scăderea cheltuielilor comune necesitate de aplicarea prezentului Aranjament.

Dacă, în momentul intrării în vigoare a prezentului Aranjament revizuit, el nu a fost încă ratificat de către o țara, aceasta nu va avea dreptul pînă la data aderării sale posterioare, decât la o repartizare a excedentului de venituri calculat pe baza vechilor taxe.

Administrația tarii de origine va notifica Biroului internațional anularile, radierile, renunțările, transmiterile și alte schimbări aduse înscrierii marcii în registrul național, dacă aceste schimbări afectează și înregistrarea internationala.

Biroul va înscrie aceste schimbări în registrul internațional, le va notifica la rândul sau administrațiilor țărilor contractante și le va insera în publicația sa.

Se va proceda în același fel în cazul cînd proprietarul marcii va cere reducerea listei produselor la care ea se aplică.

Aceste operațiuni pot fi supuse unei taxe care va fi fixată prin Regulamentul de aplicare.

Adaugirea ulterioară a unui nou produs pe lista nu poate fi obținută decât printr-un depozit efectuat în conformitate cu prevederile articolului 3.

Substituirea unui produs prin altul este asimilată cu adaugirea.

BIS

În cazul cînd o marca înscrisă în registrul internațional va fi transmisă unei persoane stabilită într-o țara contractantă, alta decât țara de origine a marcii, transmiterea va fi notificată Biroului internațional, după primirea asentimentului Administrației căreia îi aparține noul titular, va inregistra transmiterea, o va notifica celorlalte Administrații și o va insera în publicația sa, menționând, dacă este posibil, data și numărul de înregistrare a marcii în noua sa țara de origine.

Nu va fi înregistrată nici o transmitere de marca înscrisă în registrul internațional, facuta în favoarea unei persoane căreia nu-i este permisă depunerea unei mărci internaționale.

Cînd o transmitere nu va putea fi înscrisă în Registrul internațional, fie ca urmare a refuzului de consimțământ al noii tari de origine, fie pentru ca ea a fost facuta în favoarea unei persoane care nu poate cere o înregistrare internationala, Administrația fostei tari de origine va avea dreptul sa ceara Biroului internațional sa procedeze la radierea marcii din registrul sau.

TER

Dacă cesiunea unei mărci internaționale numai pentru o parte din produsele înregistrate este notificată Biroului internațional, acesta o va înscrie în registrele sale. Fiecare din țările contractante va avea dreptul sa nu admită valabilitatea acestei cesiuni, dacă produsele cuprinse în partea astfel cedata sînt similare cu cele pentru care marca rămîne înregistrată în folosul cedentului.

Biroul internațional va înscrie și cesiunea marcii internaționale facuta numai pentru una sau mai multe tari contractante.

Dacă în cazurile precedente intervine o schimbare a tarii de origine, Administrația de care tine cesionarul va trebui să-și dea consimțămîntul, cerut conform articolului 9 bis.

Dispozițiile alineatelor precedente nu sînt aplicabile decât sub rezerva articolelor 6 quarter al Convenției generale.

Țările Uniunii pentru protecția proprietății industriale care nu sînt parte la prezentul Aranjament vor fi admise sa adere la acesta, la cerere, în forma prevăzută în Convenția generală.

De îndată ce Biroul internațional va fi informat ca o țara sau una din coloniile acesteia a aderat la prezentul Aranjament, el va adresa Administrației acestei tari, în conformitate cu articolul 3, o notificare colectivă a marcilor care, în acel moment, se bucura de protecție internationala.

Aceasta notificare va asigura prin ea însăși marcilor indicate, beneficiul dispozițiilor precedente pe teritoriul tarii care a aderat și va face să curgă termenul de un an în timpul căruia Administrația interesată poate face declarația prevăzută la articolul 5.

Totuși, fiecare țara care adera la prezentul Aranjament va putea declara ca, în afară de mărcile internaționale care au făcut mai înainte în aceasta țara obiectul unei înregistrări naționale identice încă în vigoare și care vor fi imediat recunoscute la cererea celor interesați, aplicarea acestui Act va fi limitată la mărcile care vor fi înregistrate cu începere din ziua cînd aceasta aderare va deveni efectivă.

Aceasta declarație va scuti Biroul internațional de a face notificarea colectivă indicată mai sus. El se va limita sa notifice în termen de un an de la aderarea tarii noi, cu precizările necesare, mărcile pentru care va primi cereri de admitere la beneficiul excepției prevăzute la alineatul precedent.

Înregistrările de mărci care au făcut obiectul uneia din notificările prevăzute de acest articol vor fi considerate ca substituite înregistrărilor făcute direct în noua țara contractantă, înaintea datei efective a aderării sale.

Prevederile articolului 16 bis al Convenției generale se aplică prezentului Aranjament.

Prezentul Aranjament va fi ratificat și ratificarile vor fi depuse la Londra, cel mai târziu la 1 iulie 1938.

El va intra în vigoare la o luna după această dată și va avea aceeași putere și durata ca și Convenția generală.

Acest Act va înlocui, în raporturile între țările care îl vor ratifica, Aranjamentul de la Madrid din 1891, revizuit la Haga la 6 noiembrie 1925. Totuși acesta din urma rămîne în vigoare în raporturile cu țările care nu vor ratifica prezentul Act. În ce privește țările care nu au ratificat încă Actul de la Haga, Aranjamentul revizuit la Washington în 1911 va rămîne în vigoare.

Făcut la Londra, într-un singur exemplar, la 2 iunie 1934.