Decizia nr. 36/1994

Mihai Constantinescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 și ale art. 223 din Codul penal, ridicată de Grameni Apostol în Dosarul nr. 5620/1992 al Judecătoriei Tulcea.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 aprilie 1994, în lipsa părților cu care procedura de citare a fost legal îndeplinită, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeași dată. Completul de judecată, având nevoie de timp pentru deliberare, a aminat pronunțarea la 20 aprilie și apoi la 27 aprilie.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, dispozițiile art. 248 și ale

art. 223 din Codul penal, prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, retine următoarele:

Prin Rechizitoriul Procuraturii Locale Tulcea nr. 44/P/1992 au fost trimiși în judecata inculpatii Bumbac Maria și Grameni Apostol pentru săvârșirea mai multor fapte penale, printre care și a infracțiunilor prevăzute de art. 248 din Codul penal - abuz în serviciu contra intereselor obștești - și de art. 223 din Codul penal - delapidare.

La Judecătoria Tulcea, în ședința din 13 ianuarie 1993, Grameni Apostol, prin apărătorul sau, a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor din Codul penal în baza cărora a fost trimis în judecata, susținând ca acestea contravin prevederilor art. 135 alin. (2) și (4) din Constituție, fiind abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din legea fundamentală.

Judecătoria, prin Încheierea din 13 ianuarie 1993, a suspendat judecata și a sesizat Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra excepției.

În opinia exprimată, instanța apreciază ca este necesar să se recurgă la procedura instituită de art. 144 lit. c) din Constituție, pentru a se stabili dacă normele cuprinse în titlul IV din Codul penal nu au devenit caduce în raport cu dispozițiile art. 41 alin. (2) din Constituție potrivit cărora proprietatea privată este ocrotită de lege în mod egal, indiferent de proprietar.

În temeiul

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul sau de vedere Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, deoarece, pe de o parte, este o problemă de interpretare juridică, de competența instanțelor judecătorești, iar, pe de altă parte, dispozițiile din Codul penal privind avutul obștesc nu contravin Constituției, această categorie juridică având o sfera mai larga decît conceptul de avut public, în care se identifica doar bunurile proprietate publică.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctul lor de vedere.

În legătură cu competența de soluționare a excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca, potrivit practicii sale constante, cît timp instanța de judecată nu a reținut ca un text legal este abrogat conform art. 150 alin. (1) din Constituție, sesizind Curtea cu soluționarea excepției, aceasta este obligată să se pronunțe în virtutea dreptului constituțional al cetățenilor de a invoca neconstituționalitatea unui text legal pe care instanța înțelege sa îl aplice. Abrogarea, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constituției, astfel încât ea constituie nu numai o consecința a aplicării legii în timp, ci și o problemă de constituționalitate, ca urmare a supremației legii fundamentale în cadrul sistemului juridic.

Cu privire la constituționalitatea dispozițiilor din Codul penal referitoare la avutul obștesc, Curtea Constituțională retine ca interpretarea acestor dispoziții a făcut și obiectul Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993. Prin decizia respectiva s-a statuat ca dispozițiile Codului penal referitoare la infracțiunile contra avutului obștesc, deci și aceea prevăzută de art. 223 - delapidarea -, sunt abrogate parțial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, urmînd să se aplice în continuare numai pentru bunurile proprietate publică prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituție.

În baza deciziei sus-menționate, prin Decizia Curții Constituționale nr. 14 din 8 martie 1994 s-a respins recursul Ministerului Public împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 32 din 26 mai 1993

prin care se constatase ca art. 223 din Codul penal a fost abrogat parțial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție și, în consecința, acesta urmează a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice.

În legătură cu constituționalitatea prevederilor art. 248 din Codul penal este de menționat, de asemenea, ca prin Decizia Curții Constituționale nr. 11 din 8 martie 1994 s-a admis recursul declarat de Ministerul Public și s-a modificat decizia atacată în sensul că s-a admis excepția de neconstituționalitate referitoare la acest articol și s-a constatat ca dispozițiile sale referitoare la paguba avutului obștesc sunt parțial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, urmînd a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice.

Rezultă deci ca, în prezent, orice alta excepție de neconstituționalitate privind art. 223 din Codul penal și art. 248 din Codul penal (când s-a produs o paguba avutului obștesc) este lipsită de obiect, deoarece, asa cum s-a arătat, prin deciziile sus-menționate s-a constatat abrogarea parțială a acestora.

Cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 289 din Codul penal și de art. 26 raportat la art. 291 din Codul penal (complicitate la fals intelectual și, respectiv, la uz de fals) pentru comiterea cărora, de asemenea, inculpatul a fost trimis în judecata, acesta nu a înțeles sa invoce excepția de neconstituționalitate, întreaga motivare și sustinere referindu-se numai la avutul obștesc cu care dispozițiile articolelor respective nu au nici o legătură.

Fața de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 1, art. 3,

art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca lipsită de obiect excepția de neconstituționalitate ridicată de Grameni Apostol în Dosarul nr. 5620/1992 al Judecătoriei Tulcea, întrucît, prin deciziile nr. 11 din 8 martie 1994 și, respectiv, nr. 32 din 26 mai 1993, definitive, Curtea Constituțională a constatat ca art. 248 și art. 223 din Codul penal au fost abrogate parțial conform art. 150 alin. (1) din Constituție, dispozițiile acestora urmînd a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietății publice.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 1994.