Decizia nr. 122/1994

Vasile Gionea - președinte

Miklos Fazakas - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea recursului declarat de Hriny Mihai, Hriny Magdalena și Hriny David Iosif împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 62 din 1 iunie 1994.

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă ca recursul este declarat în termen și motivat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, decizia fiind legală și temeinica.

Având în vedere actele și lucrările dosarului, Curtea Constituțională constata următoarele:

Prin Decizia nr. 62 din 1 iunie 1994, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a Decretului nr. 223/1974, invocată de Hriny Mihai, Hriny Magdalena și Hriny David Iosif în Dosarul nr. 970/1993 al Curții de Apel Cluj, Secția civilă și de contencios administrativ.

În motivarea deciziei, s-a reținut ca prin decizii anterioare - nr. 14 și 15 din 10 martie 1993 - Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondate excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor Decretului nr. 223/1974, astfel ca, potrivit practicii sale constante, asa cum rezultă din Deciziile nr. 27/1993 și nr. 36/1993, o excepție privind aceleași dispoziții legale, respinsă, dar reiterata de alte părți, nu poate fi soluționată decît prin respingere, întrucît decizia anterioară este obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție.

Împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 62/1994, Hriny Mihai, Hriny Magdalena și Hriny David Iosif au declarat recurs solicitând admiterea lui și modificarea hotărârii în sensul admiterii excepției, deoarece: Decretul nr. 223/1974 contravine atât Constituției, cît și Declarației Universale a Drepturilor Omului și încalcă dreptul de proprietate; a constata neconstituționalitatea prevederilor sale nu înseamnă a da caracter retroactiv Constituției actuale; Declarația Universala a Drepturilor Omului își produce efectele și în prezent, în temeiul art. 20 din Constituție.

Întrucît excepția a fost soluționată potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut puncte de vedere Camerei Deputaților, Senatului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca instanța, prin încheierea de sesizare a Curții Constituționale, nu s-a preocupat de semnificatia momentului în care se plaseaza actul normativ apreciat ca neconstitutional și ca sunt de competența Curții numai excepțiile formulate cu privire la actele normative adoptate după intrarea în vigoare a Constituției. De asemenea, Guvernul considera că nu suntem în fața unei excepții de neconstituționalitate atunci când sunt în discuție acte normative anterioare Constituției, în asemenea situații instanța urmînd să aplice art. 150 alin. (1) din Constituție.

Camera Deputaților și Senatul nu au trimis puncte de vedere.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinînd decizia atacată, motivele de recurs invocate, dispozițiile Decretului nr. 223/1974, prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata ca recursul nu este întemeiat.

Curtea Constituțională are rolul de garant al supremației Constituției din 1991. Drept consecința, legile și celelalte acte normative emise într-o ordine constituțională anterioară puteau fi analizate, sub aspectul constituționalității, numai în raport cu acea ordine și de către organismele pe care Constituția, atunci în vigoare, le prevedea. De aceea critica facuta din acest punct de vedere este nefondata, deoarece ar insemna ca ar da efect retroactiv Constituției actuale, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituție.

Decretul nr. 223/1974 a fost abrogat expres prin Decretul-lege nr. 9/1989, astfel încât examinarea sa sub aspectul constituționalității nu mai este posibila, asa cum corect s-a reținut și prin decizia atacată cu recurs.

Pentru aceleași considerente, nu poate fi primită nici critica adusă deciziei în sensul că Decretul nr. 223/1974, fiind contrar Declarației Universale a Drepturilor Omului, sunt incalcate dispozițiile art. 20 din Constituție, fiind, de principiu, ca un act normativ poate fi supus controlului constituționalității, asa cum s-a arătat, numai dacă este în vigoare.

Examinînd și din oficiu decizia recurată, se constată că nu sunt motive care să justifice modificarea ei, astfel încât recursul urmează a fi respins. Vazind și prevederile art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) și art. 25 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Hriny Mihai, Hriny Magdalena și Hriny David Iosif împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 62 din 1 iunie 1994.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 1994.