OG nr. 39/2003
privind procedurile de administrare a creanțelor bugetelor locale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Aprobat prin 1
- Legea nr. 358/2003 11 iulie 2003 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a c…
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituție și ale
art. 1 pct. III.4 din Legea nr. 680/2002
privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe,
Guvernul României adopta prezenta ordonanță.
Titlul I Dispoziții generale
Capitolul 1 Obiectul colectării creanțelor bugetelor locale
Articolul 1
Prezenta ordonanță reglementează într-un cadru unitar colectarea creanțelor bugetelor locale, precum și celelalte proceduri de administrare a acestora, respectiv:
a) procedura de întocmire și de depunere a declarațiilor de impunere pentru impozitele și taxele locale;
b) controlul fiscal în materia creanțelor bugetelor locale;
c) procedura de soluționare a obiectiunilor și contestațiilor împotriva actelor de control și de impunere având ca obiect constatarea și stabilirea impozitelor și taxelor locale, a accesoriilor acestora, precum și a altor sume și măsuri.
Activitatea de colectare prevăzută la alin. (1) consta în exercitarea funcției administrative care conduce la stingerea creanțelor bugetelor locale și a creanțelor debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la bugetul local.
Articolul 2
Stingerea creanțelor bugetelor locale se realizează prin plata voluntara efectuată de către debitor, prin executare silită ori prin alte modalități întreprinse de către creditorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe.
Articolul 3
Constituie obiect al colectării creanțele bugetelor locale provenind din impozite, taxe locale, chirii, redevențe, contribuții, amenzi și alte venituri ale bugetelor locale, precum și accesoriile acestora, respectiv dobânzi, penalități și penalități de întârziere.
Creanțele prevăzute la alin. (1) constituie integral venituri ale bugetelor locale.
Articolul 4
Titlul de creanta este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele bugetelor locale prevăzute la art. 3, întocmit de autoritățile administrației publice locale ori de compartimentele de specialitate ale acestora sau de persoanele împuternicite potrivit legii, după cum urmează:
a) actul/documentul de impunere pentru obligațiile bugetare locale provenite din impozite, taxe locale și orice alte contribuții, care se emite de autoritățile administrației publice locale ori de compartimentele de specialitate ale acestora pe baza declarațiilor depuse de contribuabili, sau alte documente privind materia impozabilă;
b) declarația sau documentul întocmit de contribuabil, prin care declara impozitul, taxa locală, contribuția ori alte venituri ale bugetelor locale, în cazul obligațiilor bugetare locale care se stabilesc de către acesta, potrivit legii;
c) documentul care cuprinde rezultatele controlului ulterior efectuat de compartimentele de specialitate în acest scop pentru diferențele constatate între obligațiile de plată determinate de contribuabil și cele legal datorate, inclusiv accesoriile, stabilite conform legii, cu privire la impozite, la taxe locale, la chirii, la redevențe, la contribuții și la oricare alte venituri ale bugetelor locale;
d) documentul de plată sau actul pe care s-au anulat, conform legii, timbrele mobile fiscale pentru obligațiile la bugetul local, reprezentând taxe pentru prestarea unor servicii sau taxe de timbru;
e) procesul-verbal de constatare a contravenției, întocmit de agentul constatator, în condițiile legii, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
f) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat, întocmit în baza acestor acte, în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare și al altor creanțe ale bugetelor locale, stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească, în cazul în care este implicata o instituție publică de interes local;
g) procesul-verbal sau documentul prin care se stabilește și se individualizează suma de plată, pentru obligații ale bugetelor locale reprezentând dobânzi, penalități și penalități de întârziere, stabilite de organele competente pe baza evidentelor proprii;
h) dispoziția emisă de primar/primarul general al municipiului București/președintele consiliului județean în cazul soluționării unei cai administrativ-jurisdicționale de atac sau hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă prin care se stabilește obligația la plata creanțelor bugetelor locale;
i) alte documente emise de organele competente, prin care se constata și se individualizează creanțele bugetelor locale.
Capitolul 2 Autoritățile competente
Articolul 5
Sunt competente sa gestioneze colectarea creanțelor bugetelor locale autoritățile administrației publice locale, prin compartimentele de specialitate ale acestora, ori alte instituții publice abilitate sa administreze veniturile bugetelor locale.
Capitolul 3 Obligația și răspunderea la plata
Articolul 6
Plătitor al obligației bugetare locale este debitorul sau persoana care, în numele debitorului, conform legii, are obligația de a plati sau de a retine și de a plati, după caz, impozite, taxe locale, chirii, redevențe, contribuții, amenzi și alte venituri ale bugetelor locale, precum și accesorii ale acestora.
Pentru persoanele juridice cu sediul în România, care au sucursale și/sau puncte de lucru, plătitor de obligații bugetare locale este persoana juridică, atât pentru activitatea proprie, cat și în numele sucursalelor și/sau al punctelor de lucru, după caz.
Pentru sucursale și/sau puncte de lucru cu activitate în România, care aparțin unei persoane juridice cu sediul în străinătate, plătitor de obligații bugetare locale este sucursala și/sau punctul de lucru, după caz.
Articolul 7
În cazul în care obligația bugetară locală nu a fost achitată de debitor, sunt obligați la plata sumei datorate, după caz, în condițiile legii, următorii:
a) moștenitorul care a acceptat succesiunea debitorului decedat;
b) oricare dintre membrii de familie cu capacitate de exercițiu deplina, care locuiesc și gospodăresc împreună cu debitorul persoana fizica, pe numele căruia s-a calculat impozitul sau taxa locală, precum și oricare dintre moștenitorii aflați în indiviziune; în cazul amenzilor, acestea constituie obligația personală a contravenientului;
c) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile și obligațiile debitorului supus divizării, fuziunii ori reorganizării judiciare, după caz;
d) persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;
e) persoana care își asuma obligația de plată a debitorului, printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în forma autentică, cu asigurarea unei garanții reale la nivelul obligației de plată;
f) asociații sau actionarii la societatea comercială debitoare, potrivit
privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
g) alte persoane, în condițiile legii.
Pentru obligațiile restante la bugetul local ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentei ordonanțe răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilitatii, cu rea-credința, cumpara sau dobândesc în alt mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociații sau actionarii semnificativi, potrivit legii, și alte persoane care exercită ori au exercitat în mod legal administrarea și care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credința, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietate a acesteia ori prin nedeclararea schimbării sediului social.
Pentru obligațiile restante la bugetul local ale societății comerciale debitoare răspund solidar administratorii sau persoanele care exercită sau au exercitat în mod legal administrarea societății comerciale și care:
a) au determinat, cu rea-credința, acumularea de obligații restante la bugetul local pe o perioadă de 12 luni consecutive;
b) au sustras bunurile debitorului de la executarea silită;
c) au înstrăinat bunurile, cu buna știința, înainte de începerea executării silite.
Articolul 8
Răspunderea prevăzută la art. 7 alin. (2) și (3) se stabilește în conformitate cu procedura prevăzută de prezenta ordonanță.
Capitolul 4 Termenele de plată
Articolul 9
Obligațiile bugetare locale sunt scadente la termenele prevăzute în actele normative care le reglementează.
Pentru obligațiile la bugetul local care nu au prevăzute termene scadente conform alin. (1) Ministerul Administrației Publice și Ministerul Finanțelor Publice sunt abilitate sa stabilească, prin ordin comun, aceste termene.
Articolul 10
Pentru diferențele de obligații la bugetul local, stabilite prin actele de control, sau obligațiile la bugetul local, stabilite prin procesul-verbal de calcul al dobânzilor și penalitatilor de întârziere pe baza evidentei pe plătitori, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 inclusiv din luna, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-finele lunii inclusiv, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.
Actele de control prin care s-au stabilit diferențe de obligații la bugetele locale conform alin. (1) constituie și înștiințare de plată de la data semnării lor de către debitor ori de la data comunicării confirmate, după caz, conform legii.
Exercitarea de către contribuabili a căilor de atac în condițiile prevăzute la art. 190-199 nu suspenda obligația acestora de plată. La cererea debitorului și ținând seama de motivele invocate de acesta, primării/primarul general al municipiului București/președinții consiliilor județene vor dispune suspendarea obligației de plată a creanțelor la bugetul local, până la soluționarea contestației, cu constituirea unei garanții la nivelul sumei contestate.
Garanția prevăzută la alin. (3) poate fi sub forma de scrisoare de garanție bancară, contract de gaj ori ipoteca, precum și orice alta forma de garanție prevăzută de lege. Garanția se restituie sau se ridica, după caz, de către organele competente numai în cazul în care contestația a fost admisă.
Pentru obligațiile restante la bugetul local, eșalonate sau amânate la plata, conform prevederilor legale, precum și pentru dobânzile datorate pe perioada eșalonării, respectiv a amânării, termenele de plată se stabilesc în documentul prin care se acordă înlesnirea la plata.
Articolul 11
În cazul în care termenul de plată al obligației la bugetul local expira într-o zi nelucrătoare, acesta se prelungește până în ziua lucrătoare imediat următoare.
Capitolul 5 Accesoriile creanțelor bugetelor locale
Secțiunea 1 Dobânzi și penalități de întârziere
Articolul 12
Pentru neachitarea la termenul scadent a obligațiilor la bugetul local debitorii datorează dobânzi și penalități de întârziere.
Articolul 13
Dobânzile se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare scadentei obligației la bugetul local și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Pentru diferențele de obligații la bugetul local, stabilite de organele competente, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadentei obligației bugetare locale, la care s-a stabilit diferența, până la data stingerii acesteia, inclusiv.
În cazul obligațiilor la bugetul local stinse prin compensare, data stingerii este data înregistrării acestei operațiuni în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetelor locale respective de către unitățile de trezorerie și contabilitate publică.
Dobânzile prevăzute la alin. (1) se datorează și pe perioada pentru care au fost acordate amânări sau eșalonări la plata obligațiilor bugetare locale restante.
Pentru obligațiile la bugetul local stinse prin executare silită dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire prevăzut la art. 122. În cazul plății prețului în rate dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului, iar pentru suma rămasă de plată dobânda este datorată de către cumpărător.
Nu se datorează dobânzi pentru sumele datorate cu titlu de amenzi, dobânzi, penalități de întârziere, penalități de orice fel, stabilite potrivit legii.
Articolul 14
Plata cu întârziere a impozitelor, taxelor locale, contribuțiilor și a altor obligații bugetare locale, cu excepția dobânzilor, penalitatilor de orice fel și a amenzilor, se sancționează cu o penalitate de întârziere de 0,5% pentru fiecare luna și/sau pentru fiecare fracțiune de luna de întârziere, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care acestea aveau termen de plată. Penalitatea de întârziere nu inlatura obligația de plată a dobânzilor și/sau a penalitatilor.
Penalitatea de întârziere se datorează până la data începerii procedurii de executare silită.
În cazul în care s-au acordat înlesniri la plata obligațiilor bugetare locale, penalitatea de întârziere se datorează până la data intrării în vigoare a documentului prin care se acordă aceste înlesniri. Nerespectarea înlesnirilor la plata, asa cum au fost acordate, conduce la calculul penalitatilor de întârziere de la data încetării valabilității acestora, conform legii.
Articolul 15
Pentru obligațiile la bugetul local ale debitorului declarat insolvabil dobânzile se calculează până la data încheierii procesului-verbal de constatare a insolvabilitatii.
Pentru obligațiile la bugetul local neplătite la termen atât înainte, cat și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment, dacă aceasta a fost declansata înainte de începerea procedurii de executare silită.
Articolul 16
Nivelul dobânzii se stabilește prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice, corelat cu nivelul dobânzii de referința a Băncii Naționale a României, o dată pe an, în luna decembrie pentru anul următor sau în cursul anului, dacă aceasta se modifica cu peste 5 puncte procentuale.
Cota penalitatilor de întârziere se poate modifica prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice.
Secțiunea 2 Alte penalități
Articolul 17
Nevirarea în termen de 30 de zile de la data scadentei a sumelor datorate cu titlu de obligații bugetare locale calculate și reținute la sursa atrage sancționarea cu o penalitate de 10% din aceste sume a celui obligat să facă, potrivit legii, reținerea și virarea sumelor.
Penalitatea prevăzută la alin. (1) se aplică și plătitorilor de venituri realizate în România de către persoanele fizice și juridice, în cazul în care nu au reținut impozitul datorat, potrivit legii, de către aceste persoane.
Articolul 18
Sancțiunea prevăzută la art. 17 se aplică de către organele competente, o singură dată pentru aceeași suma reținută și nevirata, respectiv neretinuta, iar aceasta nu inlatura obligația de plată a dobânzilor și a penalitatilor de întârziere, conform legii.
Secțiunea 3 Dobânzi pentru sumele de restituit de la bugetul local
Articolul 19
Pentru sumele de restituit de la bugetul local plătitorii au dreptul la dobânda după expirarea unui termen de 30 de zile de la data depunerii la organul competent a cererii de restituire sau de compensare, după caz.
Nivelul dobânzii prevăzute la alin. (1) este egal cu nivelul dobânzii prevăzute la art. 16 alin. (1). Dobânda se calculează și se plătește numai în lei și se suporta din același buget local și același venit bugetar din care trebuie să se restituie ori să se compenseze, după caz, sumele solicitate de către plătitori.
Titlul II Modalități de stingere a obligațiilor bugetelor locale
Capitolul 1 Dispoziții comune
Articolul 20
Obligațiile de plată datorate de debitori, atât cele principale, cat și cele accesorii acestora, cum sunt dobânzile, penalitățile de întârziere și penalitățile, se calculează și se plătesc în lei.
Articolul 21
Creanțele bugetelor locale se sting prin plata, compensare, executare silită, prescripție, precum și prin alte modalități prevăzute de prezenta ordonanță.
Creditor bugetar local, în înțelesul prezentei ordonanțe, este comuna, orașul, municipiul, sectorul municipiului București, județul, titulare ale codului de înregistrare fiscală, precum și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie și contabilitate publică, prin reprezentantul legal al acestora, în calitate de ordonator principal de credite.
Capitolul 2 Plata
Secțiunea 1 Mijloace de plată
Articolul 22
Plata obligațiilor la bugetul local se efectuează de către debitori, distinct pe fiecare impozit, taxa locală, chirie, redeventa, contribuție sau alte venituri bugetare, inclusiv dobânzi și penalități de orice fel, în următoarea ordine:
a) obligații stabilite prin acte de control cu termene de plată în anul curent, expirate;
b) obligații la bugetul local cu termene de plată în anul curent;
c) accesoriile și penalitățile stabilite asupra obligațiilor pentru anul curent;
d) obligații la bugetul local reprezentând impozite, taxe locale, chirii, redevențe, contribuții și alte venituri bugetare datorate și neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora;
e) dobânzi, penalități de întârziere și alte penalități aferente obligațiilor la bugetul local prevăzute la lit. d);
f) obligații la bugetul local cu termene de plată viitoare.
În situația în care debitorul nu efectuează plata obligațiilor la bugetul local conform prevederilor alin. (1), creditorul bugetar local, prin compartimentul de specialitate, va proceda la stingerea obligațiilor bugetare pe care le administrează, în conformitate cu ordinea de plată reglementată de prezenta ordonanță, și va înștiința despre aceasta debitorul în termen de 30 de zile de la data efectuării stingerii.
Articolul 23
Plata obligației la bugetul local se face prin decontare bancară, mandat poștal, în numerar sau prin anulare de timbre fiscale mobile, la termenele stabilite potrivit dispozițiilor legale.
Ministerul Finanțelor Publice împreună cu Banca Naționala a României stabilesc de comun acord mijloacele de plată autorizate care vor fi utilizate pentru plata obligațiilor bugetare locale prin decontare bancară.
Secțiunea 2 Data plății
Articolul 24
În cazul plăților în numerar obligația la bugetul local se considera plătită la data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate ale creditorilor bugetari.
În cazul plății efectuate prin decontare bancară sau prin mandat poștal, pentru obligațiile bugetare locale cu termen de plată fix sau stabilit sub forma de interval, obligația bugetară se considera plătită la data debitarii contului contribuabilului, cu condiția creditarii contului bugetar corespunzător.
Nedecontarea de către unitățile bancare a sumelor cuvenite bugetului local, în termen de 48 de ore de la data debitarii contului titularului, atrage pentru banca prestatoare dobânzi și penalități la nivelul celor prevăzute la art. 14 alin. (1), la art. 16 și la art. 17 alin. (1), în favoarea creditorului bugetar local.
Capitolul 3 Compensarea
Articolul 25
Prin compensare se sting creanțele bugetului local cu creanțele debitorului, reprezentând sume de restituit de la bugetul local, prevăzute la art. 3, până la concurenta celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cat și cea de debitor al aceluiași buget local.
Articolul 26
Compensarea obligațiilor la bugetul local datorate de debitor cu creanțele acestuia se face de autoritatea competentă, la cererea debitorului, în termen de 30 de zile, sau din oficiu, la data constatării sumelor virate în plus sau de restituit de la bugetul local.
Compensarea se va efectua cu obligații la bugetul local datorate aceluiași creditor bugetar local, indiferent de natura lor.
Organul competent va înștiința în scris debitorul despre măsura compensării luate potrivit alin. (1), în termen de 10 zile calendaristice de la data efectuării operațiunii.
Articolul 27
Compensarea se efectuează după cum urmează:
a) cu obligații la bugetul local cu termene de plată în anul curent, expirate;
b) cu obligații la bugetul local reprezentând impozite, taxe locale, chirii, redevențe, contribuții și alte venituri ale bugetului local datorate și neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora;
c) cu dobânzi, penalități de întârziere și alte penalități aferente obligațiilor la bugetul local prevăzute la lit. b);
d) cu obligații la bugetul local cu termene de plată viitoare, numai la cererea plătitorului.
Capitolul 4 Înlesniri la plata obligațiilor bugetare
Articolul 28
La cererea temeinic justificată a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autoritățile administrației publice locale competente ale acestora, pot acorda pentru obligațiile bugetare restante pe care le administrează următoarele înlesniri la plata:
a) eșalonări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevențelor, contribuțiilor și a altor obligații la bugetul local;
b) amânări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contribuțiilor și a altor obligații la bugetul local;
c) eșalonări la plata dobânzilor și/sau a penalitatilor de orice fel, cu excepția dobânzilor datorate pe perioada de eșalonare;
d) amânări și/sau scutiri ori amânări și/sau reduceri de dobânzi și/sau penalități de întârziere, cu excepția dobânzilor datorate pe perioada de amânare;
e) scutiri sau reduceri de impozite și taxe locale, în condițiile legii.
Procedura de acordare a înlesnirilor la plata se stabilește prin acte normative speciale.
Articolul 29
Pentru acordarea înlesnirilor la plata creditorii bugetari locali vor cere debitorilor constituirea de garanții.
Pentru obligațiile la bugetul local, datorate și neachitate după data de 1 iulie 2003 de către persoanele fizice, garanția este:
a) o sumă egala cu doua rate medii din eșalonare, reprezentând obligații bugetare locale eșalonate și dobânzi calculate, în cazul esalonarilor la plata;
b) o sumă rezultată din raportul dintre contravaloarea debitelor amânate și dobânzile calculate și numărul de luni aprobate pentru amânare la plata, în cazul amanarilor la plata.
Pentru obligațiile la bugetul local, datorate și neachitate după data de 1 iulie 2003 de către persoanele juridice, garanția este de 100% din totalul creanței bugetare locale pentru care s-a acordat înlesnirea și poate fi sub forma de scrisoare de garanție bancară, gaj ori ipoteca, precum și orice alta forma de garanție prevăzută de lege.
Capitolul 5 Înștiințarea de plată
Articolul 30
Dacă debitorul nu și-a plătit obligațiile la bugetul local ori acestea nu au fost stinse în alt mod prevăzut de prezenta ordonanță, organul de executare îi va transmite o înștiințare de plată prin care i se notifica acestuia suma datorată.
În termen de 15 zile de la data comunicării înștiințării de plată debitorul urmează să își plătească obligațiile restante sau să facă dovada stingerii acestora.
Înștiințarea de plată este act premergător executării silite.
Titlul III Măsuri asiguratorii
Articolul 31
Măsurile asiguratorii prevăzute în prezentul titlu se dispun și se aduc la îndeplinire prin procedura administrativă de către creditorii bugetari.
Articolul 32
Se vor dispune măsuri asiguratorii de către creditorii bugetari locali, prin reprezentanții legali ori împuterniciți ai acestora, înaintea începerii procedurii de executare silită, atunci când exista pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea/patrimoniul.
Articolul 33
Creditorul bugetar local, prin reprezentantul sau legal, poate dispune prin procedura administrativă, în temeiul unei dispoziții motivate, poprirea asiguratorie asupra veniturilor și/sau sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile și imobile, proprietatea debitorului, după caz, oriunde s-ar afla.
Articolul 34
Măsurile asiguratorii dispuse potrivit art. 33, precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se aduc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
Articolul 35
Măsurile asiguratorii vor fi ridicate prin dispoziție motivată, emisă de reprezentanții legali ai creditorilor bugetari locali când au încetat motivele pentru care au fost dispuse.
Articolul 36
Măsurile asiguratorii dispuse atât de organele de executare, cat și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități.
Articolul 37
În cazul infiintarii sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară.
Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor celor care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziție ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.
Articolul 38
Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanta bugetară locală, măsurile asiguratorii pot fi înființate și asupra bunurilor deținute de debitor în proprietate comuna cu terțe persoane.
Articolul 39
Împotriva actelor de înființare și de aducere la îndeplinire a măsurilor asiguratorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 124.
Titlul IV Executarea silită
Capitolul 1 Dispoziții comune
Articolul 40
În cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile datorate bugetului local, organele de executare silită, pentru stingerea acestora, vor proceda la acțiuni de executare silită potrivit prezentei ordonanțe.
Executarea silită a creanțelor bugetului local se prescrie în condițiile prevăzute la art. 138.
Executarea silită se desfășoară până la stingerea creanțelor bugetului local înscrise în titlul executoriu, inclusiv a dobânzilor, penalitatilor de întârziere și altor penalități ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
În cazul în care prin titlul executoriu sunt prevăzute, după caz, dobânzi, penalități de întârziere, penalități sau alte sume, fără sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de executare și consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu.
Articolul 41
Executarea silită începe prin comunicarea unei somații în care i se notifica debitorului ca are obligația să efectueze plata sumelor datorate în termen de 15 zile sau să facă dovada stingerii obligației la bugetul local, în caz contrar aplicându-i-se modalitățile de executare silită prevăzute de prezenta ordonanță. Somația este însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu.
Somația cuprinde:
a) organul de executare emitent;
b) datele de identificare a debitorului;
c) data emiterii;
d) numărul dosarului de executare;
e) suma pentru care se începe executarea silită;
f) termenul în care cel somat urmează sa plătească obligația prevăzută în titlul executoriu;
g) indicarea consecințelor nerespectării acesteia;
h) semnatura și ștampila organului de executare.
Somația este obligatorie și se comunică debitorului după cum urmează:
a) prin posta, la domiciliul sau la sediul debitorului, după caz, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire;
b) prin executorii bugetari locali, potrivit dispozițiilor Codului de procedura civilă privind comunicarea citațiilor și a altor acte de procedura, care se aplică în mod corespunzător;
c) prin prezentarea celui somat și primirea somației de către acesta sub semnatura, ca urmare a înștiințării prin alte mijloace, cum sunt: fax, telefon, e-mail, dacă se asigura transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia;
d) în cazul în care debitorii refuza primirea somației sau se constata lipsa oricărei persoane la domiciliul sau la sediul social declarat al acestora, comunicarea somației se poate face și prin publicarea unui anunț în cotidiene locale ori centrale sau în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în care se menționează că a fost emisă somația pe numele debitorului și ca acesta este invitat sa plătească în termen de 15 zile suma datorată. După publicarea anunțului toate actele întocmite în cadrul procedurii de executare silită sunt opozabile debitorului.
Dovada comunicării somației potrivit alin. (3) se va înscrie de îndată în evidentele organului de executare și va fi păstrată la dosarul de executare.
Articolul 42
Executarea silită se poate întinde asupra tuturor veniturilor și bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanțelor bugetare și a cheltuielilor de executare.
Bunurile supuse unui regim special de circulație pot fi urmărite numai cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Articolul 43
Prin sechestrul aplicat asupra bunurilor mobile creditorul bugetar local dobândește un drept de gaj, iar prin sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile creditorul bugetar local dobândește un drept de ipoteca.
Dreptul de ipoteca conferă creditorului bugetar local în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de ipoteca, în sensul prevederilor dreptului comun.
Din momentul în care se îndeplinește condiția de publicitate prin înscrierea titlului executoriu la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, organizată la nivelul Oficiului registrului comerțului, ori în cazul în care bunul se ia în posesie, creditorul bugetar local are prioritate față de garanția reală a celorlalți creditori urmăritori asupra bunului mobil sau sumei în cauza.
Articolul 44
Procedura de executare silită se efectuează din oficiu și, o dată începută, se poate suspenda, întrerupe sau poate inceta numai în cazurile și sub forma prevăzute de prezenta ordonanță.
Executarea silită se suspenda:
a) când suspendarea a fost dispusă de instanța de judecată sau de reprezentantul legal al creditorului bugetar local;
b) de la data comunicării aprobării inlesnirii la plata;
c) în alte cazuri prevăzute de lege.
Executarea silită se întrerupe:
a) la data declarării stării de insolvabilitate a debitorului;
b) în alte cazuri prevăzute de lege.
Executarea silită încetează:
a) dacă s-au stins integral creanțele bugetului local prevăzute în titlul executoriu, inclusiv dobânzile, penalitățile de orice fel, cheltuielile de executare, precum și orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii;
b) dacă a fost desființat titlul executoriu;
c) în alte cazuri prevăzute de lege.
Articolul 45
De la data comunicării aprobării, pentru obligațiile bugetului local pentru care s-au aprobat înlesniri la plata, executarea silită nu se pornește sau nu se continua, după caz.
Articolul 46
Înlesnirile la plata se acordă atât înaintea începerii executării silite, cat și în timpul efectuării acesteia.
Secțiunea 1
Titlul executoriu
Articolul 47
Executarea silită a creanțelor bugetelor locale se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriu emis, potrivit prezentei ordonanțe, de organul de executare competent în a cărui raza teritorială își are sediul sau domiciliul debitorul, persoana fizica sau juridică, ori unde acesta este luat în evidenta fiscală.
Actul emis potrivit alin. (1), în cuprinsul căruia s-a înscris creanta bugetului local, denumit titlu executoriu, va conține:
a) antetul organului emitent;
b) numele și prenumele sau denumirea debitorului;
c) codul numeric personal sau codul unic de înregistrare;
d) domiciliul sau sediul debitorului, numărul de rol nominal unic, precum și orice alte date de identificare;
e) cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate;
f) temeiul legal al puterii executorii a titlului;
g) data întocmirii titlului executoriu, ștampila și semnatura organului de executare.
Pentru debitorii obligați în mod solidar la plata creanțelor bugetului local se va întocmi un singur titlu executoriu.
Articolul 48
Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanțele bugetelor locale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 49.
Organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente, în cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la art. 47 alin. (1) nu cuprind unul dintre următoarele elemente:
a) numele și prenumele sau denumirea debitorului;
b) codul numeric personal sau codul unic de înregistrare;
c) domiciliul sau sediul debitorului;
d) cuantumul sumei datorate;
e) temeiul legal;
f) semnatura organului care le-a emis și dovada comunicării acestora.
În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile calendaristice.
Secțiunea 2 Organe de executare. Competente
Articolul 49
Creditorii bugetari locali, prin organele proprii sau alte organe ale administrației publice locale, sunt abilitați sa ducă la îndeplinire măsurile asiguratorii și să efectueze procedura de executare silită prevăzută de prezenta ordonanță.
Creanțele bugetelor locale care se încasează, se administrează, se contabilizeaza și se utilizează de instituțiile publice de interes local, provenite din venituri proprii, precum și cele rezultate din raporturi juridice contractuale se executa prin organe proprii, acestea fiind abilitate sa ducă la îndeplinire măsurile asiguratorii și să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe.
Organele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt denumite în continuare organe de executare.
În cazul în care instituțiile publice de interes local transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silită organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.
Nu intra sub incidența alin. (4) titlurile executorii transmise organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice în vederea înregistrării la totalul creanțelor, organul de executare al autorității administrației publice locale fiind coparticipant la executarea silită.
Articolul 50
Persoanele din cadrul organelor de executare abilitate sa ducă la îndeplinire măsurile asiguratorii și să efectueze procedura de executare silită, potrivit prezentei ordonanțe, sunt denumite executori bugetari locali.
Executorii bugetari locali se bucura de protecția legii și sunt investiti cu exercițiul autorității publice pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu ce le revin potrivit prezentei ordonanțe.
Executorul bugetar local este împuternicit în fața debitorului sau a terților prin legitimatia model ITL - 017 și delegația semnată de conducătorul compartimentului de specialitate.
Articolul 51
Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare în a cărui raza teritorială se găsesc bunurile urmaribile, coordonarea întregii executări revenind organului în a cărui raza teritorială își are domiciliul sau sediul ori unde este luat în evidenta fiscală debitorul, după caz. În cazul în care executarea silită se face prin poprire, organul de executare coordonator poate proceda la aplicarea acestei măsuri de executare asupra terțului poprit, indiferent de locul unde își are sediul sau domiciliul.
Atunci când se constată că exista pericolul evident de înstrăinare, substituire sau de sustragere de la executare silită a bunurilor și veniturilor urmaribile ale debitorului, organul de executare coordonator poate proceda la indisponibilizarea și executarea silită a acestora, indiferent de locul în care se găsesc bunurile.
Organul de executare coordonator va sesiza în scris celelalte organe prevăzute la alin. (1), comunicându-le titlul executoriu în copie certificată, situația debitorului, contul în care se vor vira sumele încasate, precum și orice alte date utile pentru identificarea debitorului și a bunurilor ori veniturilor urmaribile.
Articolul 52
Când se constată că domiciliul sau sediul debitorului se afla în raza de competența a altui organ de executare, titlul executoriu împreună cu dosarul executării vor fi trimise acestuia, instiintandu-se, dacă este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.
Articolul 53
Organul de executare coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în a cărui raza de competența își are domiciliul sau sediul ori este luat în evidenta fiscală debitorul despre care exista indicii ca deține mai multe venituri sau bunuri urmaribile.
Organul de executare coordonator înscrie în întregime debitul în evidentele sale și ia măsuri de executare silită, comunicând întregul debit fiecărui organ de executare în a cărui raza de competența domiciliază sau își au sediul ceilalți codebitori, aplicându-se dispozițiile art. 51.
Organele de executare sesizate, cărora li s-a comunicat debitul, după înscrierea acestuia într-o evidenta nominală, vor lua măsuri de executare silită și vor comunică organului de executare coordonator sumele realizate în contul debitorului, în termen de 10 zile de la realizarea acestora.
Dacă organul de executare coordonator, care tine evidenta întregului debit, constata ca acesta a fost realizat prin actele de executare silită făcute de el însuși și de celelalte organe sesizate potrivit alin. (3), el este obligat sa ceara în scris acestora din urma sa înceteze de îndată executarea silită.
Articolul 54
Organele de executare au obligația de a face demersurile necesare pentru identificarea domiciliului sau a sediului debitorului, precum și a bunurilor și veniturilor urmaribile ale acestuia.
Dacă debitorul nu este găsit la domiciliul sau la sediul cunoscut, organul de executare este obligat să solicite organelor de poliție să facă cercetări, precum și sa ceara relații de la Oficiul registrului comerțului ori de la orice altă persoană fizica sau juridică ori de la alte organe competente, în scopul stabilirii locului unde se afla debitorul și al obținerii oricăror date deținute în legătură cu acesta.
Articolul 55
La cererea organului de executare, băncile, organele de poliție, instituțiile care gestionează registre publice sau altele asemenea ori alte persoane juridice sau fizice sunt obligate sa furnizeze de îndată, în scris, datele și informațiile solicitate, în vederea aplicării procedurii de executare silită, precum și pentru luarea altor măsuri privind stingerea creanțelor bugetare locale, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel, fără perceperea de taxe, tarife, comisioane sau alte sume.
Organele de executare sunt obligate să asigure confidențialitatea informațiilor primite.
Articolul 56
Organele de poliție, jandarmerie și alți agenți ai forței publice au obligația sa dea concursul organelor de executare, la cererea acestora, în îndeplinirea, potrivit legii, a activității de executare silită.
Articolul 57
Băncile sunt obligate sa comunice organelor de executare locale datele de identificare a conturilor pe care le deschid sau le inchid titularii lor, forma juridică pe care aceștia o au și domiciliul sau sediul acestora, după caz. Aceasta comunicare se va face în primele 5 zile calendaristice ale fiecărei luni cu privire la conturile deschise sau închise în luna anterioară. Comunicarea va fi adresată organului fiscal care a solicitat informațiile.
Procedurile privind transmiterea informațiilor precizate la alin. (1), prevăzute la
art. 57 din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002
privind colectarea creanțelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002, sunt aplicabile și organelor de executare ale autorităților administrației publice locale.
Informațiile prevăzute la alin. (1) vor fi utilizate exclusiv în scopuri fiscale și cu respectarea obligației prevăzute la art. 215.
Articolul 58
În exercitarea atribuțiilor ce le revin pentru aplicarea procedurii de executare silită executorii bugetari locali pot:
a) să între în orice incinta de afaceri a debitorului, persoana juridică, sau în alte incinte unde acesta își păstrează bunurile, în scopul identificarii bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum și sa analizeze evidența contabilă a debitorului în scopul identificarii terților care datorează sau dețin în păstrare venituri ori bunuri ale debitorului;
b) să între în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului, persoana fizica, precum și sa cerceteze toate locurile în care acesta își păstrează bunurile;
c) să solicite și sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o proba în determinarea bunurilor proprietate a debitorului.
Executorul bugetar local poate intră în încăperile ce reprezintă domiciliul sau reședința unei persoane fizice, cu consimțământul acesteia, iar în caz de refuz, organul de executare va cere autorizarea instanței judecătorești competente potrivit dispozițiilor Codului de procedura civilă.
Accesul executorului bugetar local în locuinta, în incinta de afaceri sau în orice alta încăpere a debitorului, persoana fizica ori juridică, se poate efectua între orele 6,00-20,00, în orice zi lucrătoare. Executarea începută va putea continua în aceeași zi sau în zilele următoare. În cazuri temeinic justificate de pericolul înstrăinării unor bunuri, accesul în încăperile debitorului va avea loc și la alte ore decât cele menționate, precum și în zilele nelucrătoare, în baza autorizației prevăzute la alin. (2).
Articolul 59
În absenta debitorului sau dacă acesta refuza accesul în oricare dintre încăperile prevăzute la art. 58 alin. (1) și (3), executorul bugetar local poate să pătrundă în acestea în prezenta unui reprezentant al poliției ori al jandarmeriei sau a altui agent al forței publice și a doi martori majori. Dispozițiile art. 58 alin. (2) sunt aplicabile.
Articolul 60
Pentru fiecare debitor aflat în executare silită se deschide un dosar de executare care cuprinde toate documentele încheiate în cadrul procedurii de executare silită.
Secțiunea 3 Cheltuieli de executare
Articolul 61
Cheltuielile de orice fel ocazionate de efectuarea procedurii de executare silită sunt în sarcina debitorului urmărit, dacă legea nu prevede altfel. Conform dovezilor privind cheltuielile făcute, suma ce urmează să fie plătită de către debitor se stabilește de organul de executare prin proces-verbal, pe baza căruia se emite titlul executoriu potrivit prevederilor art. 47 alin. (1).
Cheltuielile de executare silită a creanțelor bugetare locale se avanseaza de creditorii bugetari locali care au început procedura de executare silită, din bugetul local respectiv.
Cheltuielile de executare care nu au la baza documente care să ateste ca au fost efectuate în scopul executării silite nu sunt în sarcina debitorului urmărit.
Capitolul 2 Modalități de executare silită
Articolul 62
Organele de executare vor folosi, succesiv sau concomitent, oricare dintre modalitățile de executare silită prevăzute de prezenta ordonanță, dacă legea nu prevede altfel.
Secțiunea 1 Executarea silită prin poprire
Articolul 63
Sunt supuse executării silite prin poprire, potrivit legii, orice sume urmaribile reprezentând venituri și disponibilitati bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate cu orice titlu debitorului de către terțe persoane sau pe care acestea le vor datora debitorului și/sau le vor deține terții în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Articolul 64
Sumele ce reprezintă venituri ale debitorului persoana fizica, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum și ajutoarele sau indemnizațiile cu destinație specială sunt supuse urmăririi numai în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Articolul 65
Poprirea asupra veniturilor debitorilor, persoane fizice sau persoane juridice, se înființează de către organul de executare printr-o adresa care va fi trimisa terțului poprit împreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu. Totodată va fi înștiințat și debitorul despre înființarea popririi.
Poprirea nu este supusă validării.
Poprirea înființată anterior ca măsura asiguratorie devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, facuta terțului poprit, și prin înștiințarea despre aceasta a debitorului.
Terțul poprit este obligat ca, în termen de 5 zile calendaristice de la primirea comunicării ce i s-a făcut potrivit alin. (1) și (3), sa înștiințeze organul de executare dacă datorează vreo suma de bani cu orice titlu debitorului.
Poprirea se considera înființată la data la care terțul poprit, prin înștiințarea trimisa organului de executare, confirma ca datorează sume de bani debitorului sau la data expirării termenului prevăzut la alin. (4).
După înființarea popririi terțul poprit este obligat să facă de îndată retinerile prevăzute de lege și sa vireze sumele reținute în contul bugetar indicat de organul de executare local, comunicând totodată în scris despre existenta altor creditori, fără perceperea de taxe, tarife, comisioane sau alte sume, în sarcina debitorilor ori creditorilor locali.
În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulți creditori, terțul poprit îi va anunta în scris despre aceasta pe creditori și va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinta prevăzute la art. 118.
Articolul 66
Pentru stingerea creanțelor la bugetul local debitorii deținători de conturi bancare pot fi urmăriți prin decontare bancară, prevederile art. 65 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, o dată cu comunicarea somației și a titlului executoriu, facuta debitorului potrivit art. 41, o copie certificată de pe acest titlu va fi trimisa la banca unde se afla deschis contul debitorului. Băncile au obligația sa transmită organului de executare, în termenul prevăzut la art. 65 alin. (4), și soldurile conturilor debitorului existente la data infiintarii popririi, în situația în care sumele indisponibilizate sunt mai mici decât cele înscrise în titlurile executorii.
Despre această măsură va fi înștiințat și debitorul.
În măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizării băncii potrivit alin. (1) sumele existente, precum și cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei și în valută sunt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizarii, respectiv de la data și ora primirii adresei de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești, băncile nu vor proceda la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, și nu vor accepta alte plati din conturile acestora până la achitarea integrală a obligațiilor bugetare, cu excepția sumelor necesare plății drepturilor salariale.
Dacă debitorul face plata în termenul prevăzut în somație, organul de executare va înștiința de îndată în scris băncile pentru sistarea totală sau parțială a indisponibilizarii conturilor și reținerilor. În caz contrar banca este obligată sa procedeze conform dispozițiilor alin. (3).
În situația în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeași zi, băncile vor urmări executarea acestora din încasările zilnice realizate în contul debitorului.
Dispozițiile art. 65 alin. (7) se aplică în mod corespunzător.
Pentru realizarea obligațiilor prevăzute în prezentul articol băncile nu pot percepe taxe, tarife, comisioane sau alte sume de la creditorii bugetari locali.
Articolul 67
Băncile supuse regimului de supraveghere specială sau de administrare specială și care efectuează plățile dispuse în limita încasărilor vor deconta zilnic cu prioritate sumele reprezentând obligațiile bugetelor locale cuprinse în ordinele de plată emise de debitori și/sau creanțele bugetelor locale cuprinse în dispozițiile de încasare emise de organele de executare.
Articolul 68
Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo suma de bani debitorului urmărit sau nu respecta dispozițiile art. 65 alin. (6) și (7) și ale art. 66, precum și în cazul în care invoca alte neregularități în legătură cu drepturile și obligațiile părților privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a carei raza teritorială se afla domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi.
Judecata se face cu celeritate.
Pe baza hotărârii de menținere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate începe executarea silită a terțului poprit în condițiile prezentei ordonanțe.
Articolul 69
În cazul în care popririle înființate de organul de executare generează imposibilitatea debitorului de a-și continua activitatea economică, cu consecințe sociale deosebite, creditorul bugetar local, prin reprezentantul sau legal, poate dispune, la cererea debitorului și ținând seama de motivele invocate de acesta, suspendarea temporară, totală sau parțială, a executării silite prin decontare bancară.
O dată cu cererea de suspendare debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrării, sau alte garanții legale.
Secțiunea 2 Executarea silită a bunurilor mobile
Articolul 70
Executarea silită a bunurilor mobile ale debitorului se face prin sechestrarea și valorificarea acestora, în temeiul unui titlu executoriu, chiar dacă acestea se afla la un terț.
Terțul nu se poate opune sechestrării unui bun al debitorului invocand un drept de gaj ori un privilegiu pe care îl are asupra bunurilor.
Sunt supuse executării silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepțiile prevăzute de lege.
Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca măsura asiguratorie nu este necesară o noua sechestrare, prevederile art. 36 fiind aplicabile.
Executorul bugetar local, la începerea executării silite, este obligat sa verifice dacă bunurile prevăzute la alin. (4) se găsesc la locul aplicării sechestrului și dacă nu au fost substituite sau degradate, precum și sa sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creanței.
Articolul 71
În cazul debitorului persoana fizica nu pot fi supuse executării silite, fiind necesare vieții și muncii acestuia, precum și familiei sale:
a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor și la formarea profesională, precum și cele strict necesare exercitării profesiei sau a altei ocupații cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfășurării activității agricole, cum sunt: uneltele, semințele, ingrasamintele, furajele și animalele de producție și de lucru;
b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului și familiei sale, precum și obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de același fel;
c) alimentele necesare debitorului și familiei sale pe timp de doua luni, iar dacă debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare până la noua recolta;
d) combustibilul necesar debitorului și familiei sale pentru încălzit și pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna;
e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave;
f) bunurile declarate neurmaribile prin alte dispoziții legale.
Bunurile debitorului persoana fizica, necesare desfășurării activității de comerț, nu sunt exceptate de la executare silită.
Articolul 72
Aplicarea sechestrului se face de executorul bugetar local, care încheie un proces-verbal de sechestru.
Procesul-verbal de sechestru va cuprinde:
a) denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei și a orei când s-a făcut sechestrul;
b) numele și prenumele executorului bugetar local care aplica sechestrul, numărul legitimatiei și al delegației;
c) numărul dosarului de executare, data și numărul de înregistrare a somației, precum și titlul executoriu în baza căruia se face executarea silită;
d) temeiul legal în baza căruia se face executarea silită;
e) sumele datorate pentru a căror executare se aplică sechestrul, inclusiv cele reprezentând dobânzi, penalități și penalități de întârziere, menționându-se și cota acestora, precum și actul normativ în baza căruia a fost stabilită obligația de plată;
f) numele, prenumele și domiciliul debitorului persoana fizica ori, în lipsa acestuia, ale persoanei majore care locuiește împreună cu debitorul sau denumirea și sediul debitorului, numele, prenumele și domiciliul altor persoane majore care au fost de fața la aplicarea sechestrului, precum și alte elemente de identificare a acestor persoane;
g) descrierea bunurilor mobile sechestrate și indicarea valorii estimative a fiecăruia, după aprecierea executorului bugetar, pentru identificarea și individualizarea acestora, menționându-se starea de uzura și eventualele semne particulare ale fiecărui bun, precum și dacă s-au luat măsuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se afla, sau de administrare ori conservare a acestora, după caz;
h) mențiunea ca evaluarea se va face înaintea începerii procedurii de valorificare, în cazul în care executorul bugetar nu a putut evalua bunul deoarece aceasta necesita cunoștințe de specialitate;
i) mențiunea facuta de debitor privind existenta sau inexistenta unui drept de gaj, ipoteca ori privilegiu, după caz, constituit în favoarea unei alte persoane, pentru bunurile sechestrate;
j) numele, prenumele și adresa persoanei căreia i s-au lăsat bunurile, precum și locul de depozitare a acestora, după caz;
k) eventualele obiecții făcute de persoanele de fața la aplicarea sechestrului;
l) mențiunea ca, în cazul în care în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plătește obligațiile bugetare locale, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate;
m) semnatura executorului bugetar local care a aplicat sechestrul și a tuturor persoanelor care au fost de fața la sechestrare. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea să semneze, executorul bugetar local va menționa aceasta împrejurare.
Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se preda debitorului sub semnatura sau i se comunică la domiciliul ori la sediul acestuia, precum și, atunci când este cazul, custodelui, acesta din urma semnand, cu mențiunea de primire a bunurilor în păstrare.
Articolul 73
De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, potrivit art. 72, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cat timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea data, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpa.
Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizarii prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.
Articolul 74
Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lăsate în custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare ori de executorul bugetar local, după caz, sau vor fi ridicate și depozitate de către acesta. Atunci când bunurile sunt lăsate în custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii și când se constată că exista pericol de substituire sau de degradare, executorul bugetar local poate aplica sigiliul asupra bunurilor.
În cazul în care bunurile sechestrate constau în sume de bani în lei sau în valută, titluri de valoare, obiecte din metale prețioase, pietre prețioase, obiecte de arta, colecții de valoare, acestea se ridica și se depun, cel târziu a doua zi lucrătoare, la unitățile specializate.
Cel care primește bunurile în custodie va semna procesul-verbal de sechestru.
În cazul în care custodele este o altă persoană decât debitorul sau creditorul, organul de executare îi va stabili acestuia o remunerație, ținând seama de activitatea depusa.
Articolul 75
În cazurile în care nu au fost luate măsuri asiguratorii pentru realizarea integrală a creanței bugetare locale și la începerea executării silite se constată că exista pericolul evident de înstrăinare, substituire sau sustragere de la urmărire a bunurilor urmaribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicată o dată cu comunicarea somației.
Articolul 76
În vederea valorificării, organul de executare este obligat sa verifice dacă bunurile sechestrate se găsesc la locul menționat în procesul-verbal de sechestru, precum și dacă nu au fost substituite sau degradate.
Când bunurile sechestrate găsite cu ocazia verificării nu sunt suficiente pentru realizarea creanței bugetare locale, organul de executare va face investigațiile necesare pentru identificarea și urmărirea altor bunuri ale debitorului.
Dacă se constată că bunurile nu se găsesc la locul menționat în procesul-verbal de sechestru, ca au fost substituite sau degradate, executorul bugetar local încheie un proces-verbal de constatare. Pentru bunurile găsite cu prilejul investigatiilor făcute conform alin. (2) se va încheia procesul-verbal de sechestru.
Dacă se sechestreaza și bunuri gajate pentru garantarea creanțelor altor creditori, organul de executare le va trimite și acestora câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
Articolul 77
Executorul bugetar local care constata ca bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta în procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin același proces-verbal va declara sechestrate, când este necesar, și alte bunuri pe care le va identifica.
Bunurile înscrise în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se considera sechestrate și în cadrul noii executări silite.
Articolul 78
În cazul în care executorul bugetar local constata ca în legătură cu bunurile sechestrate s-au săvârșit fapte care pot constitui infracțiuni, va consemna aceasta în procesul-verbal de sechestru și va sesiza de îndată organele de urmărire penală competente.
Secțiunea 3 Executarea silită a bunurilor imobile
Articolul 79
Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului.
Executarea silită imobiliară se întinde de plin drept și asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevăzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât o dată cu imobilul.
Articolul 80
În cazul debitorului persoana fizica nu poate fi supus executării silite spațiul minim locuit de acesta și familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare.
Dispozițiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silită se face pentru stingerea creanțelor bugetare locale rezultate din săvârșirea de infracțiuni, precum și în cazul stabilirii răspunderii asociaților și/sau administratorilor societăților comerciale debitoare.
Articolul 81
Executorul bugetar local care aplica sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 72 și 73 fiind aplicabile.
Articolul 82
Sechestrul aplicat în temeiul art. 81 constituie ipoteca legală.
Articolul 83
Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de îndată Biroului de carte funciară efectuarea inscripției ipotecare, anexând un exemplar al procesului-verbal de sechestru. Înregistrarea inscripției ipotecare este exonerată de la plata oricărei taxe.
Articolul 84
Biroul de carte funciară va comunică, în termen de 5 zile lucrătoare, gratuit, organelor de executare, la cererea acestora, celelalte drepturi reale și sarcini care grevează imobilul urmărit, precum și titularii acestora, care vor fi înștiințați de către organul de executare și chemați la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil și distribuirea prețului.
Articolul 85
Creditorii debitorului, alții decât titularii drepturilor menționate la art. 84, sunt obligați ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil în evidentele de publicitate imobiliară, sa comunice în scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.
Articolul 86
La întocmirea procesului-verbal de sechestru și în tot cursul executării silite organul de executare poate numi un administrator-sechestru, dacă această măsură este necesară pentru administrarea imobilului urmărit, a chiriilor, a arendei și a altor venituri obținute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apărarea în litigii privind imobilul respectiv.
Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori altă persoană fizica sau juridică.
Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate potrivit alin. (1) la unitățile abilitate și va depune recipisa la organul de executare.
Când administrator-sechestru este numita o altă persoană decât creditorul sau debitorul, organul de executare îi va fixa o remunerație, ținând seama de activitatea depusa.
Articolul 87
După primirea procesului-verbal de sechestru prevăzut la art. 81, debitorul poate solicita organului de executare, în termen de 15 zile de la comunicare, sa îi aprobe ca plata integrală a obligației la bugetul local, inclusiv cheltuielile de executare, să se facă din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.
De la data aprobării cererii debitorului executarea silită începută asupra bunului imobil se suspenda.
Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea silită imobiliară înainte de expirarea termenului de 6 luni.
Dacă debitorul persoana juridică căruia i s-a aprobat suspendarea conform prevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silită sau își provoacă insolvabilitatea, se vor aplica în mod corespunzător prevederile art. 7 alin. (3) lit. b).
Secțiunea 4 Executarea silită a fructelor neculese și a recoltelor prinse de rădăcini
Articolul 88
Executarea silită a fructelor neculese și a recoltelor prinse de rădăcini, care sunt ale debitorului, se efectuează în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe privind bunurile imobile.
Pentru executarea silită a recoltelor și fructelor culese sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe privind bunurile mobile.
Articolul 89
Organul de executare va hotărî, după caz, valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor, asa cum sunt prinse de rădăcini sau după ce vor fi culese.
Secțiunea 5 Executarea silită a unui ansamblu de bunuri
Articolul 90
Bunurile mobile și/sau imobile proprietate a debitorului pot fi valorificate în ansamblu dacă organul de executare apreciază ca astfel acestea pot fi vândute mai rapid ori în condiții mai avantajoase.
Articolul 91
Pentru executarea silită a bunurilor prevăzute la art. 90 organul de executare va proceda la sechestrarea acestora potrivit prevederilor prezentei ordonanțe.
Articolul 92
Prevederile art. 70-89 privind executarea silita a bunurilor mobile și imobile, precum și ale art. 111 privind vânzarea bunurilor imobile cu plata prețului în rate se aplică în mod corespunzător.
Capitolul 3 Valorificarea bunurilor mobile și imobile
Secțiunea 1 Dispoziții generale
Articolul 93
Dacă obligația la bugetul local nu este plătită în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate, cu excepția situațiilor în care, potrivit legii, instanța judecătorească a dispus desființarea sechestrului, suspendarea sau amânarea executării.
În scopul valorificării bunurilor, pentru evaluarea acestora organul de executare va apela la organe și persoane de specialitate, a căror selectare nu este supusă reglementărilor privind achizițiile publice și care sunt obligate să își îndeplinească atribuțiile ce le revin în acest sens.
Atunci când considera necesar, organul de executare poate proceda la actualizarea prețului de evaluare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.
Articolul 94
Pentru a realiza executarea silită cu rezultate cat mai avantajoase, ținând seama atât de interesul legitim și imediat al creditorului, cat și de drepturile și obligațiile debitorului urmărit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate în una dintre modalitățile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare și care, față de datele concrete ale cauzei, se dovedește a fi mai eficienta.
În sensul alin. (1) se poate proceda la valorificarea bunurilor sau a unui ansamblu de bunuri mobile și/sau imobile prin:
a) înțelegerea părților;
b) vânzare directa;
c) vânzare la licitație;
d) vânzare în regim de consignație, numai în cazul bunurilor mobile;
e) alte modalități admise de lege.
Vânzarea bunurilor sechestrate se face numai după împlinirea termenului prevăzut la art. 93, fără efectuarea altei formalități.
Vânzarea se poate face imediat după sechestrarea bunurilor, dacă acestea sunt supuse pericolului degradării sau alterarii, după caz.
Dacă din cauza unei contestații sau a unei învoieli între părți data, locul sau ora vânzării directe ori la licitație a fost schimbată de organul de executare, se vor face alte anunțuri, potrivit art. 97 și 98.
Articolul 95
Valorificarea bunurilor potrivit înțelegerii părților se realizează de debitorul însuși, cu acordul organului de executare. Debitorul este obligat să prezinte în scris organului de executare propunerile ce i s-au făcut, indicând numele și adresa potențialului cumpărător, precum și termenul în care acesta din urma va achită prețul propus.
Prețul propus de cumpărător nu poate fi mai mic decât prețul de evaluare.
Organul de executare, după analiza propunerilor prevăzute la alin. (1), va comunică aprobarea, indicând termenul și contul bugetar în care prețul bunului va fi virat de cumpărător.
Indisponibilizarea prevăzută la art. 73 se ridica după creditarea contului bugetar menționat la alin. (3).
Articolul 96
Valorificarea bunurilor prin vânzare directa se poate realiza în cazul în care, înaintea începerii procedurii de valorificare prin licitație ori pe parcursul acesteia sau după finalizarea ei, dacă bunul nu a fost vândut, o persoană oferă cel puțin prețul de evaluare, dispozițiile art. 97 și 98 fiind aplicabile în mod corespunzător.
Vânzarea directa se realizează prin încheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate și care va cuprinde elementele prevăzute la art. 112 sau 113, după caz.
În cazul în care organul de executare înregistrează în condițiile prevăzute la alin. (1) mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care oferă cel mai mare preț față de prețul de evaluare.
Articolul 97
Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitație organul de executare este obligat să efectueze publicitatea vânzării cu cel puțin 10 zile înainte de data fixată pentru desfășurarea licitației.
Publicitatea vânzării se realizează prin afișarea anunțului privind vânzarea la sediul organului de executare, al primăriei în a carei raza teritorială se afla bunurile sechestrate, la sediul și domiciliul debitorului, la locul vânzării, dacă acesta este altul decât cel unde se afla bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vânzare, în cazul vânzării bunurilor imobile, și prin anunțuri într-un cotidian național de larga circulație sau într-un cotidian local ori în pagina de Internet, precum și prin alte modalități prevăzute de lege.
Totodată, despre data, ora și locul licitației vor fi înștiințați și debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum și titularii drepturilor reale și ai sarcinilor care grevează bunul urmărit.
Articolul 98
Anunțul privind vânzarea cuprinde următoarele:
a) denumirea și sediul organului de executare;
b) numărul dosarului de executare;
c) numele și domiciliul ori, după caz, denumirea și sediul debitorului;
d) bunurile care se oferă spre vânzare și descrierea lor sumară;
e) prețul de evaluare ori prețul de pornire al licitației, în cazul vânzării la licitație, pentru fiecare bun oferit spre vânzare;
f) indicarea, dacă este cazul, a drepturilor reale și a privilegiilor care grevează bunurile;
g) data, ora și locul vânzării;
h) invitația pentru toți cei care pretind vreun drept asupra bunurilor sa înștiințeze despre aceasta organul de executare înainte de data stabilită pentru vânzare;
i) invitația pentru toți cei interesați în cumpărarea bunurilor să se prezinte la termenul de vânzare la locul fixat în acest scop și până la acel termen să prezinte oferte de cumpărare;
j) mențiunea ca ofertanții sunt obligați să depună, în cazul vânzării prin licitație, până la termenul de vânzare, o taxa de participare reprezentând 10% din prețul de pornire al licitației;
k) data afișării anunțului privind vânzarea;
l) semnatura executorului bugetar și ștampila organului de executare.
Articolul 99
Licitația se tine la locul unde se afla bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare, după caz.
Debitorul este obligat să permită ținerea licitației în spațiile pe care le deține, dacă sunt adecvate acestui scop.
Articolul 100
Pentru participarea la licitație ofertanții depun, cu cel puțin o zi înainte de data licitației, următoarele documente:
a) oferta de cumpărare;
b) dovada depunerii taxei de participare;
c) împuternicirea persoanei care îl reprezintă pe ofertant;
d) pentru persoanele juridice de naționalitate română, copie de pe certificatul unic de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerțului;
e) pentru persoanele juridice străine, actul de înmatriculare tradus în limba română;
f) pentru persoanele fizice române, copie de pe actul de identitate;
g) pentru persoanele fizice străine, copie de pe pasaport.
Participanții la licitație pot formula oferte de cumpărare superioare prețului de pornire al licitației.
Articolul 101
Prețul de pornire al licitației este, după caz, prețul de evaluare diminuat cu 10% pentru prima licitație, cu 30% pentru a doua licitație și cu 50% pentru a treia licitație.
Licitația începe de la cel mai mare preț din ofertele de cumpărare scrise, dacă acesta este superior celui prevăzut la alin. (1), iar în caz contrar va începe de la acest din urma preț.
Adjudecarea se face în favoarea participantului care a oferit cel mai mare preț, dar nu mai puțin decât prețul de pornire.
În cazul prezentării unui singur ofertant la licitație, comisia poate să îl declare adjudecatar, dacă acesta oferă cel puțin prețul de pornire al licitației.
Articolul 102
Taxa de participare se plătește în lei la casieria organului de executare sau la unitatea teritorială de trezorerie și contabilitate publică și reprezintă 10% din prețul de pornire al licitației.
În termen de 5 zile de la data întocmirii procesuluiverbal prevăzut la art. 109, organul de executare va dispune în scris restituirea taxei de participare participanților care au depus oferte de cumpărare și nu au fost declarați adjudecatari, iar în cazul adjudecării, taxa se retine în contul prețului.
Taxa de participare nu se restituie ofertanților care nu s-au prezentat la licitație, celui care a refuzat încheierea procesului-verbal de adjudecare, precum și adjudecatarului care nu a plătit prețul, reținându-se în contul organului de executare pentru acoperirea cheltuielilor de executare.
Articolul 103
Vânzarea la licitație a bunurilor sechestrate este organizată de o comisie numita în condițiile stabilite de organul de executare, care este condusă de un președinte.
Articolul 104
Comisia de licitație verifica și analizează documentele de participare prevăzute la art. 100 alin. (1) și afișează la locul licitației, cu cel puțin o ora înaintea începerii acesteia, lista cuprinzând ofertanții care au depus documentația completa de participare.
Comisia de licitație este constituită din 3 persoane numite prin dispoziție de către reprezentantul legal al creditorului bugetar local.
Ofertanții se identifica după numărul de ordine de pe lista de participare, după care președintele comisiei anunta obiectul licitației, precum și modul de desfășurare a acesteia.
Articolul 105
La termenele fixate pentru ținerea licitației executorul bugetar va da citire mai întâi anunțului de vânzare și apoi ofertelor scrise primite până la data prevăzută la art. 100.
Articolul 106
Dacă la prima licitație nu s-au prezentat ofertanți sau nu s-a obținut cel puțin prețul de pornire al licitației conform art. 101, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ținerii celei de-a doua licitații.
Articolul 107
În cazul în care nu s-a obținut prețul de pornire nici la a doua licitație ori nu s-au prezentat ofertanți, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ținerii celei de-a treia licitații.
La a treia licitație creditorii urmăritori sau intervenienți nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preț mai mic de 55% din prețul de evaluare.
Articolul 108
Pentru fiecare termen de licitație se va face o noua publicitate a vânzării, conform prevederilor art. 97 și 98.
Articolul 109
După licitarea fiecărui bun se va întocmi un proces-verbal privind desfășurarea și rezultatul licitației.
În procesul-verbal prevăzut la alin. (1) se vor menționa:
a) denumirea și sediul organului de executare;
b) numele și prenumele sau denumirea debitorului și ale cumpărătorului;
c) domiciliul sau sediul debitorului și cumpărătorului;
d) numărul dosarului de executare;
e) bunurile adjudecate, prețul la care bunul a fost adjudecat și taxa pe valoarea adăugată, dacă este cazul;
f) toți cei care au participat la licitație și sumele oferite de fiecare participant;
g) situațiile în care vânzarea nu s-a realizat, dacă este cazul.
Articolul 110
După adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat sa plătească prețul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, în lei, în numerar, imediat sau prin decontare bancară în cel mult 15 zile de la data adjudecării.
Dacă adjudecatarul nu plătește prețul în termenul prevăzut la alin. (1), procedura vânzării la licitație se va relua, de la momentul întreruperii ei, în termen de 5 zile, acesta fiind obligat sa plătească cheltuielile prilejuite de noua licitație și, în cazul în care prețul obținut la noua licitație este mai mic, diferența de preț.
Adjudecatarul va putea sa achite la următoarea licitație prețul oferit inițial, caz în care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitație.
Dacă la următoarea licitație bunul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat sa plătească toate cheltuielile prilejuite de urmărirea acestuia.
Articolul 111
În cazul vânzării la licitație a bunurilor imobile, cumpărătorii pot solicita plata prețului în rate, în cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din prețul de adjudecare al bunului imobil și cu plata unei dobânzi stabilite conform prezentei ordonanțe. Organul de executare va stabili condițiile și termenele de plată a prețului în rate.
Cumpărătorul nu va putea instraina bunul imobil decât după plata prețului în întregime și a dobânzii stabilite.
În cazul neplatii avansului prevăzut la alin. (1), dispozițiile art. 110 se aplică în mod corespunzător.
Suma reprezentând dobânda nu stinge creanțele bugetelor locale pentru care s-a început executarea silită.
Articolul 112
În cazul vânzării bunurilor imobile, după plata în întregime a prețului sau a avansului prevăzut la art. 111 alin. (1), dacă bunul a fost vândut cu plata în rate, organul de executare va încheia procesul-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate pentru imobilul transmis, pe baza căruia se face înscrierea în Cartea funciară.
Procesul-verbal de adjudecare va cuprinde următoarele mențiuni:
a) denumirea și sediul organului de executare;
b) numărul dosarului de executare;
c) numărul și data procesului-verbal de desfășurare a licitației;
d) numele și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul debitorului și ale cumpărătorului;
e) codul numeric personal sau codul unic de înregistrare al debitorului și al cumpărătorului;
f) prețul la care s-a adjudecat bunul și taxa pe valoarea adăugată, dacă este cazul;
g) modalitatea de plată a diferenței de preț, în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata în rate;
h) datele de identificare a bunului;
i) mențiunea ca acest document constituie titlu de proprietate și ca poate fi înscris în Cartea funciară;
j) mențiunea ca pentru creditor procesul-verbal de adjudecare constituie documentul pe baza căruia se emite titlul executoriu împotriva cumpărătorului care nu plătește diferența de preț, în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata prețului în rate;
k) semnatura executorului bugetar și ștampila organului de executare;
l) semnatura cumpărătorului sau a reprezentantului sau legal, după caz.
Câte un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se va transmite organului de executare coordonator și cumpărătorului.
Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi trimis, în cazul vânzării cu plata în rate, Biroului de carte funciară pentru a înscrie interdicția de înstrăinare și grevare a bunului până la plata integrală a prețului și a dobânzii stabilite.
În cazul în care cumpărătorul căruia i s-a încuviințat plata prețului în rate nu plătește restul de preț în condițiile și la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate, în baza titlului executoriu emis în condițiile prezentei ordonanțe.
Articolul 113
În cazul vânzării bunurilor mobile, după plata prețului executorul bugetar întocmește un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate.
Procesul-verbal de adjudecare va cuprinde:
a) denumirea și sediul organului de executare;
b) numărul dosarului de executare;
c) numărul și data procesului-verbal de desfășurare a licitației;
d) numele și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul debitorului și ale cumpărătorului;
e) codul numeric personal sau codul unic de înregistrare al debitorului și al cumpărătorului;
f) prețul la care s-a adjudecat bunul și taxa pe valoarea adăugată, dacă este cazul;
g) datele de identificare a bunului;
h) mențiunea ca acest document constituie titlu de proprietate;
i) semnatura executorului bugetar și ștampila organului de executare;
j) semnatura cumpărătorului sau a reprezentantului sau legal, după caz.
Articolul 114
Dacă bunurile supuse executării silite nu au putut fi valorificate prin modalitățile prevăzute la art. 94, organul de executare va repeta procedura de licitație cel puțin o dată pe an în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
În cazul în care bunurile nu au fost valorificate conform alin. (1), ele vor putea fi valorificate prin celelalte forme de vânzare ori se vor putea restitui debitorului. O dată cu restituirea bunurilor imobile se va lua măsura radierii inscripției ipotecare.
Atât timp cat, potrivit alin. (1), poate avea loc reluarea procedurii de licitație, se menține indisponibilizarea bunului, dispusă potrivit art. 73 și 81, după caz. În aceeași perioadă organul de executare va putea, după caz, sa ia măsura numirii, menținerii ori schimbării administratorului-sechestru sau va putea proceda la valorificarea bunului imobil în orice alt mod admis de lege.
În cazul în care debitorii ale căror bunuri sunt sechestrate și urmează sa li se restituie în conformitate cu alin. (2) și-au mutat domiciliul sau sediul social declarat și nu pot fi identificati la noul domiciliu sau sediu ori asociații sau actionarii au plecat din țara, aceste bunuri vor fi păstrate până la împlinirea unui termen de 6 luni, după care sunt aplicabile prevederile art. 477 din Codul civil.
Articolul 115
În cazul în care prin executarea silită efectuată nu s-au realizat obligațiile stabilite în sarcina debitorului, organul de executare va întocmi un proces-verbal în care va consemna atât sumele încasate, cat și sumele care nu au fost recuperate.
Articolul 116
În tot cursul executării silite asupra bunurilor imobile ale debitorului persoana juridică, inclusiv în perioada în care poate avea loc reluarea procedurii de licitație în condițiile art. 114 alin. (1), obligațiile față de bugetul local pot fi stinse, la cererea debitorului și cu aprobarea consiliului local sau județean, prin trecerea în proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale a bunurilor imobile supuse executării silite.
De la data depunerii cererii de către debitor până la data întocmirii procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale sau până la luarea hotărârii de către consiliul local sau județean, în caz de respingere a cererii, bunul imobil rămâne indisponibilizat potrivit art. 73.
Procesul-verbal de trecere în proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale a bunului imobil constituie titlu de proprietate. Operațiunea de transfer al dreptului de proprietate, ca efect al dării în plata, este scutită de taxa pe valoarea adăugată.
Bunurile imobile trecute în proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale conform alin. (1) pot fi date în administrare în condițiile legii.
Secțiunea 2 Eliberarea și distribuirea sumelor realizate prin executare silită
Articolul 117
Suma realizată după începerea executării silite reprezintă totalitatea sumelor încasate după emiterea somației, prin orice modalitate prevăzută de prezenta ordonanță.
Creanta bugetară locală înscrisă în titlul executoriu se stinge cu suma realizată conform alin. (1), în ordinea vechimii, mai întâi creanta principala și apoi accesoriile acesteia.
Dacă suma ce reprezintă atât creanta bugetară, cat și cheltuielile de executare este mai mica decât suma realizată prin executare silită, cu diferența se va proceda la compensare, potrivit art. 27, sau se restituie, la cerere, debitorului.
Articolul 118
În cazul în care executarea silită a fost pornită de mai mulți creditori sau când până la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus și alți creditori titlurile lor, organele prevăzute la art. 49 vor proceda la distribuirea sumei, potrivit următoarei ordini de preferinta, dacă legea nu prevede altfel:
a) creanțele reprezentând cheltuielile de orice fel, făcute cu urmărirea și conservarea bunurilor al căror preț se distribuie;
b) creanțele reprezentând salarii și alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite șomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreținerea și îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau întărirea sănătății, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale de stat, precum și creanțele reprezentând obligația de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrității corporale sau a sănătății;
c) creanțele rezultând din obligații de întreținere, alocații pentru copii sau de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenta;
d) creanțele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuții și din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale și bugetelor fondurilor speciale;
e) creanțele rezultând din împrumuturi acordate de stat;
f) creanțele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietății publice prin fapte ilicite;
g) creanțele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de lucrări, precum și din chirii sau arenzi;
h) creanțele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
i) alte creanțe.
Pentru plata creanțelor care au aceeași ordine de preferinta, dacă legea nu prevede altfel, suma realizată din executare se repartizează între creditori proporțional cu creanta fiecăruia.
Articolul 119
Creditorii bugetari locali care au un privilegiu prin efectul legii și care îndeplinesc condiția de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate la distribuirea sumei rezultate din vânzare față de alți creditori care au garanții reale asupra bunului respectiv.
Accesoriile creanței principale prevăzute în titlul executoriu vor urma ordinea de preferinta a creanței principale.
Articolul 120
În cazul vânzării bunurilor grevate printr-un drept de gaj, ipoteca sau alte drepturi reale, despre care a luat cunoștința în condițiile art. 76 alin. (4) și ale art. 84, organul de executare este obligat sa îi înștiințeze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea prețului.
Creditorii care nu au participat la executarea silită pot depune titlurile lor, în vederea participării la distribuirea sumelor realizate prin executare silită, numai până la data întocmirii de către organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.
Articolul 121
Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se va face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când organul de executare va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu înștiințarea părților și a creditorilor care și-au depus titlurile.
Articolul 122
Cu privire la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită executorul bugetar va întocmi de îndată un proces-verbal, care se va semna de toți cei prezenți la aceasta.
Cel nemulțumit de modul în care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită poate cere executorului bugetar sa consemneze în procesul-verbal obiecțiile sale.
Articolul 123
După întocmirea procesului-verbal prevăzut la art. 122 alin. (1) nici un creditor nu mai este în drept sa ceara sa participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silită.
Titlul V Contestația la executarea silită
Articolul 124
Cei interesați pot face contestație împotriva oricărui act de executare silită efectuat cu încălcarea prevederilor prezentei ordonanțe de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuza sa îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Contestația poate fi facuta și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanța judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu exista o procedură care să prevadă posibilitatea ca instanța competența să se pronunțe asupra acestuia.
Articolul 125
Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când:
a) contestatorul a luat cunoștința de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somației sau din alta înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod;
b) contestatorul a luat cunoștința, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare;
c) cel interesat a luat cunoștința, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta.
Contestația prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării.
Neintroducerea contestației în termenul prevăzut la alin. (2) nu îl împiedica pe cel de-al treilea să își realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.
Articolul 126
Contestația se introduce la judecătoria în a carei raza teritorială se afla sediul organului de executare.
Articolul 127
Contestația la executare se face cu condiția depunerii numai de către persoanele juridice a unei cauțiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la casieria organului de executare sau la unitatea teritorială a trezoreriei statului.
Dovada privind plata cauțiunii prevăzute la alin. (1) va însoți în mod obligatoriu contestația debitorului, fără de care aceasta nu va putea fi înregistrată.
Verificarea cuantumului cauțiunii se va efectua de judecătorul de serviciu la data înregistrării contestației.
Articolul 128
La judecarea contestației instanța va cita și organul de executare în a cărui raza teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, își are sediul sau domiciliul terțul poprit.
Articolul 129
La cererea părții interesate instanța poate decide, în cadrul contestației la executare, asupra împărțirii bunurilor pe care debitorul le deține în proprietate comuna cu alte persoane.
Articolul 130
Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării insesi, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
În cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării insesi și anulării titlului executoriu, instanța poate dispune prin aceeași hotărâre sa i se restituie celui îndreptățit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire.
În cazul respingerii contestației contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestația a fost exercitată cu rea-credința, el va fi obligat și la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 10.000.000 lei.
Titlul VI Procedura în caz de insolvabilitate și prescripția
Capitolul 1 Insolvabilitatea
Articolul 131
Obligațiile bugetare locale urmărite de organele de executare pot fi scăzute din evidenta acestora în cazul în care debitorul respectiv se găsește în stare de insolvabilitate.
Procedura de insolvabilitate este aplicabilă în următoarele situații:
a) debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile;
b) când după încetarea executării silite pornite împotriva debitorului rămân debite neachitate;
c) debitorul a dispărut sau a decedat fără sa lase avere;
d) debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut ori în alte locuri unde exista indicii ca a avut avere nu se găsesc venituri sau bunuri urmaribile;
e) când, potrivit legii, debitorul persoana juridică își încetează existenta și au rămas neachitate obligații bugetare.
Prevederile alin. (2) sunt aplicabile debitorilor în cazul în care nu exista persoane responsabile potrivit art. 7.
Articolul 132
În cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmaribile după declararea stării de insolvabilitate, organele de executare vor lua măsurile necesare de redebitare a sumelor și de executare silită.
Articolul 133
Organul de executare este în drept ca pentru creanțele bugetului local, datorate de comercianții societății comerciale, cooperative de consum ori cooperative meșteșugărești sau persoane fizice, sa ceara instanțelor judecătorești competente începerea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, în condițiile legii.
Cererile organelor prevăzute la art. 49 alin. (1) privind începerea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului se vor inainta instanțelor judecătorești și sunt scutite de consemnarea vreunei cauțiuni.
Articolul 134
Măsurile întreprinse de organele de executare în condițiile prezentei ordonanțe nu se suspenda ca urmare a declanșării procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului.
În vederea executării silite a bunurilor urmărite autoritățile administrației publice locale pot solicita judecătorului-sindic luarea în posesie a acestora. Judecătorul-sindic poate dispune ca administratorul sau lichidatorul sa predea autorităților administrației publice locale bunul în vederea valorificării.
Articolul 135
În cazuri excepționale, pentru motive temeinice, la propunerea ordonatorilor principali de credite, prin hotărâre, Guvernul poate aproba anularea unor categorii de obligații bugetare.
Articolul 136
În situațiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin posta, sunt mai mari decât obligațiile bugetare supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective.
Capitolul 2 Prescripția și dreptul de a cere executarea silită
Articolul 137
Termenele de prescripție a dreptului de a cere executarea silită privind o creanta a bugetului local încep la data încheierii anului financiar în care a luat naștere acest drept.
Articolul 138
Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naștere acest drept.
Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor bugetare provenind din amenzi contravenționale.
Articolul 139
Termenul de prescripție prevăzut la art. 138 se suspenda:
a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
b) în cazurile și în condițiile în care suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanța judecătorească sau de alt organ competent;
c) pe perioada respectării amânării sau eșalonării plății obligației bugetare acordate ca urmare a înlesnirilor la plata dispuse prin lege, hotărâre a Guvernului ori aprobate de organul competent;
d) cat timp debitorul, cu rea-credința, își sustrage veniturile și bunurile de la executarea silită;
e) în alte cazuri prevăzute de lege.
Articolul 140
Termenul de prescripție prevăzut la art. 138 se întrerupe:
a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei;
c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;
d) pe data întocmirii, în condițiile prezentei ordonanțe, a actului de constatare a insolvabilitatii debitorului;
e) în alte cazuri prevăzute de lege.
Articolul 141
Sumele achitate de debitor în contul unor obligații bugetare, după îndeplinirea termenului de prescripție, nu se restituie.
Articolul 142
Dreptul de a cere compensarea sau restituirea sumelor privind obligațiile bugetelor locale se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
Articolul 143
Dacă organul de executare constata împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor bugetelor locale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare și la scăderea acestora din evidenta analitica pe plătitori.
Titlul VII Restituirea sumelor achitate în plus
Articolul 144
Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
a) cele plătite fără existenta unui titlu de creanta;
b) cele plătite în plus față de obligația bugetară locală;
c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;
d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
e) cele stabilite prin hotărâri sau decizii ale organelor jurisdicționale ori administrative;
f) cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 118;
g) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprire, precum și cauțiunea depusa în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (1), după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.
În cazul restituirii sumelor în valută confiscate, aceasta se realizează conform legii, în lei la cursul de referința al pieței valutare pentru euro, comunicat de Banca Naționala a României, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care se dispune restituirea.
Articolul 145
Dacă debitorul înregistrează obligații ale bugetului local restante, sumele prevăzute la art. 144 se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentei ordonanțe.
Articolul 146
În cazul în care suma de restituit este mai mica decât obligațiile la bugetul local restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenta sumei de restituit.
În cazul în care suma de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligații restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenta acestor obligații restante, diferența rezultată restituindu-se debitorului.
Titlul VIII Stabilirea răspunderii altor persoane decât debitorul
Articolul 147
Răspunderea persoanelor prevăzute la art. 7 alin. (2) și (3) se va stabili potrivit dispozițiilor alin. (2) și (3) din prezentul articol, respectiv ale art. 148-150.
În scopul prevăzut la alin. (1) organul de executare va întocmi un proces-verbal în care vor fi arătate motivele de fapt și de drept pentru care este angajata răspunderea persoanei în cauza. Procesul-verbal se va supune spre aprobare conducerii organului de executare.
Pe baza procesului-verbal aprobat potrivit alin. (2) se va întocmi titlul de creanta privind obligația la plata a persoanei răspunzătoare potrivit art. 7, care va cuprinde:
a) antetul organului emitent;
b) numele și prenumele sau denumirea persoanei responsabile, obligată la plata obligației bugetare locale a debitorului principal; codul unic de înregistrare și/sau codul numeric personal; domiciliul sau sediul acestuia, precum și orice alte date de identificare;
c) numele și prenumele sau denumirea debitorului principal; codul unic de înregistrare și/sau codul numeric personal; domiciliul sau sediul acestuia, precum și orice alte date de identificare;
d) cuantumul și natura sumelor datorate;
e) termenul în care responsabilul este obligat la plata obligației bugetare locale a debitorului principal;
f) temeiul legal și motivele în fapt ale angajării răspunderii;
g) numărul și data procesului-verbal;
h) data întocmirii actului;
i) ștampila și semnatura organului de executare.
Răspunderea va fi stabilită atât pentru obligația principala, cat și pentru accesoriile acesteia.
Articolul 148
Titlul de creanta prevăzut la art. 147 alin. (3) va fi comunicat persoanei obligate la plata, menționându-se ca aceasta urmează să facă plata în termenul stabilit.
Articolul 149
Împotriva titlului de creanta comunicat potrivit art. 148 se poate face contestație, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanța judecătorească competența.
Titlul de creanta care nu a fost atacat în termenul prevăzut la alin. (1) constituie titlu executoriu.
Articolul 150
În cazul în care persoana responsabilă nu va efectua plata în termenul indicat în titlul de creanta, organul de executare va începe procedura de executare silită împotriva acesteia.
Procedura de executare silită asupra persoanei responsabile se va realiza în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe și nu va împiedica continuarea, dacă este cazul, a procedurii de executare silită începute asupra debitorului principal.
Titlul IX Procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impunere pentru impozitele și taxele locale
Articolul 151
Toate persoanele fizice sau juridice, române și străine, care, potrivit
Ordonanței Guvernului nr. 36/2002
privind impozitele și taxele locale, republicată, cu completările ulterioare, denumita în continuare
Ordonanța Guvernului nr. 36/2002 , trebuie să întocmească și să depună declarații, declarații de impunere, declarații speciale de impunere, deconturi, deconturi de impunere sau declarații-deconturi de impunere, după caz, denumite în continuare declarații de impunere.
Contribuabilii prevăzuți la alin. (1), inclusiv instituțiile publice, sunt obligați să depună declarații de impunere ori de câte ori se modifica materia impozabilă sau situația contribuabililor, chiar dacă, potrivit legii, sunt scutiți de la plata impozitelor sau taxelor locale ori pentru bunurile pe care le dețin în proprietate nu datorează impozite sau taxe locale.
Declarația de impunere se întocmește prin grija și pe răspunderea contribuabililor, prin completarea unui formular specific impozitului sau taxei locale respective. La cererea contribuabilului acest formular se pune la dispoziția sa, în mod gratuit, de către compartimentul de specialitate.
Declarațiile de impunere se întocmesc și se depun, în condițiile
Ordonanței Guvernului nr. 36/2002 , precum și ale prezentei ordonanțe, la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale.
Articolul 152
Declarația de impunere trebuie să cuprindă:
a) elemente de identificare a contribuabilului:
1. în cazul persoanelor fizice: numele și prenumele, adresa domiciliului și/sau a reședinței, codul numeric personal, precum și numărul de rol nominal unic;
2. în cazul persoanelor juridice: denumirea, adresa sediului/punctului de lucru, codul de înregistrare fiscală/codul unic de înregistrare, precum și numărul de rol nominal unic;
b) obiectul impozabil, precum și elementele pe care se fundamentează calculul sau evaluarea impozitului ori taxelor locale la momentul declarării;
c) cuantumul impozitelor sau taxelor locale, după caz, în situația în care obligația calculării impozitului ori a taxei locale revine, potrivit
Ordonanței Guvernului nr. 36/2002 , contribuabilului;
d) semnăturile autorizate și ștampila, dacă este cazul.
Conținutul și modelul formularelor tipizate, specifice impozitelor și taxelor locale, se stabilesc prin ordin comun al ministrului administrației publice și al ministrului finanțelor publice, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se pot modifica și actualiza pe măsura modificării reglementărilor legale în materie de impozite și taxe locale, precum și ori de câte ori este necesar.
Plata impozitului sau a taxei locale nu suspenda obligativitatea contribuabilului de a depune declarația de impunere.
Articolul 153
Declarația de impunere întocmită pentru fiecare fel de impozit sau taxa se depune de contribuabil la termenul stabilit prin
Ordonanța Guvernului nr. 36/2002 . În cazul în care ultima zi de depunere este zi nelucrătoare, stabilită potrivit legii, declarația de impunere se considera a fi depusa în termen dacă se face în ziua lucrătoare imediat următoare termenului de depunere.
Articolul 154
Declarația de impunere se depune de contribuabil la compartimentul de specialitate competent, direct la registratura acestuia sau la oficiul poștal, prin scrisoare recomandată.
Data de depunere a declarației de impunere este considerată data înregistrării acesteia la compartimentul de specialitate sau data de expediție a poștei, după caz.
Articolul 155
Contribuabilul este obligat să depună o declarație de impunere și dacă în cursul anului fiscal se afla în oricare dintre următoarele situații:
a) schimbarea domiciliului sau a sediului contribuabilului, după caz;
b) modificarea bunurilor impozabile sau taxabile, după caz, precum și a celorlalte elemente pe care se fundamentează calculul sau evaluarea impozitului și taxelor locale;
c) modificarea situației juridice a contribuabililor, de natura sa conducă la modificarea impozitelor sau taxelor locale;
d) dizolvarea, lichidarea sau transformarea, conform legii, în cazul persoanelor juridice;
e) reorganizarea prin divizare, fuziune prin absorbție sau fuziune prin contopire, conform legii, în cazul persoanelor juridice;
f) încetarea activității, precum și terminarea activității supuse impozitării sau taxarii, după caz.
Declarația de impunere se depune în termen de 30 de zile de la data apariției oricăreia dintre situațiile prevăzute la alin. (1).
Articolul 156
Contribuabilii au obligația de a întocmi corect declarațiile de impunere, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, inscriind clar, lizibil și complet informațiile prevăzute de formular.
Articolul 157
Compartimentul de specialitate are obligația sa verifice modul de completare a declarației de impunere, concordanta datelor înscrise în aceasta cu celelalte evidente organizate și conduse la nivelul autorității administrației publice locale respective.
În cazul în care în declarația de impunere depusa de contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia se poate identifica tipul erorii, respectiv eroare de calcul, de completare sau de aplicare a cotelor de impozitare/taxare, stabilirea obligației de plată se va face prin corectarea erorii și prin înscrierea sumelor corecte, avându-se în vedere următoarele:
a) aplicarea corecta a cotelor de impozitare/taxare stabilite în condițiile legii;
b) înscrierea corecta a sumelor reprezentând impozitele/taxele locale datorate, rezultate din înmulțirea cotei legale de impozitare/taxare cu baza impozabilă/taxabila;
c) înscrierea corecta a sumelor în rubricile prevăzute de formular și anularea celor înscrise eronat în alte rubrici;
d) corectarea calculelor aritmetice care au avut drept rezultat înscrierea în declarația de impunere a unor sume eronate.
Dacă în declarația de impunere depusa de contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia se constata erori a căror cauza nu se poate stabili ori se constata elemente lipsa, importante pentru stabilirea creanței bugetare locale, compartimentul de specialitate va solicita în scris contribuabilului să se prezinte la sediul sau pentru efectuarea corecturilor necesare.
Articolul 158
Contribuabilul sau reprezentantul legal al acestuia este obligat să se prezinte în termenul stabilit de compartimentul de specialitate pentru efectuarea corecturilor.
În situația în care contribuabilul sau reprezentantul legal al acestuia nu se prezintă în termen de 15 zile calendaristice de la termenul stabilit pentru efectuarea corecturilor, compartimentul de specialitate va stabili din oficiu impozitele și taxele locale de plată.
Compartimentul de specialitate are dreptul sa stabilească din oficiu impozitele și taxele locale de plată, dacă:
a) contribuabilul nu se prezintă în termenul prevăzut la alin. (2), în cazul depunerii unei declarații de impunere în a carei completare au fost constatate erori;
b) contribuabilul nu depune declarația de impunere în termen de 15 zile calendaristice de la primirea înștiințării prin care compartimentul de specialitate îi notifica depășirea termenului legal de depunere a declarației de impunere.
Dacă în declarația de impunere se constata erori a căror cauza nu se poate stabili sau se constata elemente lipsa, importante pentru stabilirea impozitelor și taxelor locale, precum și în cazul în care contribuabilul nu depune declarația de impunere, compartimentele de specialitate vor stabili din oficiu impozitele și taxele locale de plată, folosind metoda estimarii.
Estimarea impozitelor și taxelor locale se face pe baza documentelor existente în dosarul fiscal al contribuabilului, referitoare la perioadele de raportare din ultimele 12 luni, și anume:
a) declarațiile de impunere depuse pentru perioadele anterioare;
b) procesele-verbale de control;
c) raportarile contabile.
Din documentele prevăzute la alin. (5) se va selecta ultimul debit cunoscut al contribuabilului, care va fi folosit drept etalon în cadrul procedurii de estimare.
Prima etapa în stabilirea impozitelor și taxelor locale de plată va fi actualizarea debitului prevăzut la alin. (6), avându-se în vedere rata inflației comunicată de Institutul Național de Statistica, aferentă perioadei cuprinse între data stabilirii debitului folosit drept etalon și data stabilirii din oficiu.
Rezultatul obținut potrivit etapei prevăzute la alin. (7) va fi ajustat pe baza oricăror date și informații deținute de compartimentul de specialitate, cum ar fi:
a) date și informații obținute în urma controalelor efectuate la alți contribuabili care au legături de afaceri cu contribuabilul în cauza;
b) date din dosarul fiscal al contribuabilului;
c) informații de la terți;
d) orice alte date și informații neprevăzute la lit. a)-c), care ar putea fi utile ajustarii.
Debitul stabilit conform alin. (8) va fi majorat cu 20%.
În aplicarea procedurii de stabilire din oficiu a impozitelor și taxelor locale compartimentul de specialitate va întocmi o nota de constatare care va cuprinde, în mod obligatoriu:
a) elementele care au fost avute în vedere la stabilirea din oficiu;
b) modul de calcul al debitului;
c) penalitățile aplicate pentru nedepunerea la termen a declarației de impunere.
Nota de constatare prevăzută la alin. (10) va fi aprobată de către conducătorul compartimentului de specialitate, iar impozitele și taxele locale stabilite prin aceasta vor fi comunicate contribuabilului printr-o înștiințare de plată, transmisă conform legii.
Impozitele și taxele locale stabilite din oficiu de compartimentele de specialitate se corecteaza:
a) la data depunerii efective de către contribuabil a declarației de impunere referitoare la impozitele și taxele locale care au fost stabilite din oficiu;
b) la data efectuării unui control fiscal care se desfășoară pentru impozitele și taxele locale care au fost stabilite din oficiu.
Accesoriile calculate la suma impozitelor și taxelor locale stabilite din oficiu sunt datorate asa cum au fost stabilite, indiferent de modalitatea de regularizare ulterioară a impozitelor și taxelor locale.
În cazul în care în dosarul fiscal al contribuabilului nu exista documente de natura celor prevăzute la alin. (5), contribuabilul în cauza va fi supus de îndată unui control fiscal.
Articolul 159
Declarațiile de impunere pot fi corectate de către contribuabili, din proprie inițiativă, prin depunerea unei declarații rectificative de impunere la compartimentul de specialitate.
Declarația rectificativa de impunere se întocmește pe același model de formular ca și declarația de impunere care se corecteaza, înscriindu-se lângă titlul "Declarație" mențiunea "rectificativa".
Declarația rectificativa de impunere va fi completată înscriindu-se toate datele și informațiile prevăzute de formular, inclusiv cele care nu diferă față de declarația de impunere inițială. Randurile și coloanele care conțin date și informații modificate vor fi marcate printr-un asterisc.
Declarația rectificativa de impunere va fi semnată și se va depune la același compartiment de specialitate la care a fost depusa declarația de impunere inițială, fie direct la registratura acestuia, fie la oficiul poștal, prin scrisoare recomandată.
Depunerea declarației rectificative de impunere în termenul de prescripție a dreptului compartimentului de specialitate de a stabili diferențe de impozite și taxe locale conduce la întreruperea prescripției. De la data depunerii declarației rectificative începe să curgă un nou termen de prescripție pentru perioada la care aceasta se referă.
Depunerea declarației rectificative de impunere după expirarea termenului de prescripție constituie o recunoaștere voluntara a impozitelor și taxelor locale, acestea fiind considerate legal stabilite și datorate.
Declarația rectificativa de impunere poate fi depusa ori de câte ori plătitorul constata erori în declarația inițială.
Dacă contribuabilul depune declarația rectificativa de impunere în 15 zile calendaristice de la termenul stabilit de compartimentul de specialitate competent pentru efectuarea corecturilor, termen comunicat în scris contribuabilului, conform procedurii stabilite la art. 157 alin. (3), contribuabilul va fi sancționat cu avertisment pentru întocmirea incorectă a declarației de impunere inițială.
Declarația rectificativa de impunere nu mai poate fi depusa în cazul în care compartimentul de specialitate se prezintă la sediul, domiciliul sau reședința contribuabilului, după caz, pentru desfășurarea unei acțiuni de control fiscal pentru impozitele și taxele locale aferente perioadelor supuse controlului.
Articolul 160
În cazul nedepunerii declarației de impunere, compartimentul de specialitate are dreptul de a stabili din oficiu impozitele și taxele locale de plată.
În scopul stabilirii din oficiu a impozitelor și taxelor locale de plată compartimentul de specialitate va transmite contribuabilului o înștiințare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin care îi va notifica depășirea termenului legal de depunere a declarației de impunere.
Dacă în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii înștiințării prevăzute la alin. (1) contribuabilul nu depune declarația de impunere, compartimentul de specialitate competent va stabili din oficiu impozitele și taxele locale de plată.
Articolul 161
Impozitele și taxele locale stabilite din oficiu de compartimentul de specialitate:
a) se comunică contribuabilului printr-o înștiințare de plată, transmisă potrivit legii;
b) se corecteaza la data depunerii efective de către contribuabil a declarației de impunere sau la data efectuării unui control fiscal.
Articolul 162
Depunerea cu întârziere de către persoane juridice a declarației de impunere se penalizeaza după cum urmează:
a) cu 10% din impozitul sau din taxa locală datorată ori stabilită din oficiu, după caz, dacă declarația de impunere este depusa cu o întârziere de până la 30 de zile calendaristice inclusiv față de termenul legal stabilit;
b) cu 30% din impozitul sau din taxa locală datorată ori stabilită din oficiu, după caz, dacă declarația de impunere este depusa cu o întârziere de 31 până la 60 de zile calendaristice inclusiv față de termenul legal stabilit;
c) cu 50% din impozitul sau din taxa locală datorată ori stabilită din oficiu, dacă declarația de impunere este depusa cu o întârziere de peste 60 de zile calendaristice față de termenul legal stabilit;
d) cu 500.000 lei, suma ce va fi actualizată, în condițiile prevăzute la
art. 67 din Ordonanța Guvernului nr. 36/2002 , în cazul nedepunerii declarației de impunere de către contribuabilii persoane juridice, atunci când penalitățile calculate prin aplicarea cotelor prevăzute la lit. a)-c) sunt mai mici de 500.000 lei.
Penalitățile calculate în condițiile alin. (1) se înregistrează la aceeași categorie de venituri care le-a generat și sunt datorate astfel cum au fost stabilite, indiferent de modalitatea de regularizare ulterioară a impozitelor sau taxelor locale.
Penalitățile aplicate potrivit alin. (1) lit. a)-c) nu pot să depășească suma de 50.000.000 lei; aceste sume se actualizează în condițiile prevăzute la
art. 67 din Ordonanța Guvernului nr. 36/2002 .
Articolul 163
Dreptul de a constata nerespectarea prevederilor prezentului titlu se prescrie în termenul prevăzut la art. 138.
Articolul 164
Împotriva documentelor de constatare sau de verificare, prin care s-au stabilit penalitățile prevăzute la art. 162, contribuabilii pot exercita căile de atac prevăzute la art. 190-199.
Titlul X Controlul fiscal în materia creanțelor bugetelor locale
Articolul 165
Controlul fiscal în materia creanțelor bugetelor locale cuprinde ansamblul activităților care au ca scop verificarea realității, legalității și sinceritatii declarațiilor, verificarea corectitudinii și exactitatii îndeplinirii, conform legii, a obligațiilor fiscale de către contribuabili, precum și activitatea de investigare și constatare a evaziunii fiscale.
Articolul 166
Sunt supuși controlului fiscal, potrivit dispozițiilor prezentului capitol, contribuabilii persoane fizice și juridice, române și străine, astfel cum sunt definite la
art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 36/2002 , cărora le revin obligații fiscale.
Articolul 167
Obligațiile fiscale cuprind:
a) obligația de a declara bunurile impozabile sau taxabile, după caz, precum și impozitele sau taxele locale datorate la bugetele locale;
b) obligația de a calcula și de a inregistra în evidentele contabile și de plată, la termenele legale, creanțele bugetelor locale;
c) obligația de a calcula, de a retine și de a inregistra în evidentele contabile și de plată, la termenele legale, creanțele bugetelor locale care se realizează prin stopaj la sursa;
d) orice alte obligații legale care le revin contribuabililor în aplicarea
Ordonanței Guvernului nr. 36/2002 , a prezentei ordonanțe, precum și a oricărei alte reglementări fiscale.
Articolul 168
Controlul fiscal în materia creanțelor bugetelor locale se exercită de către autoritățile administrației publice locale prin compartimentele de specialitate ale acestora.
Personalul din structura compartimentelor de specialitate se bucura de protecția legii și este investit cu exercițiul autorității publice pe timpul serviciului și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu, în limitele competentelor stabilite prin lege, fiind asimilate organelor de control fiscal.
În exercitarea atribuțiilor ce le revin persoanele din structura compartimentelor de specialitate colaborează cu autoritățile administrației publice centrale, cu instituțiile și serviciile publice de sub autoritatea acestora, cu alte autorități ale administrației publice locale, precum și cu instituțiile fiscale similare din alte state, în condițiile legii, pentru realizarea obiectivelor sale.
Articolul 169
În exercitarea atribuțiilor ce le revin compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale au dreptul:
a) sa verifice în totalitate sau prin sondaj orice documente, înscrisuri, registre ori evidente contabile ale contribuabililor verificați, referitoare la obiectul controlului, sa primească copii de pe orice înscris, document sau înregistrare contabila;
b) să solicite contribuabililor controlati, verbal sau în scris, toate informațiile și justificările referitoare la abaterile constatate. În cazul în care se solicita răspunsul în scris, contribuabilii sunt obligați sa furnizeze informațiile respective în termen de 5 zile de la primirea solicitării;
c) sa retina documente în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, în condițiile legii, acte, înscrisuri, registre și documente financiar-contabile sau orice alt element material care face dovada stabilirii, înregistrării și achitării obligațiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepționale, cu aprobarea conducătorului compartimentului de specialitate, perioada de reținere a documentelor poate fi prelungită cu maximum 90 de zile;
d) să solicite prezenta contribuabililor sau a reprezentanților legali ai acestora la sediul compartimentului de specialitate; solicitarea se face în scris și cuprinde, în mod obligatoriu, data, ora și locul intalnirii, precum și scopul acesteia, comunicându-i-se contribuabilului cu cel puțin 5 zile calendaristice înaintea datei fixate pentru intalnire;
e) să facă constatări faptice pentru identificarea obiectelor ori surselor impozabile sau taxabile, după caz;
f) sa confiste, în condițiile legii, obiectele sau produsele reprezentând bunuri sustrase de la plata impozitelor și taxelor locale;
g) sa stabilească obligațiile fiscale prin asimilare sau estimare, în situația în care în evidența contabilă nu exista documente justificative sau contribuabilul refuza prezentarea acestora, demonstrate pe bază de înscrisuri, cu excepția cazurilor de forta majoră, în condițiile art. 151-164. Sarcina de a dovedi ca metoda indirecta utilizata pentru stabilirea obligațiilor fiscale este incorectă revine contribuabilului;
h) sa stabilească în sarcina contribuabilului diferențe de impozite și taxe locale, sa calculeze dobânzi pentru neplata în termenele legale a impozitelor și/sau taxelor locale datorate conform prevederilor legilor fiscale;
i) sa răspundă pentru rezultatele controlului, în limita documentelor supuse controlului și constatărilor efectuate și consemnate în actul de control;
j) să constate contravențiile și să aplice sancțiunile prevăzute de legile fiscale și contabile;
k) sa dispună corectarea în contabilitate a eventualelor erori constatate după aprobarea și depunerea situațiilor financiare anuale, în anul în care au fost constatate;
l) sa anuleze aplicarea măsurilor care contravin reglementărilor contabile și fiscale și sa dispună măsurile necesare îndeplinirii corecte de către contribuabili a obligațiilor fiscale ce le revin;
m) să între, în prezenta contribuabilului sau a reprezentantului legal al acestuia ori în prezenta altei persoane desemnate de contribuabil, în orice incinta a sediului în care își desfășoară activitatea contribuabilul sau în locuri în care exista obiecte impozabile/taxabile ori în care se desfășoară activități producătoare de venituri. Accesul este permis în cursul programului normal de lucru al contribuabilului, iar în afară acestuia, numai cu autorizarea scrisă a conducătorului compartimentului de specialitate al autorităților administrației publice locale și cu acordul contribuabilului;
n) sa verifice modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse de compartimentul de specialitate;
o) sa beneficieze de protecție din partea organelor de poliție, jandarmerie și a oricăror alți agenți ai forței publice, la solicitarea acestora.
Articolul 170
În cazul în care evidentele contabile sau orice alte evidente sunt ținute cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare a datelor, controlul se poate exercita asupra ansamblului informațiilor, datelor și prelucrarilor informatice care concura, direct sau indirect, la obținerea rezultatelor contabile sau fiscale și la elaborarea declarațiilor de impunere, precum și asupra documentației referitoare la analiza, programarea și executarea prelucrarilor.
Sistemele informatice de prelucrare a datelor utilizate pentru ținerea evidentelor contabile și a oricăror alte evidente trebuie să asigure anumite standarde și condiții necesare pentru efectuarea controlului fiscal.
Standardele și condițiile minimale privind programele informatice utilizate în domeniul financiar-contabil se stabilesc prin ordin comun al ministrului administrației publice și al ministrului finanțelor publice, la propunerea Comisiei pentru elaborarea instrucțiunilor privind procedurile de administrare a creanțelor bugetelor locale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Componenta nominală a comisiei prevăzute la alin. (3) se aproba prin ordin comun al ministrului administrației publice și al ministrului finanțelor publice, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind alcătuită din câte un reprezentant al:
a) Ministerului Administrației Publice;
b) Ministerului Finanțelor Publice;
c) Uniunii Naționale a Consiliilor Județene din România;
d) Asociației Municipiilor din România;
e) Asociației Orașelor din România;
f) Asociației Comunelor din România;
g) Asociației Naționale a Informaticienilor din Administrația Publică,
desemnat de conducerea acestor autorități/structuri asociative, în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei ordonanțe în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În cazul în care contribuabilul utilizează sisteme informatice de prelucrare a datelor, acesta răspunde de asigurarea standardelor și condițiilor minimale stabilite în condițiile alin. (3).
Articolul 171
În scopul determinării modului de respectare a obligațiilor fiscale ce revin contribuabililor și al stabilirii exacte a impozitelor și taxelor locale datorate, compartimentele de specialitate sunt în drept să solicite informații de la:
a) persoanele fizice sau juridice care dețin în păstrare sau în administrare bunuri ori sume de bani ale contribuabililor, care au relații de afaceri cu aceștia sau care pot da relații în legătură cu operațiunile verificate;
b) autoritățile administrației publice centrale și locale, instituțiile publice sau de interes public;
c) instituțiile publice sau private care înregistrează, sub orice formă, încheierile de contracte, circulația mărfurilor pe căile de comunicație de orice fel, evidenta populației sau a bunurilor, exploatarea proprietăților și altele asemenea.
Persoanele, autoritățile și instituțiile menționate la alin. (1) sunt obligate ca în termenul specificat în solicitare sa furnizeze informațiile și sa pună la dispoziție compartimentului de specialitate evidentele și datele respective, în condițiile legii.
Toate actele, datele și informațiile obținute de compartimentele de specialitate, în modalitatea prevăzută în prezentul articol, vor face parte din dosarul fiscal al contribuabilului și vor putea fi luate în considerare la recalcularea impozitelor și taxelor locale datorate de acesta.
Articolul 172
În cazuri temeinic justificate compartimentele de specialitate pot solicita și altor persoane fizice decât cele angajate la contribuabili, potrivit competentelor teritoriale, note explicative sau declarații, considerate necesare pentru a stabili dacă persoana în cauza are sau nu are calitatea de contribuabil ori are legătură cu obiectivele controlului fiscal.
Articolul 173
Compartimentele de specialitate au următoarele obligații:
a) sa cunoască și să aplice corect, cu obiectivitate și profesionalism prevederile legislației contabile și fiscale și normele de aplicare a acestora;
b) să prezinte contribuabilului verificat legitimatia model ITL-017, însoțită de actul de identitate, precum și de delegația semnată de conducătorul compartimentului de specialitate;
c) să efectueze controlul în asa fel încât sa afecteze cat mai puțin activitatea curenta a contribuabililor verificați;
d) sa acorde atenție intrebarilor, nelamuririlor, reclamatiilor contribuabililor și sa dea dovadă de înțelegere și solicitudine în soluționarea acestora, potrivit legii;
e) sa întocmească și să depună actele de control privind rezultatele verificării la sediul unității de care aparține, potrivit metodologiei de control;
f) sa utilizeze cu eficienta timpul de control, sa păstreze și sa apere secretul operațiunilor contribuabililor verificați;
g) sa nu se angajeze direct sau indirect în relații de afaceri cu persoane fizice ori juridice controlate, relații care pot afecta îndeplinirea cu corectitudine a sarcinilor de control fiscal încredințate;
h) sa sesizeze organele de urmărire penală în legătură cu anumite constatări ce ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni constatate cu ocazia exercitării atribuțiilor de control fiscal;
i) sa nu pretindă și sa nu primească nici un fel de bunuri în natura sau în bani, sa nu își creeze avantaje în legătură cu serviciul sau cu exercitarea funcției;
j) sa consemneze în registrul unic de control existent la contribuabilul persoana juridică, înaintea începerii controlului fiscal, numele și prenumele, unitatea de care aparține, numărul legitimatiei, numărul și data delegației/ordinului de deplasare, tematica de control, precum și temeiul legal în baza căruia se efectuează verificarea. În registrul unic de control se înscriu obligatoriu: numărul și data actului de control întocmit, constatările, recomandările și măsurile dispuse de organele de control, sub semnatura acestora și a conducerii contribuabilului. Registrul unic de control se numeroteaza, se snuruieste, se sigileaza și se înregistrează în registrul general pentru înregistrarea corespondentei de la nivelul autorității administrației publice locale unde se afla sediul sau punctul de lucru, după caz, al contribuabilului persoana juridică, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe. Registrul unic de control se păstrează de reprezentantul legal al contribuabilului și va fi ținut câte unul atât la sediul social, cat și pentru fiecare punct de lucru.
Articolul 174
Înainte de desfășurarea unei acțiuni de control fiscal la domiciliul, reședința, sediul sau punctul de lucru al contribuabilului, după caz, acesta are dreptul:
a) să fie informat în legătură cu acțiunile de control, prin transmiterea unui aviz de verificare cu cel puțin 5 zile calendaristice înainte de data începerii controlului;
b) să fie înștiințat în legătură cu drepturile și obligațiile sale.
În vederea respectării drepturilor prevăzute la alin. (1) compartimentul de specialitate are obligația sa înștiințeze contribuabilul cu privire la selectarea și programarea lui în vederea controlului, prin transmiterea avizului de verificare prevăzut la alin. (1) lit. a), care va cuprinde:
a) denumirea primăriei/consiliului județean din a carei/cărui structura funcțională face parte compartimentul de specialitate care a dispus controlul;
b) numele și prenumele, în cazul persoanelor fizice, sau denumirea, în cazul persoanelor juridice;
c) adresa domiciliului și/sau a reședinței, în cazul persoanelor fizice, sau a sediului și/sau a punctului de lucru, în cazul persoanelor juridice;
d) codul numeric personal, în cazul persoanelor fizice, sau codul de înregistrare fiscală/codul unic de înregistrare, în cazul persoanelor juridice;
e) numărul de rol nominal unic;
f) baza legală a transmiterii avizului de verificare și a desfășurării controlului fiscal;
g) data la care este programat să se desfășoare controlul fiscal;
h) impozitele și taxele locale care vor fi cuprinse în verificare;
i) perioada care urmează să fie supusă controlului fiscal;
j) obligația contribuabilului de a pune la dispoziție compartimentului de specialitate toate documentele și evidentele contabile, precum și de a asigura condițiile necesare pentru desfășurarea în bune condiții a controlului fiscal;
k) semnatura conducătorului compartimentului de specialitate, precum și sigiliul/ștampila acestuia.
Avizul de verificare va fi însoțit de un extras din Carta drepturilor și obligațiile contribuabililor pe timpul desfășurării controlului fiscal de către compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, care va fi aprobată prin ordin comun al ministrului administrației publice și al ministrului finanțelor publice, în termen de 60 de zile calendaristice de la data publicării prezentei ordonanțe în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Articolul 175
Pe toată durata exercitării controlului fiscal contribuabilii supuși acestuia au următoarele drepturi:
a) să fie informati asupra desfășurării controlului și eventualelor situații neclare;
b) să fie primii solicitati, în cazul în care sunt disponibili, pentru a furniza informații, date, documente și elemente pentru clarificarea și justificarea operațiunilor efectuate;
c) sa beneficieze din partea organului de control de un tratament just, confidențial și echitabil;
d) sa beneficieze de asistența de specialitate sau juridică pe toată durata controlului, asigurata prin grija și pe cheltuiala contribuabilului;
e) să solicite din proprie inițiativă să fie controlati;
f) să depună obiecțiuni sau sa conteste, potrivit prevederilor titlului XI, constatările înscrise în actele de control fiscal încheiate;
g) să fie protejati asupra secretului fiscal, în condițiile legii.
Articolul 176
Contribuabilii supuși controlului fiscal au următoarele obligații:
a) să se prezinte, la solicitarea compartimentului de specialitate, la data și în locul stabilite pentru efectuarea controlului;
b) sa pună la dispoziție toate documentele, situațiile și datele solicitate privind obiectul controlului;
c) sa pună la dispoziție, la solicitarea compartimentului de specialitate, în condițiile legii, actele originale sau copii certificate, după caz, referitoare la obiectul controlului;
d) să permită accesul în locurile unde se afla bunurile și valorile supuse impozitării/taxarii, precum și în locurile unde se afla documentele necesare controlului;
e) sa furnizeze în scris și verbal, în legătură cu obiectul controlului, toate explicațiile și elementele necesare clarificarii operațiunilor economico-financiare efectuate;
f) sa manifeste respect față de autoritatea controlului, aducând la îndeplinire întocmai măsurile din actul de control rămase definitive, și sa informeze compartimentul de specialitate despre aceasta;
g) sa colaboreze cu compartimentul de specialitate pentru buna funcționare a acțiunii de control;
h) sa notifice toate modificările intervenite în datele inițiale de identificare, inclusiv încetarea activității în termenele prevăzute de lege;
i) sa întocmească documente pentru orice operațiune impozabilă/taxabila și sa răspundă pentru realitatea și exactitatea datelor furnizate, precum și pentru autenticitatea documentelor în cauza furnizate de compartimentul de specialitate;
j) sa refacă evidentele tehnico-operative și contabile prin care se justifica operațiunile efectuate, în situația în care acestea au fost pierdute ori distruse, în termen de maximum 60 de zile de la data producerii evenimentului;
k) sa întocmească, în condițiile și la termenul prevăzute la art. 173 lit. j), și sa pună la dispoziție compartimentului de specialitate registrul unic de control;
l) sa dea o declarație pe propria răspundere la finalizarea controlului, în care să specifice ca au fost prezentate toate documentele ce privesc obiectul controlului;
m) sa creeze condiții corespunzătoare pentru desfășurarea controlului fiscal;
n) să se prezinte la sediul compartimentului de specialitate, la solicitarea scrisă a acestuia.
Documentele prezentate cu rea-credința, dovedite cu ocazia controlului fiscal efectuat la domiciliul, reședința, sediul sau punctul de lucru, după caz, al contribuabilului ori la sediul compartimentului de specialitate, nu vor fi luate în considerare ulterior la soluționarea obiectiunilor și contestațiilor formulate împotriva actelor de control sau de impunere întocmite de compartimentele de specialitate.
Articolul 177
Contribuabilii care, potrivit legii, organizează și conduc contabilitatea proprie sunt obligați sa păstreze evidentele contabile, precum și documentele justificative pe baza cărora s-au făcut înregistrările contabile, la sediul social declarat cu ocazia autorizării și înregistrării la compartimentul de specialitate, până la împlinirea termenului de prescripție a dreptului compartimentului de specialitate de a stabili diferențe la impozitele și taxele locale.
Evidentele contabile și documentele justificative se păstrează și se arhiveaza într-un mod adecvat, care să permită desfășurarea normală a controlului fiscal.
Contribuabilii sunt obligați sa păstreze la punctele de lucru un exemplar din documentele justificative aferente desfășurării activității acestora.
Articolul 178
Împotriva măsurilor dispuse ca urmare a controlului fiscal pot fi depuse obiecțiuni și/sau contestații de către contribuabili în condițiile prevăzute la titlul XI.
Articolul 179
Contribuabilii sau, după caz, reprezentanții legali ai acestora sunt obligați sa coopereze la desfășurarea în condiții optime a controlului fiscal, prin respectarea drepturilor compartimentelor de specialitate și acordarea sprijinului necesar în exercitarea acestor drepturi.
Articolul 180
Controlul fiscal se desfășoară, în baza delegației semnate de conducătorul compartimentului de specialitate, la domiciliul, reședința, sediul ori punctul de lucru, după caz, al contribuabilului sau la sediul compartimentului de specialitate.
Controlul fiscal se poate desfășura și în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul, acesta din urma având în acest caz obligată de a asigura condițiile necesare pentru derularea normală a acțiunii de control.
Articolul 181
Durata controlului fiscal prevăzut la art. 180 este stabilită de compartimentul de specialitate, în funcție de obiectivele controlului, și nu poate fi mai mare de 3 luni.
În cazul marilor contribuabili sau al celor care au subunitati, filiale ori sucursale în țara, durata controlului nu poate fi mai mare de 6 luni.
Articolul 182
Controlul fiscal la domiciliul, reședința, sediul sau punctul de lucru, după caz, al contribuabilului ori la sediul compartimentului de specialitate se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit/taxa locală și pentru fiecare perioada supusă impozitării/taxarii.
Prin excepție de la prevederile alin. (1), conducătorul compartimentului de specialitate poate dispune reverificarea unei anumite perioade, dacă de la data încheierii controlului fiscal și până la împlinirea termenului de prescripție prevăzut de prezenta ordonanță apar date suplimentare, necunoscute compartimentului de specialitate la data efectuării controlului, care influențează sau modifica rezultatele acestuia.
Datele suplimentare, necunoscute compartimentului de specialitate la data efectuării controlului fiscal la un contribuabil, pot aparea în situații cum ar fi:
a) efectuarea unor controale fiscale incrucisate asupra documentelor justificative ale unui grup de contribuabili din care face parte contribuabilul în cauza;
b) obținerea pe parcursul acțiunilor de control efectuate la alți contribuabili a unor date sau informații suplimentare referitoare la activitatea contribuabilului într-o perioadă care a fost deja supusă controlului fiscal;
c) solicitări ale organelor de urmărire penală în cadrul cercetării cazurilor de evaziune fiscală;
d) informații obținute de la terți, de natura sa modifice sau sa influenteze în mod semnificativ rezultatele controlului fiscal anterior.
Reverificarea unei perioade supuse controlului fiscal se realizează numai la inițiativa compartimentului de specialitate și nu la solicitarea contribuabilului, acesta din urma având dreptul stabilit la titlul XI.
Solicitarea reverificării unei perioade supuse controlului fiscal se face de către compartimentul de specialitate prin întocmirea unui referat în care sunt prezentate motivele solicitării, care va fi supus aprobării conducătorului compartimentului de specialitate.
Articolul 183
Rezultatele controlului fiscal se consemnează în mod obligatoriu în procese-verbale de control, note de constatare, procese-verbale de constatare a contravențiilor.
Procesul-verbal de control este un document bilateral, întocmit în doua exemplare, din care un exemplar se păstrează la dosarul fiscal al contribuabilului și un exemplar rămâne la contribuabil.
Conținutul procesului-verbal de control trebuie redactat astfel încât acesta să poată fi citit independent de alte documente și sa nu dea posibilitatea mai multor interpretări.
Procesul-verbal de control trebuie să aibă o structura unica pentru toate verificările efectuate.
Procesul-verbal de control va fi structurat pe 4 capitole, conform alin. (6)-(10).
Capitolul I va cuprinde date referitoare la:
a) structura funcțională din care face parte compartimentul de specialitate care a efectuat controlul fiscal;
b) datele de identificare a funcționarului public care a efectuat controlul fiscal: numele, prenumele, funcția, numărul legitimatiei de serviciu, numărul delegației în baza căreia a efectuat controlul;
c) obiectivul/obiectivele controlului fiscal;
d) perioada supusă controlului fiscal;
e) durata desfășurării controlului fiscal;
f) tipul de verificare efectuată.
Capitolul II va cuprinde date generale despre contribuabili, și anume:
A. datele de identificare a contribuabilului supus controlului fiscal:
a) numele/denumirea;
b) codul numeric personal;
c) codul unic de identificare/codul de înregistrare fiscală/numărul de rol nominal unic;
d) adresa domiciliului/sediului social;
B. datele de identificare a sucursalelor sau a filialelor, dacă este cazul;
C. forma de proprietate;
D. tipul activității desfășurate, utilizându-se Clasificarea activităților din economia naționala - CAEN, aprobată prin
Hotărârea Guvernului nr. 656/1997 , respectiv
Ordinul președintelui Institutului Național de Statistica nr. 601/2002
privind actualizarea Clasificarii activităților din economia naționala - CAEN;
E. cifra de afaceri, conform ultimului bilanț contabil aprobat;
F. capitalul subscris și cel aprobat;
G. persoana care asigura conducerea activității contribuabilului în timpul desfășurării controlului fiscal;
H. persoana care răspunde de conducerea evidentelor contabile;
I. persoana desemnată de contribuabil sa îl reprezinte pe durata controlului fiscal;
J. numerele conturilor bancare, precum și băncile la care acestea sunt deschise;
K. datele privind clienții și furnizorii stabili cu care contribuabilul are relații de afaceri.
Capitolul III, care reprezintă de fapt partea principala a procesului-verbal de control va cuprinde constatările efective ale compartimentului de specialitate și va fi structurat pe impozitele/taxele locale care au făcut obiectul verificării:
A. pentru fiecare impozit/taxa locală vor fi avute în vedere următoarele elemente:
a) baza legală pentru stabilirea, calcularea și vărsarea impozitului/taxei locale;
b) constatările funcționarului public, prezentate în mod concret, clar și precis, cu privire la modul de stabilire, calculare și vărsare a obligațiilor fiscale;
c) dispozițiile legale incalcate, cu menționarea numărului și a datei actului normativ, precum și a articolului, alineatului etc.;
d) consecințele fiscale ale constatărilor:
1. diferențele de impozite/taxe locale stabilite, cauzele care au condus la calculul acestora, cum ar fi: dispoziții legale incalcate, cu nominalizarea acestora, erori de calcul etc. Calculul detaliat al acestora va fi prezentat într-o anexa la procesul-verbal de control;
2. dobânzile stabilite, calculul detaliat al acestora urmând a fi prezentat într-o anexa la procesul-verbal de control;
3. contravențiile constatate, cu precizarea prevederilor legale incalcate, a amenzilor aplicate și a bazei legale pentru aplicarea acestora, precum și a numărului procesuluiverbal de constatare a contravențiilor încheiat;
e) termenul de plată stabilit pentru achitarea fiecărui debit constatat;
f) justificări, explicații și puncte de vedere ale contribuabilului cu privire la debitele stabilite, în cazul în care acesta și le-a exprimat;
g) numele, prenumele și funcția persoanelor răspunzătoare - în cazul în care sunt antrenate raspunderi -, justificările și explicațiile scrise ale acestora, precum și punctul de vedere al funcționarului public care a efectuat controlul fiscal cu privire la aceste motivatii;
h) eventuale măsuri dispuse sau recomandări făcute contribuabilului pentru remedierea deficiențelor și intrarea în legalitate;
i) plățile efectuate de contribuabil în timpul și ca urmare a controlului fiscal, dacă este cazul;
B. în cazul în care nu s-au constatat abateri care să genereze calcularea de diferențe, se va face mențiunea corespunzătoare.
Capitolul IV al procesului-verbal de control va cuprinde:
a) situația sintetică a constatărilor efectuate (diferențe de impozite și taxe locale stabilite, accesoriile calculate la acestea, penalități, amenzi aplicate, compensări efectuate etc.);
b) alte date și informații care ar putea fi relevante;
c) mențiunea ca toate documentele puse la dispoziție funcționarului public au fost restituite.
Procesul-verbal de control va cuprinde o serie de anexe, și anume:
A. o anexa generală în care vor fi sintetizate, pentru fiecare impozit/taxa locală:
a) diferențele de impozite/taxe locale stabilite;
b) dobânzile calculate;
c) amenzile și penalitățile aplicate;
B. anexe, pentru fiecare impozit/taxa locală, cu calculul detaliat al tuturor obligațiilor stabilite, inclusiv dobânzile corespunzătoare:
a) copiile de pe procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, dacă este cazul;
b) notele de constatare întocmite, dacă este cazul;
c) documente, acte sau copii de pe acestea, precum și note explicative sau informative;
d) actul/actele întocmit/întocmite de compartimentul de specialitate, care reprezintă dovada reținerii documentelor sau a elementelor materiale;
e) acordul scris pentru accesul organului de control fiscal în afară programului normal de lucru al contribuabilului, dacă este cazul.
Procesul-verbal de control va fi semnat de funcționarul public care a efectuat controlul fiscal, căruia îi revine responsabilitatea pentru constatările înscrise în acesta, precum și de contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia.
Toate exemplarele procesului-verbal de control împreună cu anexele sale se înregistrează la registratura contribuabilului controlat, imediat după semnarea lui de către cei îndreptățiți, dându-se același număr și aceeași dată pe fiecare exemplar înregistrat.
Potrivit prevederilor prezentei ordonanțe, procesulverbal de control reprezintă titlul de creanta pentru diferențele constatate între obligațiile de plată determinate de către contribuabil și cele legal datorate, inclusiv accesoriile și penalitățile stabilite.
Diferențele de impozite, taxe locale, accesorii și penalități, stabilite cu ocazia controlului fiscal, se plătesc în termenul stabilit potrivit prevederilor art. 10 alin. (1).
Data comunicării către contribuabil a rezultatelor controlului fiscal este considerată data semnării de către acesta sau de reprezentantul sau legal a procesului-verbal de control.
În cazul în care contribuabilul sau reprezentantul sau legal refuza semnarea procesului-verbal de control, rezultatele controlului fiscal vor fi comunicate printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, data primirii de către contribuabil a scrisorii constituind data comunicării.
Procesul-verbal de control fiscal va fi înregistrat la registratura compartimentului de specialitate în termen de 3 zile lucrătoare de la încheierea controlului fiscal.
Constatările cu privire la natura activităților producătoare de venituri impozabile sau pentru identificarea bunurilor ori surselor impozabile/taxabile se consemnează în nota de constatare.
Nota de constatare se întocmește și în cazul în care, în timpul controlului fiscal, se fac constatări a căror reconstituire sau dovedire ulterioară nu este întotdeauna posibila sau ori de câte ori funcționarul public considera necesar.
În cazul în care exista divergențe între funcționarul public și contribuabil, referitoare la constatările efectuate, stabilirea realității faptelor va fi realizată în prezenta unor martori.
În nota de constatare se înscriu situațiile de fapt constatate, precum și măsurile operative pentru remedierea deficiențelor constatate.
Nota de constatare se semnează de funcționarul public care efectuează controlul fiscal, de contribuabil sau de un angajat al acestuia ori, după caz, de martori.
Procesul-verbal de constatare a contravențiilor se încheie pentru acele fapte ale căror constatare și sancționare sunt de competența compartimentului de specialitate, în conformitate cu prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 180/2002 , cu modificările ulterioare.
La expirarea termenului fixat pentru efectuarea plății creanțelor bugetare locale, stabilite prin actul de control, compartimentul de specialitate va întocmi și va trimite organelor de executare silită titlurile executorii ori celelalte documente necesare pentru începerea executării silite, astfel:
a) pentru diferențele dintre creanțele determinate de plătitor și cele legal datorate, reprezentând impozite, taxe locale, contribuții, accesorii și penalități calculate, titlul executoriu consta în dispoziția de urmărire, model ITL-049;
b) pentru sancțiunile contravenționale, titlul executoriu este reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravențiilor, rămas definitiv prin neexercitarea caii de atac, sau de dispozitivul instanței prin care a fost respinsă plângerea contravenientului;
c) pentru impozite, taxe locale, contribuții, accesorii și penalități stabilite, dar neachitate la scadenta, se va comunică organului de executare silită cuantumul acestora, în vederea întocmirii titlului executoriu.
Articolul 184
Dreptul compartimentelor de specialitate de a stabili diferențe de impozite, taxe locale și dobânzi pentru neplata în termen a acestora, precum și de a constata contravenții și de a aplica amenzi și penalități pentru faptele ale căror constatare și sancționare sunt, potrivit legii, de competența acestora se prescrie după cum urmează:
a) în termen de 5 ani de la data la care a expirat termenul legal de depunere a declarației de impunere pentru perioada respectiva;
b) în termen de 5 ani de la data ultimului termen legal de plată a impozitului/taxei locale, în cazul în care legea nu prevede obligația depunerii declarației de impunere;
c) în termen de 5 ani de la data comunicării către contribuabil a impozitului/taxei locale stabilite de compartimentul de specialitate, în condițiile stabilite de lege.
Articolul 185
Termenele de prescripție prevăzute la art. 184 se întrerup:
a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
b) la data depunerii de către contribuabil a declarației de impunere după expirarea termenului legal de depunere a acesteia;
c) la data efectuării de către contribuabil a unui act voluntar de recunoaștere a impozitului/taxei datorate, inclusiv plata integrală sau parțială a acestuia;
d) la data comunicării către contribuabil a unor diferențe de impozite/taxe locale stabilite de compartimentul de specialitate, ca urmare a acțiunilor de control.
Articolul 186
Termenul de prescripție prevăzut la art. 184 se suspenda:
a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
b) pe timpul cat contribuabilul se sustrage cu rea-credința de la efectuarea controlului fiscal;
c) cat timp contribuabilul, ca urmare a măsurilor stabilite de compartimentul de specialitate, remediaza sau indeparteaza cauzele care împiedica desfășurarea controlului fiscal.
Articolul 187
Impozitele sau taxele locale și diferențele de impozite ori taxe locale declarate sau recunoscute în orice mod de către contribuabil după împlinirea termenelor de prescripție se considera legal stabilite și datorate.
Articolul 188
Termenul de prescripție pentru stabilirea impozitelor sau taxelor locale și a diferențelor la acestea este de 10 ani, în caz de evaziune fiscală stabilită prin hotărârea judecătorească definitivă.
Articolul 189
Controalele fiscale în curs la data intrării în vigoare a prezentului titlu vor continua potrivit dispozițiilor acestuia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.
Termenele în curs la data intrării în vigoare a prezentului titlu se calculează după normele legale în vigoare la data când au început să curgă.
Titlul XI
Procedura de soluționare a obiectiunilor și contestațiilor împotriva actelor de control și de impunere având ca obiect constatarea și stabilirea impozitelor și taxelor locale, a accesoriilor acestora, precum și a altor sume și măsuri
Articolul 190
Orice contribuabil, persoana fizica sau juridică, nemulțumit de modul în care i-au fost constatate sau stabilite impozitele și taxele locale, accesoriile acestora, precum și alte sume sau măsuri, are dreptul de a formula obiecțiuni și contestații, în condițiile stabilite de prezentul titlu.
Articolul 191
Obiectiunile și contestațiile sunt cai administrativ-jurisdicționale de atac prin care:
a) se solicita diminuarea sau anularea, după caz, a impozitelor, taxelor locale, a accesoriilor acestora și a altor sume, stabilite de compartimentele de specialitate;
b) se contesta măsurile aplicate de compartimentele de specialitate.
Fac excepție de la prevederile alin. (1) contravențiile constatate și amenzile aplicate prin acte ale compartimentelor de specialitate ale autorităților administrației publice locale, care se soluționează în conformitate cu prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 180/2002 , cu modificările ulterioare.
Articolul 192
Împotriva constatărilor și măsurilor stabilite în cadrul competentelor legale prin procese-verbale sau prin acte administrative ale compartimentelor de specialitate contribuabilii pot face obiecțiuni în termen de 15 zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ.
Obiectiunile se depun la compartimentele de specialitate care au emis actul atacat.
Soluționarea obiectiunilor se face motivat de conducătorul compartimentului de specialitate și se va comunică contribuabilului în cauza în cel mult 30 de zile calendaristice de la înregistrarea acestora.
Articolul 193
Contribuabilul nemulțumit de modul în care au fost soluționate obiectiunile se poate adresa cu contestație, în termen de 15 zile calendaristice de la data comunicării răspunsului, primarului/primarului general al municipiului București/președintelui consiliului județean, în funcție de competența acestora în stabilirea impozitelor și taxelor locale.
Articolul 194
Contestația adresată potrivit art. 193 se soluționează în termen de 30 de zile calendaristice de la înregistrare, de către primar sau de către președintele consiliului județean, după caz, prin dispoziție motivată, care se comunică celui în cauza în termen de maximum 5 zile calendaristice de la emiterea acesteia.
Contestația se depune la compartimentul de specialitate care a soluționat obiectiunile, urmând ca acesta, în termen de 5 zile calendaristice de la primire, să prezinte emitentului dispoziției contestația și dosarul obiectiunilor.
Articolul 195
Contestația nu poate avea ca obiect alte sume sau măsuri decât cele asupra cărora s-au soluționat obiectiunile.
Articolul 196
Obiectiunile, precum și contestațiile adresate în condițiile prezentului titlu sunt scutite de taxa de timbru.
Articolul 197
Ca urmare a soluționării obiectiunilor și contestațiilor nu se pot stabili impozite și taxe locale mai mari decât cele constatate prin actul administrativ atacat.
Articolul 198
Împotriva dispoziției primarului/primarului general al municipiului București/președintelui consiliului județean contribuabilul nemulțumit se poate adresa, în condițiile legii, judecătoriei sau, după caz, tribunalului, cu acțiune pentru anularea actului respectiv.
Termenul de introducere a acțiunii este de 15 zile calendaristice de la data comunicării dispoziției.
Contribuabilul nemulțumit de hotărârea judecătorească se poate adresa cu recurs tribunalului respectiv sau curții de apel în termen de 15 zile calendaristice de la comunicarea hotărârii.
Articolul 199
Căile de atac formulate înainte de data intrării în vigoare a prezentului titlu se soluționează potrivit procedurilor existente la data depunerii acestora.
Titlul XII Contravenții
Articolul 200
Constituie contravenții următoarele fapte:
a) neacordarea sprijinului organului de executare de către organele de poliție, jandarmerie și alți agenți ai forței publice, conform dispozițiilor art. 56;
b) nerespectarea obligației de comunicare a informațiilor prevăzute la art. 57 alin. (1);
c) nerespectarea obligațiilor ce îi revin terțului poprit, potrivit legii, privind efectuarea instiintarilor, reținerilor, precum și pentru neîndeplinirea oricărei alte obligații ce îi revine în legătură cu poprirea;
d) nerespectarea dispozițiilor prevăzute la art. 66 alin. (3), (4) și (5) privind decontarea bancară;
e) nerespectarea obligației de comunicare a informațiilor prevăzute la art. 84.
Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează:
a) cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei, în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. a) și b);
b) cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. d);
c) cu amendă de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei pentru persoana fizica, în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. c) și e), iar pentru persoana juridică, cu amendă de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei.
Articolul 201
Constituie contravenție nerespectarea prevederilor art. 156 și ale art. 158 alin. (1) și se sancționează cu amendă de la 500.000 lei la 1.000.000 lei în cazul persoanelor fizice.
În cazul persoanelor juridice limitele prevăzute la alin. (1) sunt de la 1.500.000 lei la 3.000.000 lei.
Articolul 202
Nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 176 constituie contravenție și se sancționează cu amendă, după cum urmează:
a) de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei, pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute la lit. c), d), f), g) și m);
b) de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei, pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute la lit. a), e), l) și n);
c) de la 10.000.000 lei la 15.000.000 lei, pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute la lit. h) și k);
d) de la 15.000.000 lei la 20.000.000 lei, pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute la lit. b), i) și j).
Articolul 203
Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se realizează de către primari, primarul general al municipiului București, președinții consiliilor județene, precum și de împuterniciții acestora din compartimentele de specialitate, fiecare în funcție de competența de administrare a creanțelor bugetare locale respective.
Dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 180/2002 , cu modificările ulterioare.
Articolul 204
Sumele încasate în condițiile prezentului titlu se fac venit la bugetul unităților administrativ-teritoriale, respectiv al sectoarelor municipiului București din care face parte agentul constatator.
Titlul XIII Dispoziții finale și tranzitorii
Articolul 205
În cazul în care asupra acelorași venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanțele bugetelor locale, cat și pentru titluri ce se executa în condițiile prevăzute de alte dispoziții legale, altele decât cele din
Ordonanța Guvernului nr. 61/2002
privind colectarea creanțelor bugetare, executarea silită se va face, potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe, de către organele de executare prevăzute de aceasta.
Articolul 206
Confiscarile dispuse potrivit legii se aduc la îndeplinire de către organele care au dispus confiscarea. Confiscarile dispuse de procurori sau de instanțele de judecată se aduc la îndeplinire de către organele competente ale Ministerului de Interne împreună cu cele ale Ministerului Finanțelor Publice.
Sumele confiscate, precum și cele realizate din valorificarea bunurilor confiscate, din care se scad cheltuielile impuse de aducerea la îndeplinire și de valorificare, se fac venit la bugetul local al unității administrativ-teritoriale/sectorului municipiului București, în funcție de apartenența organului care a dispus confiscarea.
Articolul 207
Organul de executare poate corecta oricând erorile materiale din titlul executoriu și actele întocmite în cadrul procedurii de executare silită, având în vedere atât interesul legitim al creditorului bugetar local, cat și drepturile și obligațiile debitorului.
Actul rezultat ca urmare a îndreptării erorilor materiale se comunică celor interesați.
Articolul 208
Anual, prin hotărâre a Guvernului, se poate stabili plafonul creanțelor bugetare locale restante la data de 31 decembrie a anului fiscal respectiv, care pot fi anulate. Consiliul local al comunei, al orașului, al municipiului, Consiliul General al Municipiului București sau consiliul județean, fiecare în funcție de competența de administrare a creanțelor bugetare locale respective, prin hotărâre, în limita acestui plafon, poate anula creanțele bugetare locale restante, pe fiecare contribuabil, respectiv pe fiecare categorie de venit.
Articolul 209
Creditorii bugetari locali sunt scutiți de taxe, tarife, comisioane sau cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanțelor bugetare locale.
Articolul 210
Creditorul bugetar local poate constitui lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, cu atribuții în stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea creanțelor bugetare locale, inclusiv personalului auxiliar ce deservește buna desfășurare a activităților respective, prin aplicarea unei cote de 5% asupra sumelor încasate:
a) prin executare silită, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe;
b) în cadrul procedurii de reorganizare judiciară și a falimentului;
c) din impozitele și taxele locale stabilite în temeiul
Ordonanței Guvernului nr. 36/2002 , ca urmare a constatării de bunuri sau servicii impozabile/taxabile, stabilite suplimentar peste nivelul celor declarate de contribuabil, rezultat al controalelor fiscale efectuate, precum și din accesoriile și penalitățile aferente acestora.
Aprobarea stimulentelor se face de către ordonatorul de credite, la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate.
Plata stimulentelor aprobate se face în cursul lunii curente pentru luna precedenta.
Sumele constituite conform alin. (1), rămase necheltuite la finele anului curent, se reportează cu aceeași destinație în anul următor.
Articolul 211
Pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei ordonanțe, precum și ale
Ordonanței Guvernului nr. 36/2002
se constituie în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin ordin comun al ministrului administrației publice și al ministrului finanțelor publice, Comisia pentru elaborarea instrucțiunilor privind procedurile de administrare a creanțelor bugetelor locale, alcătuită în condițiile prevăzute la art. 170 alin. (4).
Conducerea comisiei prevăzute la alin. (1) se asigura de către secretarul general al Ministerului Administrației Publice.
În termen de 30 de zile de la data constituirii comisiei prevăzute la alin. (1), la propunerea acesteia, se stabilesc prin ordin comun al ministrului administrației publice și al ministrului finanțelor publice standardele și condițiile minimale privind programele informatice utilizate în domeniul administrării impozitelor și taxelor locale, precum și în cel financiar-contabil de la nivelul autorităților administrației publice locale.
Articolul 212
Soluțiile prezentate de comisia prevăzută la art. 211 se insusesc prin instrucțiuni aprobate prin ordin comun al ministrului administrației publice și al ministrului finanțelor publice, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
De asemenea, în condițiile alin. (1) se aproba și modificări sau completări la formularele tipizate prevăzute în anexa nr. IV la Normele metodologice pentru aplicarea
Ordonanței Guvernului nr. 36/2002
privind impozitele și taxele locale, aprobate prin
Articolul 213
Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silită pot fi utilizate de către creditorii bugetari locali și pentru procurarea de bunuri de natura mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar, necesare desfășurării activității organelor de executare silită.
Lista bunurilor de natura celor menționate la alin. (1) va fi aprobată de ordonatorul de credite, iar procurarea lor se va face cu respectarea prevederilor legale privind achiziționarea bunurilor și serviciilor pentru instituțiile publice.
Articolul 214
Funcționarii publici din cadrul compartimentelor de specialitate ale autorităților administrației publice locale și instituțiilor publice de interes local, inclusiv persoanele care nu mai dețin aceasta calitate, sunt obligați sa păstreze secretul asupra informațiilor pe care le dețin ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu.
Informațiile referitoare la impozite, taxe locale și alte obligații bugetare ale plătitorilor pot fi transmise numai:
a) altor organe, în scopul realizării unor obligații ce decurg din aplicarea unei legi;
b) unui organ din domeniul muncii și protecției sociale, care face plati de asigurări sociale sau alte plati similare;
c) autorităților fiscale ale altor tari, în baza unei convenții pentru evitarea dublei impuneri;
d) autorităților judiciare competente, potrivit legii.
Organul sau autoritatea care primește informații fiscale este obligată sa păstreze secretul asupra informațiilor primite.
Informații referitoare la plătitori pot fi transmise și unor organe sau autorități, altele decât cele prevăzute la alin. (2), care le solicita, dar numai cu consimțământul scris al plătitorului.
Nerespectarea obligației de păstrare a secretului fiscal atrage răspunderea, potrivit legii.
Pentru neplata în termen a impozitelor, a taxelor locale și a oricăror alte venituri ale bugetelor locale, în scopul descurajarii neefectuarii plății obligațiilor bugetare, autoritățile administrației publice locale, precum și compartimentele de specialitate ale acestora pot face publice informațiile referitoare atât la contribuabilii în cauza, cat și la obligațiile acestora către bugetele locale.
Articolul 215
Prezenta ordonanță se completează cu dispozițiile Codului de procedura civilă, în măsura în care aceasta nu dispune altfel.
Articolul 216
Executările silite în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe vor continua potrivit dispozițiilor acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.
Termenele în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se socotesc după normele legale în vigoare la data când au început să curgă.
Articolul 217
Prin termenul debitor se înțelege atât debitorul principal, cat și orice altă persoană obligată la plata potrivit art. 7.
Termenii: organ de executare, organ de executare silită, executor bugetar local, organ propriu, organ de executare coordonator, organ fiscal, organ de control, utilizați în cuprinsul prezentei ordonanțe, corespund din punct de vedere terminologic funcționarului public din compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale.
Articolul 218
Ori de câte ori în cuprinsul
Ordonanței Guvernului nr. 36/2002
și al Normelor metodologice pentru aplicarea
Ordonanței Guvernului nr. 36/2002
privind impozitele și taxele locale, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.278/2002 , se fac trimiteri la:
a)
Ordonanța Guvernului nr. 68/1997
privind procedura de întocmire și de depunere a declarațiilor de impozite și taxe, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 24 martie 1999, cu modificările și completările ulterioare, precum și la Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor
Ordonanței Guvernului nr. 68/1997
privind procedura de întocmire și de depunere a declarațiilor de impozite și taxe, aprobate prin
Ordinul ministrului finanțelor nr. 2.690/1998 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 11 februarie 1999, trimiterile se socotesc făcute la dispozițiile corespunzătoare din conținutul titlului IX;
b)
Ordonanța Guvernului nr. 70/1997
privind controlul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 64/1999 , cu modificările și completările ulterioare, precum și la Instrucțiunile de aplicare a prevederilor
Ordonanței Guvernului nr. 70/1997
privind controlul fiscal, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 886/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 8 noiembrie 1999, trimiterile se socotesc făcute la dispozițiile corespunzătoare din conținutul titlului X;
c)
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 58/1999
privind soluționarea obiectiunilor și contestațiilor formulate împotriva actelor de control și de impunere având ca obiect constatarea și stabilirea impozitelor și taxelor locale, a majorărilor de întârziere, a penalitatilor, precum și a altor sume și măsuri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 30 aprilie 1999, aprobată prin
Legea nr. 392/2001 , trimiterile se socotesc făcute la dispozițiile corespunzătoare din conținutul titlului XI;
d)
Ordonanța Guvernului nr. 61/2002
privind colectarea creanțelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002, trimiterile se socotesc făcute la dispozițiile corespunzătoare din conținutul titlurilor I-VIII, XII și XIII.
Articolul 219
Prezenta ordonanță intră în vigoare la data de 1 iulie 2003.
La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abroga orice prevederi referitoare la autoritățile administrației publice locale, la compartimentele/organele de specialitate ale acestora și la bugetele locale, din următoarele acte normative:
a)
Ordonanța Guvernului nr. 68/1997
privind procedura de întocmire și de depunere a declarațiilor de impozite și taxe, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 24 martie 1999, cu modificările și completările ulterioare;
b)
Ordonanța Guvernului nr. 70/1997
privind controlul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 64/1999 , cu modificările și completările ulterioare;
c)
Ordonanța Guvernului nr. 61/2002
privind colectarea creanțelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002;
d) Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor
Ordonanței Guvernului nr. 68/1997
privind procedura de întocmire și de depunere a declarațiilor de impozite și taxe, aprobate prin
Ordinul ministrului finanțelor nr. 2.690/1998 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 11 februarie 1999;
e) Instrucțiunile de aplicare a prevederilor
Ordonanței Guvernului nr. 70/1997 *) privind controlul fiscal, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 886/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 8 noiembrie 1999.
Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abroga:
a) prevederile
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 58/1999
privind soluționarea obiectiunilor și contestațiilor formulate împotriva actelor de control și de impunere având ca obiect constatarea și stabilirea impozitelor și taxelor locale, a majorărilor de întârziere, a penalitatilor, precum și a altor sume și măsuri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 30 aprilie 1999, aprobată prin
b) orice alte prevederi contrare prezentei ordonanțe.
-----------
Notă
*)
Ordonanța Guvernului nr. 70/1997
a fost aprobată și modificată prin
PRIM-MINISTRU ADRIAN NASTASE Contrasemnează: Ministrul administrației publice, Octav Cozmanca p. Ministrul finanțelor publice, Gheorghe Gherghina, secretar de stat București, 30 ianuarie 2003. Nr. 39.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.