Declarație din 13 februarie 1995

1. Senatul României a luat cunoștința cu nedumerire și ingrijorare de afirmatiile făcute de președintele U.D.M.R., domnul senator Marko Bela, în cadrul unei vizite întreprinse la Londra, privind situația minorității maghiare din România.

În contradictie vădită cu realitatile de necontestat din România, cu dispozițiile constituționale și legale adoptate de Parlament, președintele U.D.M.R. a afirmat ca statul-natiune nu poate asigura garantarea drepturilor minorităților și ca, de 75 de ani de când România ar fi anexat Transilvania, guvernele sale succesive au încercat asimilarea populației maghiare.

Liderul U.D.M.R. se arata surprins de înscrierea în Constituția României a caracterului național al statului român, care, în opinia sa, este echivalent cu "statul unei singure natiuni" - națiunea română - și o singura limba oficială - limba română.

Și mai surprinzator este faptul ca domnul senator Marko Bela considera ca statul român nu s-a arătat dornic sa acorde drepturile cerute de minoritatea maghiara, la care aceasta nu va renunța, și ca, datorită acestui lucru, se pot prevedea conflicte.

2. Prin afirmatiile făcute, liderul U.D.M.R. ignora realitatile specifice statelor naționale, în virtutea cărora cetățenii acestora, indiferent de apartenența etnică sau naționala, se bucura de aceleași drepturi, de aceeași ocrotire din partea statului și sunt purtatorii suveranității naționale. În acest sens, este edificator art. 2 alin. (1) din Constituția României, în virtutea căruia suveranitatea naționala aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative și prin referendum. Textul constituțional are în vedere întreaga populație a tarii, inclusiv persoanele aparținând minorității maghiare, ele fiind reprezentate în Parlamentul României și în alte autorități publice, în conformitate cu voința electorului.

3. Senatul României își exprima convingerea ca înscrierea în Constituția României a caracterului național al statului este rodul voinței de neclintit a Adunării Constituante, intarita de aprobarea Constituției prin Referendumul național din 8 decembrie 1991. De altfel, toate constitutiile democratice ale României au consfintit acest caracter, fără ca prin aceasta statul român să fie opus minorităților naționale și fără ca limba acestora, cultura, tradițiile, religia să fie excluse sau nesocotite. Statul român nu a întreprins niciodată măsuri de asimilare a cetățenilor săi aparținând minorităților naționale și nici nu-și propune asemenea obiective.

Este edificator în acest sens articolul 6 din Constituția României, potrivit căruia "statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase".

Totodată, caracterul oficial al limbii române nu exclude ci, dimpotriva, afirma dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale de a folosi limba maternă în orice împrejurare, inclusiv în învățământ și în justiție, în condițiile stabilite de lege.

4. Senatul României își exprima consternarea față de afirmatiile liderului U.D.M.R., potrivit cărora statul român nu s-ar fi arătat dornic sa acorde drepturile cerute de minoritatea maghiara, situație pe care o considera sursa unor posibile conflicte.

O asemenea poziție politica, în dezacord chiar cu voința populației maghiare din România, nu este de natura să contribuie la dialog, la soluționarea problemei naționale în acord cu standardele internaționale - cărora România le este profund atașată - ci, dimpotriva, sa creeze focare de tensiune interetnica și să le alimenteze în mod artificial.

În rezolvarea democratica a acestei probleme, statul român pornește de la prevederile actelor internaționale în materie, de la faptul ca singura soluție acceptată de comunitatea internationala în acest domeniu o constituie respectarea drepturilor omului în condiții de egalitate.

5. La fel de neinteles sunt afirmatiile liderului U.D.M.R. privitoare la condiționarea încheierii tratatului între România și Ungaria de încorporarea în conținutul acestuia a unor "prevederi adecvate și garanții de oțel pentru soluționarea problemelor populației unguresti din România".

Asemenea pretenții, aflate în discordanta cu principiile dreptului internațional, cu prevederile Constituției României, tradeaza intenția U.D.M.R. de a se constitui ca "parte" distinctă în acordul bilateral, nesocotind dreptul autorităților publice sa negocieze asemenea documente. Aceasta este de natura sa dăuneze climatului regional și european, sa afecteze buna desfășurare a relațiilor dintre cele doua state. O asemenea poziție contravine standardelor europene consacrate.

Totodată, credem ca afirmatiile potrivit cărora problema minorităților nu poate fi soluționată în România vadesc încercarea de a determina "internationalizarea" acestei probleme, într-un moment în care imaginea stabilitatii României poate fi decisiva pentru integrarea ei în structurile euroatlantice.

6. Senatul României își exprima convingerea ca vehicularea unor asemenea neadevaruri, a unor interpretări denaturate privind drepturile persoanelor aparținând minorității maghiare din România, nu reprezintă o soluție realista, viabila, care să permită dialogul interetnic, afirmarea intereselor acestora în contextul infaptuirii drepturilor și libertăților fundamentale, în condiții de egalitate pentru toți cetățenii tarii.

Senatul României își exprima, de asemenea, ingrijorarea față de proliferarea unor astfel de atitudini extremiste, neloiale față de statul român, care urmăresc alterarea relațiilor româno-maghiare și degradarea imaginii României în lume.

Senatul României, în consens cu celelalte autorități publice, este hotărît să contribuie la continuarea procesului legislativ de consacrare și garantare a drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale, în deplina conformitate cu standardele internaționale, și invita toate forțele politice responsabile din țara sa întreprindă măsuri menite să contribuie la reflectarea corecta a realitatilor românești și la crearea unei imagini veridice a tarii pe plan internațional.

Aceasta declarație a fost adoptată de Senat în ședința din 13 februarie 1995, în conformitate cu prevederile art. 63 alin. 2 din Regulamentul Senatului.