Decizia nr. 140/1994
referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 229 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Decizia nr. 56/1994 18 mai 1994 referitoare la pronunțarea asupra recursurilor formulate de Ministerul Public și Direcția …
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Miklos Fazakas - judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:
Prin Încheierea din 9 noiembrie 1994, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 3105/1994, Curtea Constituțională a fost sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 229 din Codul penal, invocată de inculpatul apelant Presecan Gheorghe. În susținerea excepției, se arata ca bunurile - obiect al infracțiunii comise de inculpat - nu fac parte din cele precis determinate și enumerate în art. 135 alin. (3) și (4) din Constituție, deci nu sunt "avut obștesc".
Instanța de judecată nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,
având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 24 din Legea nr. 47/1992, retine:
Curtea Constituțională a mai fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a art. 229 din Codul penal, pe care a soluționat-o, și a constatat ca aceasta dispoziție legală este abrogată parțial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție și, în consecința, urmează să se aplice numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din legea fundamentală, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice. Aceasta soluție este definitivă și obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, deoarece, prin Decizia nr. 56 din 18 mai 1994, definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul arătat.
Asa fiind, textul anterior Constituției, constatat ca abrogat, deoarece, potrivit art. 150 alin. (1) din legea fundamentală, este contrar acesteia, nu mai poate fi aplicat, este scos din legislație. Deci orice excepție care ar avea ca obiect textul constatat ca abrogat urmează a fi respinsă ca vadit nefondata potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fără citarea părților, fiind lipsită de obiect.
În speta, inculpatul Presecan Gheorghe a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 229 din Codul penal la data de 9 noiembrie 1994, deci la o dată la care prevederile acestui articol erau abrogate parțial, și, pe cale de consecința, Curtea Constituțională retine ca excepția este vadit nefondata în sensul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 și urmează a fi respinsă ca lipsită de obiect.
Ca atare, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca lipsită de obiect excepția de neconstituționalitate ridicată de Presecan Gheorghe în Dosarul nr. 3105/1994 al Tribunalului Hunedoara, întrucît, prin Decizia nr. 56 din 18 mai 1994, definitivă, Curtea Constituțională a constatat ca dispozițiile art. 229 din Codul penal sunt abrogate parțial conform art. 150 alin. (1) din Constituție și, în consecința, urmează a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietății publice.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată la data de 14 decembrie 1994.
*) Definitivă prin nerecurare.
Ion Filipescu - președinte
PREȘEDINTE, acad. prof. dr. doc. Ion Filipescu Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.