Decizia nr. 25/1994

Ioan Muraru - președinte

Ion Filipescu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent.

Pe rol pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 223 din Codul penal, ridicată de inculpatii Nicu Ceaușescu, Dan Ioan și Hategan Eugen în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 8134/1990 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București.

Dezbaterile au avut loc în ședința din 9 martie 1994, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, a inculpatului Nicu Ceaușescu și în lipsa celorlalți inculpați și a părții civile, care, deși legal citate, nu s-au prezentat, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunțarea pentru data de 14 martie 1994.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin rechizitoriul Procuraturii Județene Sibiu, Nicu Ceaușescu, Dan Ioan și Hategan Eugen au fost trimiși în judecata pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 223 din Codul penal.

La termenul de judecată din 10 decembrie 1993, inculpatii au invocat, în fața Judecătoriei Sectorului 6 București, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 223 din Codul penal.

Judecătoria Sectorului 6 București, prin Încheierea din 10 decembrie 1993, a sesizat Curtea Constituțională, exprimindu-și opinia ca dispozițiile art. 223 din Codul penal nu contravin dispozițiilor constituționale, sfera de aplicare a acestora fiind însă restrînsa.

În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, au fost solicitate, potrivit

Legii nr. 47/1992 , puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. Nici una dintre aceste autorități publice nu a comunicat punctul lor de vedere.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinînd încheierea de sesizare, dispozițiile

art. 223 din Codul penal, prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Referitor la competența de soluționare a excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională, se constată că, potrivit practicii constante a acestei Curți, cît timp instanța de judecată nu a reținut ca un text legal este abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, sesizind Curtea cu soluționarea excepției, aceasta este obligată să se pronunțe în virtutea dreptului constituțional al cetățenilor de a invoca neconstituționalitatea unui text legal pe care instanța înțelege sa îl aplice.

Cu privire la constituționalitatea dispozițiilor din Codul penal referitoare la avutul obștesc, Curtea constata ca interpretarea constituționalității acestor dispoziții a făcut obiectul

Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1/1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993. Prin decizia respectiva s-a constatat ca dispozițiile Codului penal referitoare la infracțiunile contra avutului obștesc, deci și aceea prevăzută de art. 223 - delapidare -, sunt abrogate parțial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, urmînd a se aplică în continuare numai pentru bunurile proprietate publică prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție.

Ținând seama de Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1993, rezultă ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 223 din Codul penal ar urma să fie admisă.

În baza

decizie sus-menționate, prin Decizia nr. 14 din 8 martie 1994 , pronunțată de către Curtea Constituțională într-un alt dosar (nr. 72/1992), s-a respins recursul Ministerului Public împotriva

Deciziei nr. 32 din 26 mai 1993

prin care se constată că prevederile art. 223 din Codul penal au fost abrogate parțial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție și, în consecința, urmează a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice. Rezultă deci ca, în prezent, orice alta excepție de neconstituționalitate privind art. 223 din Codul penal este lipsită de obiect, deoarece prevederile art. 223 din Codul penal sunt abrogate parțial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, astfel cum s-a constatat prin Decizia nr. 32/1993, rămasă definitivă.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 150 alin. (1) din Constituție, precum și al art. 1, art. 3 și

art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Prin Decizia nr. 32 din 26 mai 1993, rămasă definitivă, Curtea Constituțională a constatat ca art. 223 din Codul penal este abrogat parțial, conform art. 150 alin. (1) din Constituție, și, în consecința, urmează a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri care fac obiectul exclusiv al proprietății publice.

2. Constata ca, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituție, Decizia Curții Constituționale nr. 32 din 26 mai 1993 este obligatorie, iar rezolvarea procesului în speta de către Judecătoria Sectorului 6 București urmează a se face cu luarea în considerare a acestei decizii.

3. Respinge, ca lipsită de obiect, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicu Ceaușescu, Dan Ioan și Hategan Eugen în Dosarul nr. 8134/1990 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 14 martie 1994.