Acordul din 14 iulie 1966

Articolul 1

Este considerat transport de călători pe linie permanenta în baza prezentului Acord, acela efectuat pe un itinerariu determinat, cu orarii și tarife prestabilite și anterior publicate.

Asemenea transport este autorizat să depună și sa ia călători la capetele de linie și în alte localități fixate de orar.

Vehiculele cu care este efectuat transportul trebuie să satisfacă nevoile normale de trafic.

Poate fi acceptat, pentru a fi transportat, orice călător care se prezintă la punctele de plecare sau în alte puncte de oprire pe parcurs, în limita locurilor libere.

Articolul 2

Transporturile de călători pe linii permanente sînt înființate în baza unor concesiuni corespunzătoare, aprobate de autoritățile competente ale celor două tari, fiecare pentru partea de parcurs de pe propriul sau teritoriu și pe bază de reciprocitate.

Concesiunile vor fi acordate în baza unei cereri prezentate de întreprinderi autorităților competente din propria țara. Asemenea cereri trebuie să conțină itinerariul, orariul, tarifele, descrierea materialului rulant și orice alta indicație utila. Autoritatea competența care primește cererea, dacă o retine ca demna de a fi luată în considerație, o transmite cu avizul sau favorabil autorității celeilalte tari, împreună cu documentația necesară.

La stabilirea liniilor permanente de călători, autoritalile competente ale fiecărei Părți contractante vor tine seama de necesitățile traficului și de eficienta lor economică.

Articolul 3

Toate celelalte călătorii cu autobuzele se vor efectua în regim de autorizații, pe baza înțelegerilor dintre autoritățile competente ale celor două tari.

Articolul 4

Autovehiculele uneia din Părțile contractante nu pot efectua transporturi de călători între doua puncte situate pe teritoriul celeilalte Părți contractante, decît cu autorizația autorității competente a acestei Părți.

Articolul 5

Biletele de călătorie sînt plătite în moneda Părții contractante pe teritoriul căreia acestea sînt eliberate.

În mod analog vor putea fi plătite biletele dus-întors dacă autoritățile competente ale Părților contractante autorizeaza eliberarea lor.

B. TRANSPORTUL DE MĂRFURI

Articolul 6

În sensul prezentului Acord, prin transporturi internaționale de mărfuri se înțeleg acele transporturi efectuate în contul terților sau pe cont propriu, de proveniență sau cu destinația uneia din cele doua tari, sau în tranzit prin teritoriul uneia din cele doua tari efectuate cu autovehiculele înmatriculate în unul din cele doua state contractante.

Articolul 7

Întreprinderile care își au sediul pe teritoriul uneia din cele doua tari nu sînt autorizate să efectueze transporturi între doua localități situate pe teritoriul celeilalte tari și nici sa ia incarcatura de mărfuri de pe teritoriul celeilalte tari, cu destinația unei tari terțe.

Articolul 8

Pentru a efectua transporturi pe teritoriul uneia din cele doua state, autovehiculul înmatriculat în celălalt stat trebuie să fie însoțit de o autorizație. Sînt scutite de autorizații de transport:

a) transporturile pentru mutari cu autovehicule special amenajate și exclusiv folosite în acest scop;

b) transporturile de cadavre omenești;

c) transporturile pentru materiale destinate tirgurilor sau expozițiilor;

d) transporturile de cai de curse, automobile sau motociclete de cursa sau de obiecte sportive de orice fel, destinate manifestărilor sportive;

e) transporturile de instrumente muzicale, materiale și recuzite pentru teatru;

f) transporturile de aparatura pentru înregistrări radiofonice, de televiziune sau cinematografice.

Excepțiile de la literele c la f rămîn valabile numai dacă obiectele prevăzute sînt reexportate în țara de origine.

Autorizația este valabilă pentru fiecare vehicul în parte sau pentru vehiculul cu remorca sa, care pot intra pe teritoriul uneia din cele doua tari sau sa-l tranziteze, cu sau fără incarcatura.

Articolul 9

Autorizațiile necesare autovehiculelor române care circulă pe teritoriul italian sînt eliberate de autoritatea competentă română pe formulare care îi vor fi trimise de autoritatea competentă italiana, în limitele contingentului stabilit de Comisia mixtă, conform art. 23. Autorizațiile necesare autovehiculelor italiene care circulă pe teritoriul român sînt eliberate de autoritatea competentă italiana, pe formulare care îi vor fi trimise de autoritatea competentă română, în limitele contingentului stabilit de sus-numita Comisie mixtă.

În acest scop, autoritățile competente ale celar doua tari își vor trimite formularele necesare.

Articolul 10

Autorizațiile prevăzute la art. 9 de mai sus sînt de doua feluri:

a) autorizație de călătorie valabilă pentru o singura călătorie dus-întors, care trebuie să se efectueze. În termen de o luna de la data eliberării ei;

b) autorizație pentru un număr nelimitat de călătorii, care urmează să fie efectuate într-o perioadă de valabilitate indicată în autorizație și care nu poate fi mai mare de un an.

Articolul 11

Autorizațiile trebuie să fie stampilate de vama la intrarea și la ieșirea din țara pentru care au fost eliberate.

Articolul 12

Autoritățile competente ale celor două tari își comunică trimestrial numărul autorizațiilor eliberate și la sfîrșitul fiecărui an calendaristic își restituie formularele indicate la articolul 9, care nu au fost utilizate pînă la acea data.

C. DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 13

Fiecare Parte contractantă consimte intrarea pe teritoriul sau, cu scutirea temporară de drepturi vamale și taxe datorate importului, fără interziceri și restrictii de import, a autovehiculelor înmatriculate pe teritoriul celeilalte Părți contractante, cu condiția ca la reexportare acestea să fie însoțite de un document de import temporar care să garanteze plata drepturilor și taxelor de mai sus.

Articolul 14

Conducătorul auto și ceilalți membri ai echipajului vehiculului pot importa temporar cu scutire de drepturi vamale și taxe de intrare obiectele necesare nevoilor lor personale, în cantitate proporțională cu durata șederii lor pe teritoriul celeilalte Părți contractante. Sînt, de asemenea, scutite de drepturi vamale și de taxa de intrare proviziile alimentare de călătorie și o redusă cantitate de tutun, havane și tigari pentru folosul lor personal.

Articolul 15

Sînt admise cu scutire de drepturi vamale și taxe de intrare și fără prohibiții și restrictii, combustibilul și carburanții aflați în rezervoarele normale ale vehiculelor importate temporar, înțelegindu-se ca rezervorul normal este acela prevăzut de constructor pentru tipul vehiculului în cauza.

Articolul 16

Piesele de schimb destinate reparatiei vehiculului importat anterior temporar sînt introduse cu scutire temporară de drepturi vamale și de taxe de intrare, fără prohibiții și restrictii de import. Părțile contractante pot pretinde ca aceste piese de schimb să fie însoțite de un document de import temporar.

Pentru piesele înlocuite și nereexportate, excepție făcînd piesele cedate gratuit statului pe teritoriul căruia s-a făcut importul temporar sau cele distruse pe cheltuiala interesatilor sub control oficial, este necesară plata drepturilor vamale și a taxelor de intrare, în conformitate cu legislația tarii de import.

Articolul 17

Întreprinderile care își au sediul pe teritoriul uneia din Părțile contractante și care transporta mărfuri sau călători în baza prezentului Acord, sînt supuse la plata impozitelor pe vehicule și asupra transporturilor efectuate pe teritoriul celeilalte Părți contractante.

Articolul 18

Echipajele vehiculelor care circulă pe teritoriul celeilalte Părți contractante în virtutea prezentului Acord vor fi în posesia documentelor prevăzute în legislația naționala a fiecărei Părți.

Articolul 19

Autoritățile competente ale Părților contractante fixează de comun acord și, dacă este cazul, prin intermediul Comisiei mixte, conform art. 23, modalitățile privind schimbul documentelor necesar și al datelor statistice.

Articolul 20

Transferurile valutare privind transporturile efectuate în virtutea prezentului Acord sînt reglementate de acordurile de plati, în vigoare între cele doua tari în momentul efectuării plăților respective.

Articolul 21

În cazul nerespectării uneia din dispozițiile prezentului Acord, comisă pe teritoriul uneia din Părțile contractante, autoritatea competentă a tarii de înmatriculare a vehiculului va trebui, la cererea autorității competente a celeilalte Părți contractante, sa ia împotriva transportatorului măsurile necesare, după caz, informind despre aceasta și cealaltă Parte contractantă.

Articolul 22

Transportatorii sînt obligați să respecte legile și regulamentele Statului contractant pe teritoriul căruia se afla.

Articolul 23

Fiecare Parte contractantă notifica celeilalte Părți, care sînt autoritățile competente autorizate sa reglementeze problemele relative la aplicarea prezentului Acord.

Reprezentanții sus-mentionatelor autorități competente se întrunesc în Comisie mixtă pentru a stabili modalitățile de efectuare a transporturilor de călători și a contingentelor de autorizații prevăzute la art. 9, pentru a rezolva orice eventuale dificultăți, pentru a stabili formularele concesiunilor și autorizațiilor și pentru a examina modalitatea eliberării lor.

Comisia mixtă va mai putea propune autorităților competente măsuri de natura sa faciliteze și dezvolte transporturile dintre cele doua tari.

Deciziile Comisiei mixte sînt supuse aprobării autorităților competente ale celor două Părți contractante.

Articolul 24

În caz ca apar îndoieli sau divergențe cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentului Acord, Părțile contractante vor cauta să le rezolve prin negocieri directe, de către autoritățile competente sau, dacă astfel de negocieri nu ajung la un bun rezultat, pe cai diplomatice.

Articolul 25

Prezentul Acord va intra în vigoare la 15 zile după data la care Părțile contractante își vor fi notificat reciproc ca au îndeplinit toate formele prevăzute în legislația lor interna, în scopul aplicării lui.

Prezentul Acord va rămîne în vigoare timp de un an și va fi prelungit tacit, din an în an, cu excepția denunțării făcute în scris de una din Părțile contractante, nu mai tirziu de trei luni înainte de scadenta.

Făcut la Roma la data de 14 iulie 1966, în doua exemplare originale, unul în limba română și unul în limba italiana, ambele texte avînd aceeași valabilitate.