Decizia nr. 209/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Domeniul Coroanei" - S.R.L. în Dosarul nr. 10.168/63/2008 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin avocat Ana Maria Mihălcescu, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.924D/2008, nr. 2.024D/2008, nr. 2.107D/2008 și nr. 2.294D/2008, care au ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Societatea Comercială "Cervina" - S.A. Segarcea și Societatea Comercială "Oltyre" - S.A. Craiova în dosarele nr. 10.169/63/2008, nr. 10.167/63/2008, nr. 10.508/63/2008 și nr. 14.099/63/2008 ale aceleiași instanțe.

La apelul nominal răspund autorii excepției, prin același avocat, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, conexarea dosarelor.

Avocatul autorilor excepției este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.924D/2008, nr. 2.024D/2008, nr. 2.107D/2008 și nr. 2.294D/2008 la Dosarul nr. 1.923D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorilor excepției solicită admiterea acesteia, deoarece prevederile legale criticate încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (2) și art. 56 alin. (2) din Constituție. Se arată că dreptul prin care s-a concesionat un bun este un drept câștigat care trebuie respectat. De asemenea, modalitatea de impozitare trebuie să fie echitabilă și rezonabilă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, considerând că textele legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate în susținerea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 16 septembrie 2008, 25 septembrie 2008 și 4 noiembrie 2008, pronunțate în dosarele nr. 10.168/63/2008, nr. 10.169/63/2008, nr. 10.167/63/2008, nr. 10.508/63/2008 și nr. 14.099/63/2008, Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Domeniul Coroanei" - S.R.L., Societatea Comercială "Cervina" - S.A. Segarcea și Societatea Comercială "Oltyre" - S.A. Craiova în cauze ce au ca obiect judecarea plângerilor împotriva deciziilor de impunere emise de primărie.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile

art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (2) și art. 56 alin. (2) din Constituție, deoarece prevăd că taxa pe terenurile proprietate a statului reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor. Se arată că, anterior modificării textului de lege criticat prin

Legea nr. 343/2006

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, această sarcină nu era prevăzută în legislația fiscală, iar concesionarului îi revenea numai obligația de a suporta redevența anuală stabilită prin contractul de concesiune. De asemenea, se arată că suprimarea dreptului câștigat de concesionar nu are justificare și este incompatibilă cu principiile statului de drept.

Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere textelor constituționale invocate, deoarece în cauză este vorba de instituirea unei obligații fiscale, iar nu de stabilirea unor măsuri de ocrotire a proprietății.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale, deoarece nu aduc atingere principiilor ocrotirii și garantării, în mod egal, a proprietății private.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile autorilor excepției, prin avocat, și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 343/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 256 alin. (3): "Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe teren."

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia apreciază că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) privind ocrotirea în mod egal a proprietății private și art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006, pronunțându-se asupra constituționalității prevederilor

art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, Curtea a statuat, față de jurisprudența anterioară, că "plata impozitului pe teren în cazul terenurilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, de către concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosință, după caz, nu este de natură a încălca prevederile art. 56 alin. (2) din Constituție. Legiuitorul este liber să stabilească impozite, în măsura în care acestea sunt proporționale, rezonabile și echitabile, condiție îndeplinită în cazul de față. Aceasta, cu atât mai mult cu cât concesionarea, închirierea, ca și darea în administrare și în folosință a terenurilor se fac în general pe termen foarte lung, prin convenții/acte intervenite între părțile interesate".

Referitor la invocarea, în susținerea excepției de neconstituționalitate, a dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Constituție, cu motivarea că pentru terenul concesionat ori închiriat concesionarul și locatarul plătesc și redevență/chirie etc., Curtea a reținut, prin aceeași decizie, că "aceasta nu are relevanță sub raportul constituționalității textului criticat, fiind o problemă care privește exclusiv părțile contractului de concesiune sau de închiriere, precum și clauzele lui, iar nu o problemă de ocrotire inegală a dreptului de proprietate privată. Ocrotirea proprietății private nu se realizează prin regimul de impozitare, ci prin alte instrumente juridice. De altfel, Curtea constată că prevederile art. 1 paragraful 2 al Protocolului adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale stabilesc că dispozițiile privind protecția proprietății nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea folosinței bunurilor conform interesului general și pentru a asigura plata impozitelor".

În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a mai reținut că textul criticat se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor care se află în situațiile prevăzute de ipoteza normei respective. Pe de altă parte, principiul egalității în drepturi înscris în Constituție privește egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără a institui egalitatea între cetățeni și autoritățile publice sau între cetățeni și stat sau unitățile administrativ-teritoriale, ca persoane juridice de drept public.

În sfârșit, referitor la invocarea încălcării dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție, Curtea a constatat că stabilirea prin lege a obligației plății impozitului pe teren pentru subiectele prevăzute nu numai că nu încalcă, ci, dimpotrivă, este perfect compatibilă cu textele constituționale invocate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Domeniul Coroanei" - S.R.L., Societatea Comercială "Cervina" - S.A. Segarcea și Societatea Comercială "Oltyre" - S.A. Craiova în dosarele nr. 10.168/63/2008, nr. 10.169/63/2008, nr. 10.167/63/2008, nr. 10.508/63/2008 și nr. 14.099/63/2008 ale Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2009.