Decizia nr. 92/1994

Mihai Constantinescu - președinte

Ion Filipescu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Constantin Burada - magistrat-asistent

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, constata următoarele :

Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi, prin Încheierea din 17 august 1994, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

cap. III secțiunea a 3-a "Controlul ulterior" din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, a

Hotărârii Senatului nr. 25 din 15 septembrie 1993

privind trimiterea spre verificare, de către Curtea de Conturi, a conturilor generale de execuție a bugetelor de stat pe anii 1990 și 1991 și a

Hotărârii Senatului nr. 5 din 15 februarie 1994

privind obiectivele verificării, de către Curtea de Conturi, a exercițiilor bugetare pe anii 1990 și 1991, excepție invocată de Ministerul Apărării Naționale și de pârâtul Arambasa Constantin în Dosarul nr. 24/1994.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-un litigiu în care s-a solicitat, în urma unui control al organelor Curții de Conturi, obligarea pârâtului Arambasa Constantin la plata sumei de 33.209.438 lei, reprezentind diferențe de preț în minus, rezultat din valorificarea unor autovehicule în cursul anilor 1991 - 1992, cu încălcarea prevederilor legale și, respectiv, a pârâților Strugariu Stelian și Burghelea Jan, la plata sumei de 1.335.800 lei, reprezentind diferențe de preț rezultate din achiziționarea și revinzarea unor aparate electronice.

Prin excepția ridicată se susține ca, pe baza celor două hotărâri ale Senatului, organele de conturi și-au exercitat atribuțiile prevăzute în

cap. III secțiunea a 3-a "Controlul ulterior" din Legea nr. 94/1992

și pe o perioadă anterioară intrării în vigoare a acestei legi - publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 septembrie 1992 - respectiv, pe perioada 25 februarie 1991 - 18 martie 1992, incalcindu-se astfel principiul neretroactivitatii legii consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituție, precum și prevederile art. 78 din Constituție.

În opinia Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi se apreciază, în esenta, ca dispozițiile din

cap. III, în general, și din secțiunea a 3-a, în special, din Legea nr. 94/1992 , nu cuprind, expres sau tacit, prevederi de aplicare retroactivă a acesteia, ci exclusiv atribuțiile organelor Secției de control ulterior a Curții de Conturi. De asemenea, se considera ca textele contestate nu fac trimitere la o anume perioada de control, astfel ca perioada în care s-au constatat abaterile consemnate în actele de control, cît și în actul de sesizare, constituie o problemă de fond, de aplicare a legii în timp, pe care este competența sa o soluționeze potrivit prevederilor legale incidente în speta, respectiv art. 1 din Codul civil, art. 15 alin. (2) și art. 78 din Constituție, cu raportarea corespunzătoare la dispozițiile

Legii nr. 94/1992

și

Legii nr. 10/1991 . În legătură cu

hotărârile Senatului nr. 25/1993

și nr. 5/1994, se arata ca acest organ cu atribuții de legiferare a emis cele doua hotărâri pe baza și în exercitarea prerogativelor ce-i sunt conferite de Constituție și de

Legea nr. 94/1992 . În concluzie, se considera ca toate aspectele de neconstituționalitate invocate prin excepție sunt neintemeiate.

Potrivit

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , s-au cerut punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția nu este intemeiata, deoarece, în privinta hotărîrilor Senatului, nu intră în competența Curții Constituționale controlul constituționalității acestora, iar aspectele invocate în legătură cu dispozițiile

cap. III secțiunea a 3-a "Controlul ulterior" din Legea nr. 94/1992

nu vizează o excepție de neconstituționalitate, ci interpretarea și aplicarea prevederilor respective în legătură cu perioada supusă controlului.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

ținând seama de excepția de neconstituționalitate ridicată, de opinia Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi, de punctul de vedere al Guvernului, de raportul judecătorului-raportor, precum și de prevederile constituționale invocate, de dispozițiile

Legii nr. 94/1992

și de

hotărârile Senatului nr. 25/1993

și nr. 5/1994, ce fac obiectul controlului, retine următoarele :

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, art. 3 alin. (2) și

art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională constata ca este competența să soluționeze excepția, fiind legal sesizată.

Excepția de neconstituționalitate a

cap. III secțiunea a 3-a "Controlul ulterior" din Legea nr. 94/1992

se întemeiază pe dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, și ale art. 78 din Constituție, care prevede că legea intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României sau la data prevăzută în textul sau.

Din examinarea dispozițiilor

cap. III secțiunea a 3-a "Controlul ulterior" din Legea nr. 94/1992

rezultă ca acestea reglementează atribuțiile de control ale organelor Curții de Conturi fără a stabili perioadele asupra cărora se poate exercita verificarea. Este de menționat și faptul ca nici unul dintre textele respective nu prevede că dispozițiile sale se aplică retroactiv. Problema ridicată prin excepție, în sensul că s-a extins controlul și pe o perioadă anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 94/1992

- 9 septembrie 1992 -, nu poate forma obiectul controlului de constituționalitate, fiind o problemă de interpretare și de aplicare a legii în scopul soluționării unui litigiu care, potrivit practicii constante a Curții Constituționale, este de competența exclusiv a instanței ce soluționează pe fond litigiul. Aceasta concluzie se impune și în raport cu art. 29 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, potrivit căruia Curtea nu statuează decît asupra problemelor de drept.

De altfel, nici prin concluziile scrise, depuse în susținerea excepției, nu se susține ca vreunul dintre textele contestate ar fi neconstitutional, ci numai ca aplicarea lor ar fi retroactivă, întrucît verificarea s-a efectuat pentru o perioadă de timp anterioară

Legii nr. 94/1992 . De acea, pentru considerentele arătate, excepția este nefondata.

Examinînd excepția și sub aspectul neconstitutionalitatii

hotărîrilor Senatului nr. 25/1993

și nr. 5/1994, se constata, de asemenea, ca motivele invocate nu sunt fondate. Atribuțiile Curții Constituționale sunt expres și limitativ prevăzute în art. 144 lit. c) din Constituție și se referă doar la controlul "legilor și ordonanțelor", dispoziție preluată și în

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 . În raport cu aceste prevederi constituționale și legale, care sunt de stricta interpretare, se retine că nu intră în competența Curții Constituționale soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate referitoare la hotărârile Senatului. A se admite teza contrară, susținută prin excepție, înseamnă a adauga la textul Constituției, ceea ce este inadmisibil, astfel cum s-a pronunțat constant Curtea Constituțională, potrivit practicii sale jurisdicționale.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , în unanimitate,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E :

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Apărării Naționale și Arambasa Constantin în Dosarul nr. 24/1994 al Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 1994.