Acordul din 3 martie 1994

Articolul 1

Definiții

În sensul acestui acord:

1. Termenul investiție va cuprinde orice fel de activ investit, în legătură cu activitățile economice, de către un investitor al unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante, în conformitate cu legile și reglementările celei din urma, și va include, în special, dar nu exclusiv:

a) drepturi de proprietate asupra unor bunuri mobile și imobile, precum și alte drepturi precum ipoteci, sechestre, gajuri și drepturi similare;

b) acțiuni, obligațiuni și părți sociale ale societăților sau orice alta forma de participare într-o societate;

c) drepturi de creanta sau alte drepturi referitoare la prestații având o valoare economică, asociate cu o investiție;

d) drepturi de proprietate intelectuală, cum sunt: drepturi de autor, brevete, design sau modele industriale, mărci de comerț sau de serviciu, nume comerciale, know-how și goodwill, precum și orice alte drepturi similare recunoscute de legile părților contractante;

e) concesiuni în conformitate cu legea, incluzind concesiuni privind prospectarea, extractia sau exploatarea resurselor naturale, precum și alte drepturi conferite prin lege, prin contract sau prin hotărârea autorităților, în conformitate cu legea.

Orice modificare a formei în care sunt investite sau reinvestite activele nu va afecta caracterul lor de investiție.

2. Termenul investitor se referă, în legătură cu ambele părți contractante, la:

a) persoane fizice care, în conformitate cu legile acelei părți contractante, sunt considerate a fi cetățenii ei;

b) persoane juridice, incluzind societăți comerciale, corporatii, asociații de afaceri și alte organizații, care sunt legal constituite sau organizate în conformitate cu legislația acelei părți contractante și care își au sediul împreună cu activitățile economice efective pe teritoriul aceleiași părți contractante.

3. Termenul venituri desemnează sumele produse de o investiție și include, în special, dar nu exclusiv, profituri, dobinzi, majorări de capital, acțiuni, dividende, redevențe, prime de conducere, drepturi de asistența tehnica sau alte onorarii, indiferent de forma în care este plătit venitul.

4. Termenul teritoriu înseamnă teritoriul părților contractante, inclusiv apele teritoriale, precum și platforma continentala, asupra cărora statul respectiv își exercită, drepturile suverane și jurisdicția, în conformitate cu dreptul internațional.

Articolul 2

Promovare și admitere

1. Fiecare parte contractantă va promova, pe cît posibil, investițiile efectuate pe teritoriul sau de către investitorii celeilalte părți contractante și va admite aceste investiții în conformitate cu legile și reglementările sale.

2. Dacă o parte contractantă a admis o investiție pe teritoriul sau, ea va acorda, în conformitate cu legile și reglementările sale, autorizațiile necesare în legătură cu acea investiție, inclusiv autorizațiile pentru angajarea de personal de conducere și tehnic la alegerea sa, indiferent de naționalitate.

Articolul 3

Protejarea și tratamentul național și cel al națiunii celei mai favorizate

1. Fiecare parte contractantă va proteja pe teritoriul sau investițiile efectuate de investitorii celeilalte părți contractante, în conformitate cu legile și reglementările sale, și nu va afecta prin măsuri nerezonabile sau discriminatorii managementul, întreținerea, folosință, fructificarea, extinderea, vânzarea sau lichidarea acestor investiții.

2. Fiecare parte contractantă va asigura un tratament just și echitabil pe teritoriul sau investițiilor investitorilor celeilalte părți contractante. Acest tratament nu va fi mai puțin favorabil decît cel acordat de fiecare parte contractantă investițiilor efectuate pe teritoriul sau de proprii investitori sau decît cel acordat de fiecare parte contractantă investițiilor efectuate pe teritoriul sau de către investitorii oricărui stat terț, dacă acest din urma tratament este mai favorabil.

3. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale acestui articol nu vor fi interpretate în sensul de a obliga o parte contractantă sa extindă asupra investitorilor celeilalte părți beneficiare de orice tratament, preferinta sau privilegiu care poate fi extins de către prima parte contractantă, în virtutea:

a) oricărei uniuni vamale sau zone de comerț liber sau uniuni monetare sau unor acorduri internaționale similare, care reglementează astfel de uniuni sau instituții, sau altor forme de cooperare regionala la care oricare dintre părțile contractante este sau poate deveni parte;

b) oricărui acord internațional sau aranjament referitor, în întregime sau parțial, la impozitare.

Articolul 4

Despăgubirea pentru pierderi

1. Dacă investițiile investitorilor oricărei părți contractante suferă pierderi datorate războiului, unui conflict armat, unei stări de necesitate naționala, unei revolte, insurectii, rascoale sau altor evenimente similare pe teritoriul celeilalte părți contractante, atunci acestora li se va acorda de către ultima parte contractantă, în ceea ce privește restituirea, indemnizația, compensația sau alta reglementare, un tratament nu mai puțin favorabil decît cel pe care îl acorda propriilor săi investitori sau investitorilor oricărui stat terț.

2. Fără a prejudicia prevederile paragrafului 1 al acestui articol, investitorilor unei părți contractante, care, în oricare dintre evenimentele menționate în acest paragraf, suferă pierderi pe teritoriul celeilalte părți contractante ca urmare a:

a) rechiziționării proprietății lor de către autoritățile acesteia, inclusiv forțele militare;

b) distrugerii proprietății lor de către autoritățile anterior menționate care nu a fost produsă în acțiuni de lupta sau nu a fost cerută de necesitatea situației, li se va acorda o despăgubire justa și adecvată pentru pierderile suferite în timpul perioadei de rechizitionare sau ca urmare a distrugerii proprietății. Plățile rezultate vor fi liber transferabile, în valută convertibilă, fără întârziere.

Articolul 5

Exproprierea

1. Investițiile investitorilor oricărei părți contractante nu vor fi naționalizate, expropriate sau supuse unor măsuri cu efect echivalent naționalizarii sau exproprierii - denumite în continuare expropriere - pe teritoriul celeilalte părți contractante, decît în interes public. Exproprierea va avea loc, conform unei proceduri legale, pe o baza nediscriminatorie și va fi însoțită de prevederi privind plata unei compensații prompte, adecvate și efective. Aceasta compensație va corespunde valorii de piața a investiției expropriate, imediat înainte ca exproprierea sau exproprierea iminenta sa devină cunoscută în mod public, va include dobinda de la data exproprierii, va fi acordată fără întârziere, va fi efectiv realizabila și liber transferabila în valută convertibilă.

2. Investitorul afectat va avea dreptul la o analiza prompta, de către autoritatea judecătorească sau de către alta autoritate independenta a acelei părți contractante, a cazului sau și a evaluării investiției sale, în conformitate cu principiile prevăzute în acest articol.

3. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol se vor aplica, de asemenea, când o parte contractantă expropriaza activele unei societăți care este înființată sau constituită pe baza legilor în vigoare, în orice parte a propriului sau teritoriu, și la care investitorii celeilalte părți contractante dețin acțiuni.

Articolul 6

Transferuri

1. Fiecare parte contractantă pe al carei teritoriu s-au efectuat investiții de către investitorii celeilalte părți contractante va garanta acelor investitori transferul liber al plăților în legătură cu aceste investiții, în special pentru:

a) capitalul și sumele suplimentare pentru întreținerea sau dezvoltarea investiției;

b) profiturile, dobinzile, dividendele și alte venituri curente;

c) fondurile pentru rambursarea împrumuturilor;

d) redevențele sau onorariile;

e) sumele rezultate din vânzarea sau lichidarea investiției;

f) câștigurile persoanelor fizice, conform legilor și reglementărilor părții contractante unde au fost efectuate investițiile.

2. În sensul acestui acord ratele de schimb vor fi ratele oficiale în vigoare pentru tranzacțiile curente la data transferului, dacă nu s-a convenit altfel.

Articolul 7

Subrogarea

1. Dacă o parte contractantă sau agenția desemnată de aceasta efectuează o plata propriilor săi investitori în baza unei garanții pe care a acordat-o în legătură cu o investiție pe teritoriul celeilalte părți contractante, ultima parte contractantă va recunoaște:

a) cesiunea, în baza legii sau ca urmare a unei tranzacții legale în acea țara, a oricărui drept sau pretentie de la investitor către prima parte contractantă sau agenția desemnată de aceasta, precum și,

b) ca prima parte contractantă sau agenția desemnată de către aceasta este indreptatita, în virtutea subrogarii, sa exercite drepturile și sa revendice pretențiile acelui investitor și ca își va asuma obligațiile în legătură cu investiția.

2. Drepturile sau pretențiile subrogate nu vor depăși drepturile sau pretențiile originare ale investitorului.

Articolul 8

Investiții anterioare acordului

Prezentul acord se va aplica și investițiilor de pe teritoriul unei părți contractante efectuate, în conformitate cu legile și reglementările sale, de către investitorii celeilalte părți contractante anterior intrării în vigoare a acestui acord. Totuși, acordul nu se va aplica diferendelor survenite anterior intrării sale în vigoare.

Articolul 9

Alte obligații

1. Dacă legislația oricărei părți contractante prevede pentru investițiile investitorilor celeilalte părți contractante un tratament mai favorabil decît cel prevăzut de prezentul acord, aceasta legislație va prevala acestui acord, în măsura în care este mai favorabilă.

2. Fiecare parte contractantă va respecta orice alte obligații pe care și le-a asumat privind investițiile efectuate pe teritoriul sau de investitorii celeilalte părți contractante.

Articolul 10

Reglementarea diferendelor dintre o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante referitoare la investiții

1. În scopul rezolvarii diferendelor cu privire la investiții între o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante, vor avea loc consultări între părțile interesate, în vederea soluționării cazului, pe cît posibil, pe cale amiabila.

2. Dacă aceste consultări nu conduc la o soluție în termen de 6 luni de la data cererii de soluționare, investitorul poate supune diferendul, la alegerea sa, spre soluționare la:

a) instanța judecătorească competența a părții contractante pe teritoriul căreia s-a efectuat investiția; sau

b) Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții (I.C.S.I.D.), prevăzut de Convenția pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state, deschisă spre semnare la Washington D.C. la 18 martie 1965, în cazul în care ambele părți contractante vor deveni părți ale acestei convenții; sau

c) unui tribunal arbitral ad-hoc, care, dacă nu s-a convenit altfel între părțile în diferend, va fi constituit pe baza regulilor de arbitraj ale Comisiei Națiunilor Unite pentru Drept Comercial Internațional (UNCITRAL).

3. Fiecare parte contractantă consimte, prin aceasta, sa supună diferendele privind investițiile concilierii sau arbitrajului internațional.

4. Partea contractantă care este parte la diferend nu va invoca niciodată, pe durata procedurilor privind diferendele legate de investiții, ca apărare, imunitatea sa sau faptul ca investitorul a primit o despăgubire în cadrul unui contract de asigurare acoperind integral sau parțial prejudiciul ori pierderea suferită.

Articolul 11

Reglementarea diferendelor dintre părțile contractante

1. Diferendele dintre părțile contractante privind interpretarea sau aplicarea prevederilor acestui acord vor fi soluționate prin consultări sau negocieri.

2. Dacă cele doua părți contractante nu pot ajunge la un acord în termen de 6 luni de la declanșarea diferendului între ele, acesta, la cererea oricărei părți contractante, se va supune unui tribunal arbitral compus din trei membri. Fiecare parte contractantă va numi un arbitru, iar cei doi arbitri vor numi un președinte care va fi cetățean al unu stat terț.

3. Dacă una dintre părțile contractante nu a numit propriul arbitru și nu a dat curs invitatiei celeilalte părți contractante să facă numirea în termen de 2 luni, arbitrul va fi numit, la cererea acestei părți contractante, de către președintele Curții Internaționale de Justiție.

4. Dacă ambii arbitri nu pot ajunge la un acord privind alegerea președintelui, în termen de 2 luni de la numirea lor, acesta va fi numit, la cererea oricărei părți contractante, de către președintele Curții Internaționale de Justiție.

5. Dacă, în cazurile specificate în paragrafele 3 și 4 ale acestui articol, președintele Curții Internaționale de Justiție este împiedicat să își îndeplinească funcția sa sau dacă este cetățean al uneia dintre părțile contractante, numirea se va face de către vicepreședinte și dacă acesta din urma este împiedicat sau dacă este cetățean al uneia dintre părțile contractante, numirea se va face de către judecătorul cu cel mai înalt grad al Curții, care nu este cetățean al uneia dintre părțile contractante.

6. În lipsa altor prevederi ale părților contractante tribunalul își va stabili procedura.

7. Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile arbitrului pe care l-a numit și ale reprezentantului sau în procedurile arbitrare. Cheltuielile pentru președinte și celelalte cheltuieli vor fi suportate în părți egale de către părțile contractante.

8. Hotărârile tribunalului sunt definitive și obligatorii pentru fiecare parte contractantă.

Articolul 12

Intrarea în vigoare, durata și expirarea
1. Fiecare parte contractantă va notifica celeilalte îndeplinirea procedurilor cerute de legile sale pentru intrarea în vigoare a acestui acord. Acest acord va intra în vigoare la data celei de-a doua notificări.
2. Acest acord va rămâne în vigoare pentru o perioadă de 10 ani și va continua sa ramina în vigoare dacă, cu un an înainte de expirarea perioadei inițiale sau ulterioare, oricare parte contractantă nu va notifica celeilalte, în scris, intenția sa de a denunta acordul.
3. În legătură cu investițiile efectuate anterior expirării acestui acord, prevederile acestui acord vor continua să fie valabile pentru o perioadă de 10 ani de la data expirării.
Drept pentru care, subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat acest acord.
Întocmit la Bratislava, la 3 martie 1994, în doua exemplare originale, în limbile română, slovaca și engleza, fiecare text fiind egal autentic. În caz de diferența în interpretare, textul în limba engleza va prevala.
Pentru România,
NICOLAE VACAROIU
Pentru Republica Slovaca,
VLADIMIR MECIAR
──────────────────