HG nr. 809/1995

Capitolul 1 Operațiuni impozabile

Potrivit art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992, republicată (denumita în continuare ordonanța), în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operațiunile privind:

Livrări de bunuri mobile și prestări de servicii efectuate în

cadrul exercitării activității profesionale

1.1. Livrarea constituie transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute de proprietar către beneficiar, direct sau prin cei care acționează în numele acestora.

Livrarea cuprinde toate operațiunile prin care se realizează transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile corporale, indiferent de forma juridică prin care se realizează: vînzare, schimb, aport în bunuri la capitalul social al societății comerciale, închirierea unor bunuri pe baza unui contract cu clauza transferării proprietății asupra bunurilor respective la o anumită data, predarea de către agenții economici a unor bunuri cu titlu gratuit.

Transferul dreptului de proprietate prin schimb de bunuri și servicii are efectul a doua livrări separate și se impozitează distinct, în condiții stabilite de Ministerul Finanțelor.

Gazul, energia electrica și termica și altele similare sunt considerate ca bunuri mobile corporale.

1.2. Prin prestarea de servicii, în sensul taxei pe valoarea adăugată, se înțelege orice activitate rezultată dintr-un contract prin care o persoană se obliga să execute o munca manuală sau intelectuală în scopul obținerii de profit și care nu reprezintă transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile sau imobile.

Astfel de activități pot avea ca obiect:

a) lucrări de construcții-montaj;

b) transport de persoane și mărfuri;

c) servicii de posta și telecomunicații;

d) închiriere de bunuri mobile sau imobile;

e) operațiuni de intermediere sau de comision;

f) reparații de orice natura;

g) cesiuni de bunuri mobile necorporale, precum: dreptul de autor, de brevete, de licențe, de mărci de fabrica și de comerț; de titluri de participare;

h) operațiuni de publicitate, consulting, studii, cercetări și expertize;

i) operațiuni bancare, financiare, de asigurare sau reasigurare.

Transferul proprietății bunurilor imobile între agenții economici,

precum și între aceștia și instituții publice sau persoane fizice

1.3. Intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operațiunile privind transferul proprietății bunurilor imobiliare, indiferent de forma juridică prin care se realizează, potrivit precizărilor de la pct. 1.1. de mai sus.

În categoria bunurilor imobiliare, în sensul ordonanței, se cuprind:

a) toate construcțiile imobiliare prin natura lor, cum sunt: locuintele, vilele, construcțiile industriale, comerciale, agricole sau cele destinate exercitării altor activități;

b) terenurile pentru construcții și cele situate în intravilan, inclusiv cele aferente locuințelor urbane sau rurale, pe care sunt amplasate construcțiile sau alte amenajări;

c) bunurile de natura mobiliară care nu pot fi detasate fără a fi deteriorate sau fără a antrena deteriorarea imobilelor insesi.

Operațiuni asimilate cu livrări de bunuri și prestări de servicii

1.4. Vînzarea cu plata în rate sau închirierea unor bunuri pe baza unui contract, cu clauza trecerii proprietății asupra bunurilor respective după plata ultimei rate sau la o anumită data.

1.5. Preluarea, de către agentul economic, a unor bunuri pentru care s-a exercitat dreptul de deducere, în vederea folosirii sub orice formă, în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit. Același regim se aplică și prestărilor de servicii.

Se exceptează de la prevederile de mai sus bunurile și serviciile acordate în mod gratuit în limitele și potrivit destinațiilor prevăzute de lege.

Același regim se aplică și agenților economici din rețeaua comercială pentru bunurile din depozitele proprii.

Importul de bunuri și servicii

1.6. În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată intra bunurile și serviciile introduse în țara, direct sau prin intermediari autorizați, de orice persoană fizica sau juridică, în condițiile prevăzute de Regulamentul vamal al României.

Capitolul 2 Persoane fizice sau juridice care exercită activități supuse taxei

pe valoarea adăugată

2.1. Potrivit art. 2 din ordonanța, pentru ca operațiunile privind transferul proprietății bunurilor sau prestărilor de servicii efectuate cu plata, precum și cele asimilate acestora să între în sfera de aplicare a taxei pa valoarea adăugată, trebuie ca acestea să rezulte dintr-o activitate economică având drept scop obținerea de profit, desfășurată de persoane fizice sau juridice, cum sunt:

a) regiile autonome;

b) societățile comerciale;

c) unitățile teritoriale din subordinea Administrației Naționale a Rezervelor Materiale;

d) societățile agricole;

e) unitățile cooperatiste;

f) asociațiile și organizațiile cu scop lucrativ;

g) persoanele juridice, precum și persoanele fizice, indiferent dacă au fost înregistrate sau nu ca agenți economici, pentru bunurile și serviciile introduse în țara potrivit Regulamentului vamal al României.

2.2. Intrările și ieșirile de produse agricole vegetale constituite în rezerve materiale naționale, administrate de Regia Autonomă "Romcereal", nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată. Produsele respective se supun taxei pe valoarea adăugată la livrarea de către Regia Autonomă "Romcereal" către alți beneficiari.

Același regim se aplică și bunurilor constituite ca rezerve de mobilizare la toți agenții economici mandatați în acest scop și care sunt înregistrați la organele fiscale ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată.

2.3. Nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată operațiunile realizate de persoanele care nu acționează de o maniera independenta, cum este cazul salariaților și altor persoane angajate printr-un contract de muncă sau orice alt raport juridic de subordonare prin care se stabilesc condițiile de muncă, modalitatea de salarizare sau responsabilitatea celui care angajează, cum sunt:

a) persoanele fizice care prestează munci salarizate sau remunerate de asociațiile de locatari;

b) voiajorii, reprezentanții agenților economici sau comis-voiajorii;

c) artiștii de spectacole;

d) manechinii;

e) jurnalistii, corespondenții locali de presa.

De asemenea, nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată indemnizațiile primite de persoanele care desfășoară activități în cadrul societăților comerciale și regiilor autonome, ca împuterniciți mandatați sa reprezinte interesele capitalului de stat, ca membri în consiliile de administrație sau în comisiile de cenzori.

Capitolul 3 Operațiuni care nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea

adăugată

3.1. Potrivit art. 3 din ordonanța, nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată operațiunile privind livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizata, efectuate de:

a) asociațiile fără scop lucrativ, pentru activitățile având caracter social-filantropic;

b) organizațiile care desfășoară activități de natura religioasă, politica sau civilă;

c) organizațiile sindicale, pentru activitățile legate direct de apărarea colectivă a intereselor materiale și morale ale membrilor lor;

d) instituțiile publice, pentru activitățile lor administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranța statului, culturale și sportive;

e) Camera de Comerț și Industrie a României, camerele de comerț și industrie teritoriale și Registrul comerțului.

3.2. Același regim se aplică și: vinzarii către populație a imobilelor sau părților de imobile construite și date în folosință înainte de introducerea taxei pe valoarea adăugată; închirierii de imobile sau părți ale acestora în scop de locuinta; închirierii de spații în scop de locuinta în cămine, locuințe de serviciu sau în alte spații destinate locuinței, cu condiția respectării prevederilor legale privind determinarea tarifului de închiriere.

Sumele aferente lucrărilor executate și decontate de constructori până la data de 30 iunie 1993 pentru blocurile de locuințe aflate în diferite stadii de execuție nu se includ în baza de impozitare la vânzarea către populație a locuințelor terminate.

3.3. Nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operațiunile efectuate de unitățile care nu au calitatea de agent economic și al căror venit este destinat autofinantarii.

3.4. Intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operațiunile realizate de unitățile prevăzute la pct. 3.1. de mai sus care îndeplinesc condițiile unei activități economice, precum și cele privind:

- activitatea comercială cu bunuri cumpărate sau realizate în unități proprii;

- activitatea hoteliera;

- alimentația publică;

- activitatea de turism;

- prestările de servicii.

Unitățile care realizează activități de natura celor de mai sus sunt obligate sa organizeze distinct evidenta gestiunilor și a contribuțiilor acestora.

Unităților respective li se atribuie cod fiscal potrivit art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 224/1993.

Unitățile care realizează din activitățile de mai sus venituri de până la 50 milioane lei anual sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată potrivit art. 6 lit. A.i) 12 din ordonanța.

Unitățile care realizează din activitatea de mai sus venituri de peste 50 milioane lei anual, dar pentru care nu pot fi organizate distinct gestiunile și evidentele care să permită determinarea taxei pe valoarea adăugată deductibilă, aferentă activităților respective, nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.

3.5. Unitățile teritoriale din subordinea Administrației Naționale a Rezervelor Materiale, autorizate sa desfășoare activități cu caracter comercial, intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.

3.6. Regiile autonome ale aeroporturilor de interes public național cu specific deosebit, Regia Autonomă "Administrația Naționala a Drumurilor din România", regiile autonome de interes local, având ca obiect construirea, întreținerea și modernizarea drumurilor și a podurilor de interes județean și comunal, intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată numai pentru prestațiile pentru terți, dacă acestea depășesc 50 milioane lei cifra de afaceri anuală și reprezintă mai mult de 10% din totalul prestațiilor efectuate.

Prestațiile efectuate cu finanțare de la bugetul de stat sau de la bugetele locale nu se supun taxei pe valoarea adăugată.

Capitolul 4 Teritorialitatea

Conform art. 4 alineatul ultim din ordonanța, prestările de servicii sunt impozabile atunci când sunt utilizate în România, independent de locul unde este situat sediul sau domiciliul prestatorului.

În baza prevederilor de mai sus, se stabilesc criteriile în funcție de care se determina locul de impozitare pentru serviciile executate sau utilizate în România.

1. Locul unde sunt situate bunurile de natura imobiliară

4.1. Sunt supuse taxei pe valoarea adăugată lucrările de construcții-montaj executate pentru realizarea, repararea și întreținerea bunurilor imobiliare existente în România, independent de locul unde este situat sediul prestatorului - în țara sau în străinătate.

Același regim se aplică și serviciilor de arhitectura, proiectare, de coordonare a lucrărilor de construcții, precum și serviciilor prestate de alți agenți economici cu activitate în domeniul bunurilor imobiliare (studii, expertize, reparații și alte prestări de servicii ale agenților imobiliari).

2. Locul unde se prestează transportul de persoane și de mărfuri

4.2. Operațiunile rezultate din activitatea de transport de persoane și de mărfuri sunt supuse taxei pe valoarea adăugată corespunzător distantelor parcurse în România. Cotele de impozitare sunt cele prevăzute prin lege.

3. Locul unde sunt utilizate serviciile

4.3. Taxa pe valoarea adăugată se plătește de către beneficiari concomitent cu plata furnizorului extern pentru următoarele servicii de import:

a) închirierea de bunuri mobile corporale, inclusiv pe bază de contracte de leasing, introduse temporar în țara pe teritoriul României cu îndeplinirea formalităților vamale;

b) cesiuni ale dreptului de autor, de brevete, de licențe, de mărci de fabrica și de comerț și alte drepturi similare;

c) serviciile de publicitate, consulting, asistența tehnica, studii, cercetări și expertize, cît și furnizarea de informații în domeniul prelucrării automate a datelor.

4. Locul unde serviciile sunt prestate efectiv

4.4. În această categorie se cuprinde următoarele activități:

a) culturale, artistice, sportive, științifice, educative, recreative, tîrguri și expoziții, inclusiv organizarea și serviciile accesorii acestor activități;

b) prestările accesorii transportului, cum sunt: încărcarea-descărcarea mijloacelor de transport, manipularea, paza și depozitarea mărfurilor, reparațiile, alimentarea cu carburanți și lubrifianți, întreținerea și alte servicii aferente mijloacelor de transport;

c) activitatea hoteliera, inclusiv în moteluri, vile, cabane, campinguri etc.

5. Locul unde este situat sediul prestatorului

4.5. Sunt supuse taxei pe valoarea adăugată, la locul unde este situat sediul prestatorului, serviciile necuprinse la pct. 1-4 de mai sus.

Capitolul 5 Operațiuni scutite

Operațiunile scutite sunt reglementate prin art. 5 lit. c) și art. 6 din ordonanța și nu se admite extinderea lor prin analogie.

În aplicarea prevederilor art. 6 din ordonanța, se precizează:

Cu privire la livrările de bunuri și prestările de servicii

rezultate din activitatea specifică autorizata, efectuate în țara

5.1. Se încadrează în scutirea prevăzută la art. 6 lit. A.a) din ordonanța operațiunile efectuate de unitățile autorizate sa desfășoare activități sanitare, inclusiv veterinare și de asistența socială, indiferent de forma de organizare și de titularul dreptului de proprietate: spitale, sanatorii, policlinici, dispensare, cabinete medicale, cămine de batrini și de pensionari, case de copii, salvari și altele autorizate sa desfășoare activități sanitare și de asistența socială, inclusiv cele din stațiunile balneoclimaterice.

Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată serviciile de cazare, masa și tratament prestate cumulat de agenții economici autorizați, care își desfășoară activitatea în stațiuni balneoclimaterice, și a căror contravaloare este decontată pe bază de bilete de tratament.

Sunt scutite, se asemenea, serviciile funerare prestate de unitățile sanitare sau de alte unități special autorizate.

În cazul când unitățile de mai sus desfășoară și alte activități decît cele sanitare și de asistența socială, încadrarea acestora în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se efectuează în mod distinct, ținând seama de prevederile normelor legale.

Astfel, operațiunile economice efectuate în mod sistematic în vederea obținerii de profit, cum ar fi livrările de medicamente, de bunuri din gospodăriile anexe, prestările hoteliere, inclusiv pensiunile, activitățile de comerț se supun taxei pe valoarea adăugată, dacă unitate în cauza realizează din aceste activități o cifra de afaceri de peste 50 milioane lei anual.

5.2. Sunt scutite, potrivit art. 6 lit. A.b) din ordonanța, operațiunile efectuate de unitățile de învățământ primar, gimnazial, liceal, superior, postuniversitar, școlile profesionale, complementare, de meserii sau postliceale; școlile de maiștri; centrele de perfecționare a pregătirii profesionale, de reorientare și recalificare profesională; creșele și grădinițele, taberele de copii și de tineret; unitățile de ocrotire și de învățământ special.

Activitățile de mai sus scutite, indiferent de forma de organizare și de titularul dreptului de proprietate al unităților care le efectuează.

Nu se încadrează în prevederile de mai sus cursurile organizate, contra plata, de agenții economici în domenii cum ar fi:

a) conducerea auto sau pilotarea navelor și aeronavelor;

b) pregătirea în diverse discipline: sportive, artistice și de agrement.

Aceste activități, precum și altele desfășurate în mod sistematic, în scopul obținerii de profit, sunt supuse taxei pe valoarea adăugată dacă unitatea în cauza realizează în aceste activități o cifra de afaceri de peste 50 milioane lei anual.

Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată unitățile de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică pentru programele naționale de cercetare-dezvoltare, inclusiv cercetarea fundamentală din domeniul tehnic, de prospecțiuni și lucrări geologice de cercetare pentru descoperiri de zăcăminte noi, finanțate din bugetul de stat.

În situațiile în care unitățile prevăzute la alineatul precedent realizează și alte operațiuni impozabile, depasind din acestea plafonul de 50 milioane lei cifra de afaceri anuală, sunt obligate să depună cererea de luare în evidenta ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, iar organele fiscale vor proceda conform prevederilor pct. 11.2 din prezentele norme.

5.3. Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 6 lit. A.d) din ordonanța, operațiunile realizate de persoanele fizice autorizate în mod individual și supuse impozitului pe venit în baza Decretului nr. 153/1954 și Decretului-lege nr. 54/1990.

5.4. Sunt scutite, potrivit art. 6 lit. A.f) din ordonanța, organizațiile de nevăzători și asociațiile persoanelor handicapate care desfășoară activități în scop social, precum și unitățile protejate, special organizate în baza

Legii nr. 57/1992

privind încadrarea în munca a persoanelor handicapate.

Unitățile economice aparținând organizațiilor de mai sus, care nu se încadrează în reglementările prevăzute la alineatul precedent, sunt supuse taxei pe valoarea adăugată, dacă realizează o cifra de afaceri de peste 50 milioane lei anual.

5.5. Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 6 lit. A.g) din ordonanța, vânzările de preparate culinare care fac parte din meniul propriu servit personalului care își desfășoară activitatea în unitățile ce participa la finanțarea cheltuielilor de regie ale cantinelor.

Același regim se aplică și cantinelor care nu sunt organizate pe lângă o unitate, însă numai pentru meniul propriu servit pe bază de abonament personalului unor unități cu care s-a încheiat contract în acest sens și la prețuri stabilite fără profit.

Vînzarea preparatelor culinare proprii către alte persoane decît cele de mai sus, precum și a altor produse achiziționate în vederea revinzarii, care nu sunt cuprinse în meniul propriu, este supusă taxei pe valoarea adăugată, dacă aceste operațiuni depășesc plafonul de scutire de 50 milioane lei cifra de afaceri anuală.

Cantinele care realizează o cifra de afaceri anuală de 50 milioane lei din activitățile impozabile prevăzute la alineatul precedent vor fi luate în evidenta ca plătitoare de taxa pe valoarea adăugată și vor prezenta deconturi distincte pentru întreaga activitate desfășurată de acestea.

5.6. Unitățile scutite de taxa pe valoarea adăugată conform art. 6 lit. A.h) și i) 6 din ordonanța, care realizează și operațiuni impozabile, vor fi luate în evidenta ca plătitoare de taxa pe valoarea adăugată, dacă din aceste operațiuni realizează o cifra de afaceri anuală mai mare de 50 milioane lei.

5.7. Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată potrivit art. 6 lit. A.i) 3 din ordonanța, operațiunile de:

a) tipărire a timbrelor;

b) vînzare a timbrelor la valoarea declarata.

Nu sunt scutite vânzările de timbre filatelice pentru colecții la alte valori decît cele declarate.

5.8. Produsele și serviciile scutite de taxa pe valoarea adăugată potrivit art. 6 lit. A.i) 11 din ordonanța sunt cele prevăzute în lista-anexa la ordonanța, republicată și modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 22/1995 .

La poziția "Pîine" se încadrează:

- pâinea alba, semialba, neagra, simpla și cu adausuri, inclusiv specialitatile de pîine cu specific local, indiferent de denumire, gramaj și producător;

- produsele de franzelarie, simple și cu adausuri: chifle, cornuri, batoane, franzelute, bulci, produse traditionale;

- covrigi simpli și cu adausuri.

Agenții economici din rețeaua de alimentație publică și cei care practica adaosul comercial de alimentație publică determina taxa pe valoarea adăugată colectata pe baza prețului total aferent produselor culinare vîndute, inclusiv pâinea, produsele de franzelarie și de panificatie prevăzute mai sus.

Capitolul 6 Operațiuni impozabile prin opțiune

6.1. Potrivit art. 7 din ordonanța, agenții economici, precum și unitățile economice din cadrul altor persoane juridice, care efectuează operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 6 lit. A.f) și i) 12 din ordonanța, pot opta pentru plata acestei taxe pentru întreaga activitate sau numai pentru o parte a acesteia.

6.2. Aprobarea se da de Ministerul Finanțelor prin organele fiscale la care agenții economici sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe, pe bază de cerere și justificare economică, prezentate de solicitant, numai în condițiile în care includerea operațiunilor respective în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată nu influențează negativ alte activități specifice sau produse scutite de taxa, pentru protecția socială.

Cererile de opțiune pentru o parte a activității desfășurate de agenții economici care se încadrează în prevederile art. 6 lit. A.f) din ordonanța se aproba de organele fiscale numai în condițiile organizării unui sector distinct din punct de vedere al evidentei contabile și a dreptului de deducere.

Aprobarea este irevocabilă până la 31 decembrie al celui de-al patrulea an următor anului în care s-a introdus plata taxei pe valoarea adăugată prin opțiune și se prelungește, de drept, pentru încă 5 ani, dacă în cursul perioadei inițiale agentul economic plătitor prin opțiune a beneficiat de rambursarea taxelor aferente bunurilor de natura mijloacelor fixe cumpărate.

Capitolul 7 Faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

7.1. Potrivit prevederilor art. 10 alin. 1 și art. 12 din ordonanța, faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată iau naștere, de regula, în momentul efectuării livrării bunurilor mobile, transferului proprietății bunurilor imobile sau prestării serviciilor.

7.2. Prin art. 10 alineatul ultim și art. 11 din ordonanța se reglementează condițiile în care ia naștere faptul generator al taxei pe valoarea adăugată aferentă unor operațiuni specifice, condiții care determina și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată aferentă operațiunilor respective.

7.3. Pentru bunurile din import aflate în regim de tranzit, antrepozit sau de introducere temporară în țara, potrivit Regulamentului vamal al României, faptul generator ia naștere la data când bunurile în cauza sunt scoase din regimul de mai sus și s-au întocmit formalitățile vamale corespunzătoare noii destinații.

7.4. Pentru bunurile exportate care s-au returnat, faptul generator intervine la data când bunurile respective au fost valorificate către beneficiarii interni.

7.5. Exigibilitatea este anticipata faptului generator atunci când:

a) factura este emisă înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor;

b) contravaloarea bunurilor sau a serviciilor se încasează înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor;

c) se încasează avansuri, cu excepția avansurilor acordate pentru:

- obținerea valutei necesare importurilor și plata taxelor datorate în vama;

- realizarea producției destinate exportului;

- efectuarea de plati în contul clientului;

- activitatea de intermediere în turism;

- livrări de bunuri și prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată.

7.6. Pentru livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate între agenții economici plătitori de taxa pe valoarea adăugată cu încasarea la termen de peste 90 de zile, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată colectata la furnizor și deductibilă la beneficiar ia naștere la data scadentei plății stabilite conform clauzelor contractuale. Data scadentei plății se înscrie în mod obligatoriu în factura sau în alt document legal întocmit.

7.7. Pentru bunurile din import predate producătorilor în cadrul operațiunilor legate, import-export, în vederea realizării produselor ce urmează a fi exportate, a căror contravaloare reprezintă plata importurilor, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată ia naștere atât la furnizor, cît și la beneficiar la data livrării produselor la export.

7.8. Pentru livrările de bunuri și prestările de servicii, care se efectuează continuu sau succesiv, precum și pentru cele la care se încasează, de regula, avansuri, cu autorizarea organelor fiscale la care agenții economici sunt înregistrați ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, exigibilitatea intervine la data stabilirii debitului clientului, pe bază de factura sau de alt document legal aprobat.

7.9. Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată aferentă avansurilor încasate de agenții economici care au cistigat licitații pentru efectuarea obiectivelor finanțate din credite acordate de organismele financiare internaționale (B.I.R.D., B.E.R.D. etc.) statului român sau garantate de acesta ia naștere la data facturarii situațiilor de lucrări.

7.10. Pentru lucrările de construcții pentru care se încasează avansuri și se fac decontări parțiale pe bază de situații de lucrări facturate, exigibilitatea ia naștere la data facturarii situațiilor de lucrări.

7.11. Antreprenorii de lucrări imobiliare pot sa opteze și pentru plata taxei pe valoarea adăugată la livrarea imobilelor, pentru lucrările și în condițiile următoare:

1. Lucrări ce pot fi supuse plății taxei pe valoarea adăugată la

efectuarea livrării:

a) lucrările imobiliare cu caracter deosebit, executate în cadrul unui contract unic care prevede obligația antreprenorului de a asigura procurarea, instalarea sau încorporarea bunurilor mobile în lucrarea respectiva;

b) lucrările imobiliare, la care materialele și aparatele indispensabile pentru funcționarea instalațiilor sau încorporate în lucrare depășesc 50% din prețurile negociate între antreprenor și beneficiar.

2. Condiții și modalități de opțiune

Opțiunea se aproba de organul fiscal la care agentul economic este înregistrat ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată, pe baza unei declarații prin care antreprenorul se obliga sa achite, la efectuarea livrărilor, taxa pe valoarea adăugată aferentă lucrărilor care se încadrează în prevederile pct. 1 de mai sus. Aprobarea opțiunii se comunică beneficiarilor în termen de 10 zile de la acordare.

După obținerea aprobării se interzice antreprenorilor facturarea taxei pe valoarea adăugată înainte de efectuarea livrării, iar beneficiarilor sa deducă taxa înainte de receptionarea lucrării.

Nerespectarea condițiilor de mai sus atrage anularea opțiunii și obligația plății taxei pe valoarea adăugată, în condițiile prevăzute de art. 12 din ordonanța.

Antreprenorul poate renunța oricând la opțiunea primită. În aceasta situație, are obligația achitării taxei pe valoarea adăugată aferentă avansurilor încasate.

7.12. Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată aferentă sumelor constituite drept garanție pentru acoperirea eventualelor reclamații privind calitatea lucrărilor ia naștere la data încheierii procesului-verbal de recepție definitivă sau, după caz, la data încasării sumelor, dacă încasarea este anterioară acestuia.

Capitolul 8 Baza de impozitare

8.1. Ca regula generală, baza de impozitare este constituită, pentru livrările de bunuri și prestările de servicii, din toate sumele, valorile, bunurile sau serviciile primite sau care urmează a fi primite de furnizor sau de prestator în contrapartida pentru livrările sau prestările efectuate, exclusiv taxa pe valoarea adăugată.

8.2. În cazul plății în natura, valoarea tuturor bunurilor sau serviciilor primite trebuie să asigure acoperirea integrală a contravalorii bunurilor livrate sau, după caz, a serviciilor prestate.

8.3. Baza de impozitare se determina integral la livrarea bunurilor sau la prestarea serviciilor sau, după caz, la întocmirea facturilor, chiar dacă în contract se prevede plata în rate sau la anumite termene, conform prevederilor pct. 7.6. din prezentele norme.

8.4. Agenții economici care realizează atât livrări de bunuri și prestări de servicii, cît și operațiuni de intermediere determina baza de impozitare corespunzător fiecărei categorii de operațiuni, potrivit prevederilor art. 13 din ordonanța.

8.5. Pentru vânzările de bunuri în regim de consignație, baza de impozitare se determina după cum urmează:

a) suma obținută din vânzarea bunurilor cumpărate de la agenții economici sau încredințate de către aceștia pentru a fi vîndute. Pentru bunurile încredințate vîndute, agenții economici respectivi sunt obligați sa emita facturi conținând elementele prevăzute în art. 25 lit. B din ordonanța, cel mai tirziu în ultima zi a lunii în care s-a efectuat vânzarea;

b) suma reprezentind comisionul aplicat asupra vinzarilor de bunuri aparținând persoanelor fizice neinregistrate ca agenți economici sau persoanelor juridice necuprinse în sfera de aplicare sau scutite de plată taxei pe valoarea adăugată.

8.6. Pentru activitatea de intermediere în turism pe bază de impozitare se determina la prestarea efectivă a serviciilor și se stabilește ca diferența dintre prețul total, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, plătit de client agentiilor de turism sau organizatorilor de circuite turistice și prețul, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, facturat de prestatorii serviciilor de transport, hoteliere, de restaurant și de către alți prestatori care executa material serviciile utilizate de client.

Din taxa calculată pe baza cotei de 15,254%, aplicată asupra bazei de impozitare, determinata potrivit prevederilor de mai sus, se scade taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate necesităților proprii de funcționare a agenției de turism sau a organizatorilor de circuite turistice.

Agenții economici care prestează serviciile de turism folosind mijloace proprii sau închiriate (mijloace de transport, hoteluri, restaurante etc.) determina baza de impozitare potrivit art. 13 lit. b) din ordonanța.

8.7. Operațiunile realizate de casele de amanet sunt supuse taxei pe valoarea adăugată astfel:

a) corespunzător comisionului încasat, când împrumutul este restituit la termen;

b) corespunzător valorii obținute din vânzarea bunurilor care devin proprietatea casei de amanet ca urmare a nerestituirii împrumutului;

c) corespunzător prețului de piața, pentru bunurile care devin proprietatea casei de amanet și sunt reținute de către aceasta.

8.8. Pentru tranzacțiile de bunuri mobile și imobile în executarea creanțelor, baza de impozitare se determina în condiții stabilite de Ministerul Finanțelor.

8.9. Echipamentul de lucru suportat parțial de salariați se supune taxei pe valoarea adăugată numai corespunzător valorii bunurilor care este suporta de salariați, iar exigibilitatea intervine la data prevăzută pentru plata ratelor.

8.10. Bunurile din import introduse în țara în regim de leasing, după 1 iunie 1993, se supun taxei pe valoarea adăugată la beneficiar, corespunzător sumelor și termenelor de plată prevăzute în contractele încheiate pentru perioada de leasing.

În cazul în care la expirarea perioadei de leasing bunurile trec în proprietatea beneficiarului, se datorează taxa pe valoarea adăugată pentru suma negociata de părți, în plus față de suma prevăzută în contractul de leasing.

Sumele rămase de plată, aferente bunurilor introduse în țara în regim de leasing, înainte de 1 iulie 1993, prevăzute în contracte cu scadența după această dată, nu se supun taxei pe valoarea adăugată. La expirarea perioadei de leasing se aplică prevederile alin. 2 de mai sus.

8.11. În cazul în care anumite elemente accesorii ale prețului nu sunt determinate în mod precis în momentul desfacerii mărfurilor sau prestării serviciilor, toate sumele percepute ulterior dau loc la impozitare din momentul facturarii.

Reprezintă cheltuieli accesorii ale livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii comisioanele, cheltuielile de ambalare, de transport, de asigurare și altele de asemenea natura datorate de cumpărător, în măsura în care nu au fost cuprinse în prețurile negociate.

Conform art. 14 din ordonanța nu se cuprind în baza de impozitare:

8.12. Remizele și alte reduceri de preț acordate de către furnizor direct clientului, inclusiv cele acordate după facturarea bunurilor sau serviciilor; bunurile acordate de către furnizori clienților în vederea stimulării vinzarilor, în condițiile prevăzute în contractele încheiate.

Pentru a putea fi excluse din baza de impozitare, remizele și alte reduceri de preț trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) se fie efective și în sume exacte în beneficiul clientului;

b) sa nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau o contrapartida pentru prestație oarecare;

c) să fie reflectate în facturi sau în alte documente legale, iar pentru cele acordate după facturare să se respecte prevederile art. 28 din ordonanța.

8.13. Penalizările pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale.

Excluderea din baza de impozitare se face numai dacă penalitățile sunt percepute peste prețurile și tarifele negociate.

Nu se exclud din baza de impozitare sumele încasate pentru acoperirea prejudiciilor provocate de distrugerea, deteriorarea, nerestituirea în termen a bunurilor închiriate sau altele similare, care, în fapt, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate.

8.14. Dobinzile percepute pentru plățile cu întârziere, pentru împrumuturi acordate, pentru vinzari cu plata în rate sau la termene de peste 90 de zile.

8.15. Sumele achitate de furnizor sau de prestator în contul clientului și care apoi se decontează acestuia. Exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă sumelor respective se face numai de către clientul în contul căruia s-au achitat sumele respective.

8.16. Ambalajele care circulă între furnizorii de marfa și clienți prin schimb, fără facturare.

8.17. Sumele încasate de la bugetul de stat de către agenții economici înregistrați la organele fiscale ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată și care sunt destinate finanțării investițiilor, acoperirii diferențelor de preț și de tarif, finanțării stocurilor de produse cu destinație specială.

Conform art. 15 din ordonanța, baza de impozitare va fi redusă

corespunzător în situațiile:

8.18. Refuzurile totale sau parțiale rămase definitive;

8.19. Ambalajele în care s-a expediat marfa, restituite și facturate de clienți.

8.20. Neincasarii totale sau parțiale a contravalorii bunurilor sau serviciilor de la clienți, declarați insolvabili prin hotărâri judecătorești definitive.

Capitolul 9 Cotele de impozitare

9.1. În conformitate cu art. 17 din ordonanța, în România se aplică următoarele cote de impozitare:

- cota normală de 18%

- cota redusă de 9%

- cota zero.

1. Cota de 18%

9.2. Se aplica, potrivit prevederilor art. 17 lit. A din ordonanța, asupra operațiunilor privind:

A) Vânzările de bunuri mobile și imobile, efectuate de către agenții economici înregistrați ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, către beneficiari cu sediul sau cu domiciliul în România, cu excepția bunurilor supuse cotei reduse de 9%, cotei zero și a celor scutite potrivit legii.

Aceeași cota se aplică și vinzarilor de bunuri către persoanele fizice nerezidente în România.

B) Importuri de bunuri mobile, precum și vânzarea acestora către beneficiari, în condițiile prevăzute la lit. A) de mai sus.

C) Prestările de servicii către beneficiarii prevăzuți la lit. A) de mai sus, și anume:

a) prestările aferente bunurilor de natura imobiliară situate în România;

b) transportul de persoane și de mărfuri când atât punctul de plecare, cît și cel de sosire se afla pe teritoriul României;

c) transportul pe parcurs intern al mărfurilor importate, când acesta nu a fost inclus în valoarea în vama;

d) serviciile prevăzute la cap. IV pct. 3, 4 și 5 din prezentele norme, cu excepția prestărilor accesorii transportului, legate direct de exportul mărfurilor sau de transportul internațional de persoane.

2. Cota redusă de 9%

9.3. Cota redusă de 9% se aplică agenților economici producători, importatori și cei care comercializează produsele supuse acestei cote conform art. 17 lit. B din ordonanța, cu excepția agenților economici din rețeaua de alimentație publică și a celor care practica adaosul comercial de alimentație publică.

3. Cota zero

Se aplica, potrivit prevederilor art. 17 lit. C din ordonanța, pentru:

9.4. Exportul de bunuri și prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor, efectuate de agenții economici cu sediul în România.

Se considera export livrările de bunuri efectuate de agenții economici cu sediul în România către beneficiari cu sediul în străinătate și care sunt transportate în afară teritoriului tarii, cu îndeplinirea formalităților vamale pentru export.

Cota zero se aplică și prestărilor de servicii legate direct de exportul bunurilor, cum sunt:

a) serviciile prestate de comisionari sau de alți intermediari care intervin în operațiunile de export;

b) serviciile prestate de agenții economici autorizați pentru certificarea calității produselor livrate la export, pentru eliberarea certificatelor de origine și a altor avize solicitate de exportator;

c) transportul mărfurilor exportate la destinație în străinătate;

d) prestările accesorii la transportul bunurilor exportate: încărcări-descărcări alte mijloace de transport, manipulari ale mărfurilor;

e) închirierea mijloacelor de transport, inclusiv a celor dotate cu materiale necesare pentru protecția mărfurilor exportate;

f) paza și depozitarea mărfurilor exportate;

g) operațiunile de prezentare și ambalare a produselor destinate exportului;

h) livrările de bunuri destinate aprovizionarii navelor și aeronavelor care prestează transporturi internaționale de persoane și de mărfuri.

9.5. Prestatorii de servicii beneficiază de cota zero numai în condițiile în care prestarea se efectuează pe bază de documente prezentate de beneficiari din care să rezulte ca operațiunile în cauza sunt direct legate de exportul de bunuri.

În cazul în care nu se îndeplinește condiția de mai sus, prestatorul factureaza serviciile aplicind cota de 18%, urmînd ca exportatorul să aplice prevederile art. 5 lit. b) din ordonanța.

9.6. Justificarea realității exportului de bunuri și a prestărilor de servicii legate direct de exportul de bunuri se face cu:

a) pentru exportul de bunuri:

- factura externa;

- declarația vamală de export, vizata de organele vamale;

- documentele de transport internațional și, după caz, polița de asigurare și/sau reasigurare, precum și alte documente specifice care să certifice realitatea exportului, stabilite de Ministerul Finanțelor;

b) pentru prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor:

- copia de pe declarația vamală de export, vizata de organele vamale, sau, după caz, documentele de transport internațional, polița de asigurare și/sau reasigurare, precum și alte documente specifice prestărilor efectuate în porturi, aeroporturi, gări și autogări.

9.7. Prestările de servicii efectuate de agenții economici cu sediul în România, contractate cu beneficiarii din străinătate.

Se considera export prestările de servicii efectuate de agenții economici cu sediul în România, în favoarea beneficiarilor cu sediul în străinătate și care sunt folosite în afară României, referitoare la:

a) închiriere de bunuri mobile corporale;

b) cesiuni și concesiuni ale dreptului de autor, de brevete, de licențe, de mărci de fabrica și de comerț și alte drepturi similare;

c) servicii de publicitate, consulting, studii, cercetări și expertize, furnizarea de date și informații;

d) serviciile de arhitectura, proiectare, studii, expertize și alte prestări ale agenților imobiliari, pentru bunurile imobiliare situate în străinătate;

e) reparațiile, transformările, întreținerea și alte prestări, efectuate la nivele de comerț maritim sau pe fluvii internaționale, precum și la aeronave.

Justificarea relațiilor exportului se face cu:

- contractele încheiate cu partenerii externi, sau, după caz, comanda acestora;

- factura externa;

- dovada încasării facturii externe sau, după caz, introducerii în banca a declarației de încasare valuta.

Sunt, de asemenea, supuse cotei zero:

9.8. Prestările de servicii efectuate în porturi și aeroporturi, aferente navelor de comerț maritim și pe fluvii internaționale, precum și aeronavelor aparținând companiilor de transport străine;

9.9. Transportul de marfa și de persoane, în și din porturile și aeroporturile din România, cu nave și aeronave românești, comandate de beneficiari cu sediul în străinătate;

9.10. Reparațiile la mijloace de transport feroviar și rutier, mașini și utilaje tehnologice, contractate cu beneficiari din străinătate;

9.11. Transportul internațional de persoane în și din străinătate, efectuat de agenții economici autorizați cu sediul în România, cu excepția celui pentru agenți economici, care intermediaza activitatea de turism internațional, care determina baza de impozitare conform prevederilor pct. 8.6 din prezentele norme.

Cota zero se aplică și prestărilor de servicii legate direct de transportul internațional de persoane.

Cota zero pentru transportul internațional auto de persoane se aplică numai dacă este efectuat cu mijloace de transport rutier, pe rute stabilite cu grafic de circulație aprobat și dacă durata acestuia pe parcurs extern depășește 24 de ore. Durata transportului pe parcursul extern se dovedește cu documente oficiale din care să rezulte data de ieșire/intrare în țara, precum și cu cele emise de prestatorii serviciilor de cazare, masa etc. din străinătate.

Justificarea realității transportului internațional de persoane se face cu:

- documentul de transport internațional;

- licenta de transport aprobată de organele competente;

- graficele de transport rutier aprobate;

9.12. Trecerea mijloacelor de transport, de mărfuri și de călători cu mijloace de transport fluvial specializate între România și statele vecine;

9.13. Bunurile și serviciile în favoarea directa a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare și a reprezentantelor internaționale interguvernamentale, acreditate în România, precum și a personalului acestora, în condițiile stabilite de Ministerul Finanțelor pe bază de reciprocitate;

9.14. Bunurile cumpărate din expozițiile organizate în România, precum și din rețeaua comercială, expediate sau transportate în străinătate de către cumpărătorul care nu are domiciliul sau sediul în România, în condițiile stabilite de Ministerul Finanțelor;

9.15. Bunurile și serviciile destinate realizării unor obiective pe teritoriul României cu finanțare directa asigurata din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme internaționale, precum și de organizații nonprofit și de caritate, în condițiile stabilite de Ministerul Finanțelor.

9.16. Materialele, accesoriile și alte bunuri care sunt introduse din teritoriul vamal al României în zonele libere cu îndeplinirea formalităților de export; redevențele și chiriile aferente terenurilor și construcțiilor din zonele libere.

Cotele de 18% și 9%, recalculate

9.17. Cotele prevăzute de art. 17 din ordonanța se aplică asupra bazei de impozitare, determinata potrivit art. 13 din ordonanța, în care nu este cuprinsă taxa pe valoarea adăugată.

Pentru bunurile comercializate prin comerțul cu amănuntul (magazine comerciale, consignatii, unități de alimentație publică sau alte unități care au relații directe cu populația), precum și pentru unele prestări de servicii (transport, posta, telefon, telegraf etc.), prețurile sau tarifele practicate cuprind și taxa pe valoarea adăugată.

În aceste condiții, taxa pe valoarea adăugată se determina prin aplicarea unei cote recalculate asupra sumei obținute din vânzarea bunurilor și din prestarea serviciilor respective, astfel:

- (18 : 118) x 100 = 15,254 pentru operațiunile supuse cotei de 18%;

- (9 : 109) x 100 = 8,257 pentru operațiunile supuse cotei de 9% .

Același regim se aplică și pentru determinarea taxei pe valoarea adăugată aferentă bunurilor vîndute pe bază de licitație, pe bază de evaluare sau expertiza, precum și pentru alte situații în care documentele legale nu se specifică în mod expres cuantumul taxei pe valoarea adăugată.

Capitolul 10 Regimul deducerilor

10.1. Potrivit art. 18 din ordonanța, plătitorii de taxa pe valoarea adăugată au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării de:

a) operațiuni supuse taxei pe valoarea adăugată conform art. 17 din ordonanța;

b) bunuri și servicii scutite de taxa pentru care, prin lege, se prevede în mod expres exercitarea dreptului de deducere;

c) acțiuni de sponsorizare, protocol, reclama și publicitate, precum și pentru alte acțiuni prevăzute de lege, cu respectarea plafoanelor și destinațiilor prevăzute în legi.

10.2. Bunurile și serviciile achiziționate pentru realizarea operațiunilor prevăzute la pct. 10.1 cuprind materiile prime și materialele, combustibilul și energia, piesele de schimb, obiectele de inventar și de natura mijloacelor fixe, mărfurile, precum și alte bunuri și servicii ce urmează a se reflecta în cheltuielile de producție, de investiții sau, după caz, de circulație.

10.3. Nu poate fi dedusă, potrivit legii, taxa pe valoarea adăugată aferentă intrărilor referitoare la:

a) bunuri și servicii destinate realizării de operațiuni scutite pentru care legea nu prevede exercitarea dreptului de deducere;

b) bunuri și servicii achiziționate de furnizor sau de prestator în contul clientului și care apoi se decontează acestuia potrivit pct. 8.15 din prezentele norme;

c) servicii de transport, hoteliere, de restaurant și altele, efectuate pentru agenții economici care desfășoară activități de intermediere în turism;

d) alte cheltuieli care nu au legătură directa și exclusiva cu activitatea agentului economic, cum ar fi cele pentru: distractie, divertisment, achiziționarea și întreținerea autoturismelor folosite pentru activități ce nu au drept scop obținerea de profit;

e) bunuri și servicii aprovizionate pe bază de documente, care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 25 lit. B din ordonanța;

f) bunuri pierdute pe timpul transportului, bunuri lipsa sau depreciate calitativ constatate pe bază de inventariere peste normele legale, neimputabile.

10.4. Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operațiune în parte, ci pentru ansamblul operațiunilor realizate în cursul unei luni.

10.5. În situația în care un agent economic realizează atât operațiuni cu drept de deducere, cît și operațiuni fără drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă aprovizionarilor, dreptul de deducere se determina potrivit art. 20 din ordonanța, în raport cu participarea bunurilor și a serviciilor achiziționate la realizarea operațiunilor cu drept de deducere.

Operațiunile realizate de cantine, crese, grădinițe și cluburi sportive nu se includ în decontul întocmit de unitatea pe lângă care sunt organizate.

Gradul de participare a bunurilor și a serviciilor la realizarea operațiunilor cu drept de deducere se determina ca raport între suma reprezentind contravaloarea bunurilor livrate și a serviciilor prestate cu drept de deducere și totalul operațiunilor realizate. La cererea justificată a agenților economici, Ministerul Finanțelor poate aproba criterii specifice pentru exercitarea dreptului de deducere.

10.6. Pentru exercitarea dreptului de deducere, agenții economici plătitori de taxa pe valoarea adăugată sunt obligați:

A. Sa justifice prin documente legal întocmite cuantumul taxei.

Documentele legale sunt:

a) facturile sau, după caz, chitanța fiscală pentru bunurile și serviciile cumpărate de la furnizorii din țara;

b) declarația vamală de import sau actul constatator al organelor vamale; pentru importurile efectuate prin comisionari, taxa pe valoarea adăugată înscrisă în declarația vamală de import sau actul constatator se deduce numai de către unitatea beneficiara pe baza documentelor respective transmise în copie certificată de comisionari;

c) documentul care confirma achitarea taxei pe valoarea adăugată de către agentul economic, pentru operațiunile prevăzute la art. 8 din ordonanța;

d) documentele specifice privind aplicarea taxei pe valoarea adăugată aprobate conform Hotărârii Guvernului nr. 768/1992.

Documentele aferente intrărilor de bunuri și servicii care nu sunt legate direct și exclusiv de activitatea agentului economic, precum și cele destinate folosirii în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit nu vor fi înscrise în jurnalul pentru cumpărări, iar taxa pe valoarea adăugată aferentă nu este deductibilă.

În condițiile în care, pentru destinatiile de mai sus, au fost utilizate bunuri aprovizionate inițial pentru nevoile agentului economic, se aplică prevederile pct. 1.5 din prezentele norme.

B. Sa justifice ca bunurile în cauza sunt destinate pentru desfășurarea activității agentului economic și sunt proprietatea acestuia.

10.7. Modalitățile de exercitare a dreptului de deducere sunt:

a) prin reținerea, din suma reprezentind taxa pe valoarea adăugată aferentă livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii, a taxei pe valoarea adăugată aferentă intrărilor;

b) prin rambursarea de către organul fiscal a sumei reprezentind diferența dintre taxa aferentă intrărilor și taxa aferentă iesirilor.

10.8. Termenele de regularizare cu bugetul de stat a diferențelor de taxa sunt următoarele:

A. Taxa datorată bugetului de stat, stabilită pe bază de deconturi ale plătitorilor, se achită până la data de 25 a lunii următoare;

B. Diferența rezultată potrivit art. 2 lit. b) din ordonanța se rambursează în termen de maximum 30 de zile de la data depunerii decontului, a cererii de rambursare și a documentației justificative, la organul fiscal competent, pentru:

a) operațiunile de export;

b) societățile agricole constituite în baza Legii nr. 31/1990 și a Legii nr. 36/1991, indiferent de forma de organizare și de titularul dreptului de proprietate, precum și societățile comerciale care au ca obiect de activitate atât contractarea și achiziționarea de produse agricole vegetale, de animale și păsări vii, cît și industrializarea și comercializarea produselor rezultate;

c) unitățile care prelucreaza sezonier produse agricole vegetale;

d) unitățile autorizate să efectueze operațiuni de contractare, achiziție și depozitarea produselor agricole vegetale;

e) unitățile pentru care prin lege s-a prevăzut exercitarea dreptului de deducere aferent bunurilor și serviciilor destinate realizării produselor prevăzute la pozițiile 1-5 din lista-anexa la ordonanța;

f) redactiile ziarelor pentru taxa pe valoarea adăugată aferentă hirtiei de ziar;

g) unitățile productive noi până la punerea în funcțiune, precum și pentru bunurile de natura mijloacelor fixe destinate retehnologizării secțiilor de producție;

h) diferențele de primit rezultate din actele constatatoare întocmite de organele vamale.

C. Diferența rezultată potrivit art. 21 lit. b) din ordonanța la alți plătitori de taxa pe valoarea adăugată decît cei prevăzuți la lit. B de mai sus se compensează cu taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat în lunile următoare. În situația în care din deconturile întocmite pe o perioadă de trei luni consecutiv sumele datorate bugetului de stat nu acoperă integral taxa deductibilă, diferența se rambursează de organul fiscal competent în termen de 30 de zile de la data depunerii decontului aferent lunii a treia și a cererii de rambursare.

D. Organele fiscale pot compensa sumele cuvenite a fi rambursate potrivit prevederilor de la lit. B și C de mai sus cu taxa pe valoarea adăugată datorată și neplatita din deconturile lunilor anterioare. Majorările de întârziere se calculează începând cu prima zi lucrătoare după expirarea termenului legal de plată și până la data depunerii decontului din care rezultă sumele cuvenite a fi rambursate.

10.9. Sumele sub 1.000.000 lei nu se rambursează, urmînd a fi regularizate prin reportare în perioadele următoare.

10.10. După întocmirea documentației și prezentarea cererii de rambursare la organul fiscal competent, suma respectiva nu mai poate fi inclusă în decont și reținută din taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor sau serviciilor facturate în perioada următoare celei pentru care s-a solicitat regularizarea.

10.11. În baza art. 24 din ordonanța se stabilesc următoarele cazuri în care organele Ministerului Finanțelor pot cere agenților economici garanții personale sau solidare, dacă rambursarea se face înainte de verificarea documentației:

a) când suma de rambursat depășește 100 milioane lei, ca urmare a livrării produselor la export;

b) când din documentația prezentată rezultă ca s-a ajuns în situația de a solicita rambursarea diferenței de taxa pe valoarea adăugată, ca urmare a unor aprovizionari excesive sau de calitate necorespunzătoare sau nelivrarii produselor sau serviciilor prestate;

c) când din verificările anterioare au rezultat abateri de la prevederile legii cu privire la obligațiile plătitorilor.

Garanțiile vor fi constatate de către agenții economici din bunuri și alte valori, până la nivelul sumelor solicitate a fi rambursate sau prin depunerea unei scrisori de garanție prin care o unitate bancară, cu sediul în România, se angajează sa plătească organelor fiscale eventuale sume incorect rambursate.

Organele fiscale sunt obligate sa verifice corecta determinare a sumelor rambursate și sa regularizeze eventualele diferențe.

Capitolul 11 Obligațiile plătitorilor

A. Cu privire la înregistrarea la organele fiscale

11.1. Agenții economici nou-infiintati vor fi luati în evidenta ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, pe baza declarației depuse conform Hotărârii Guvernului nr. 224/1993, în vederea atribuirii codului fiscal. Organele fiscale vor remite agenților economici care au declarat o cifra de afaceri de peste 50 milioane lei pe 12 luni, în termen de 15 zile de la data primirii declarației, înștiințarea de luare în evidenta ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată cu aceeași dată cu care s-a acordat codul fiscal.

11.2. Agenții economici care în cursul anului au depășit plafonul de scutire prevăzut la art. 6 lit. A.i) 12 din ordonanța sunt obligați să solicite luarea în evidenta ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată.

Cererea de depunere la organul fiscal care a atribuit codul fiscal, până la data de 15 a lunii următoare celei în care plafonul a fost depășit, conform modelului stabilit de Ministerul Finanțelor.

În cazul în care cererea de luare în evidenta ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată se prezintă în luna în care s-a depășit plafonul de scutire, luarea în evidenta se va face începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care organele fiscale au primit cererea.

11.3. Pentru agenții economici care, potrivit legii, îndeplinesc condițiile de plătitori de taxa pe valoarea adăugată, nu au depus cererea de luare în evidenta și nu au îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 25 lit. B, C și D din ordonanța, organele fiscale vor proceda astfel:

a) vor stabili taxa datorată bugetului de stat prin diferența dintre taxa pe valoarea adăugată deductibilă, determinata potrivit legii, pe baza documentelor legale primite de la furnizorii de bunuri și prestatorii de servicii și taxa colectata aferentă bunurilor livrate și serviciile prestate sau, după caz, prin estimare;

b) vor calcula majorările legale pentru intirzierea plății, vor aplica amenzile contravenționale prevăzute de lege și vor lua măsuri pentru intrarea în legalitate.

11.4. Pentru agenții economici care, deși nu au depus cererea de luare în evidenta ca plătitori, au respectata celelalte obligații prevăzute de art. 25 din ordonanța, organele fiscale vor proceda astfel:

a) vor accepta decontările prezentate și pe baza acestora îi vor lua în evidenta ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată;

b) vor aplica amenzile contravenționale prevăzute de lege.

11.5. Agenții economici care realizează exclusiv operațiuni scutite, fără drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă aprovizionarilor, nu vor fi înregistrați sau, după caz, vor fi scoși din evidenta ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată.

11.6. La încetarea activității, agenții economici sunt obligați să solicite, în termen de 15 zile de la data actului legal în care consemnează situația respectiva, scoaterea din evidenta ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, concomitent cu depunerea declarației prevăzute la art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 224/1993.

B. Cu privire la întocmirea documentelor de vînzare

11.7. Agenții economici care realizează operațiuni impozabile sunt obligați sa consemneze livrările de bunuri și prestările de servicii în facturi sau în documente specifice aprobate în condițiile prevăzute la art. 26 din ordonanța și în Hotărârea Guvernului nr. 768/1992.

Pentru bunurile livrate cu aviz de însoțire, furnizorii sunt obligați ca în termen de trei zile lucrătoare de la data livrării sa emita facturi și să le transmită clienților.

Pentru livrări de bunuri care se efectuează continuu, precum și pentru prestări de servicii facturate se poate face în luna următoare celei în care livrarea sau prestarea s-a efectuat, în condițiile stabilite de Ministerul Finanțelor.

11.8. Pentru avansuri, furnizorii de bunuri și prestatorii de servicii sunt obligați sa emita facturi. Se exceptează agenții economici care beneficiază de prevederile cap. VII pct. 7.5 lit. c) din prezentele norme.

C. Cu privire la evidenta operațiunilor

11.9. Sa întocmească și să depună lunar la organul fiscal, până la data de 25 a lunii următoare, decontul de taxa pe valoarea adăugată, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanțelor. Ministerul Finanțelor poate stabili și alte termene de depunere a decontului în funcție de volumul taxei pe valoarea adăugată de plată și de alte situații specifice ale plătitorilor. Formularul se procura de la organul fiscal, se completează cu toate datele solicitate, se semnează de persoanele autorizate și i se aplică ștampila care angajează agentul economic.

Agenții economici plătitori de taxa pe valoarea adăugată sunt obligați să depună deconturi la termenele stabilite, conform alineatului precedent, indiferent dacă au realizat sau nu operațiuni ori dacă suma de plată sau de rambursare este zero.

11.10. Sa atribuie subunitatilor înregistrate în baza art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 224/1993 calitatea de plătitor de taxa pe valoarea adăugată numai dacă subunitatile respective au asigurate condiții pentru respectarea art. 25 din ordonanța și numai în condițiile obținerii avizului organului fiscal la care unitatea centrala este înregistrată ca plătitoare de taxa pe valoarea adăugată.

D. Cu privire la plata taxei pe valoarea adăugată

11.11. Sa achite taxa datorată, potrivit decontului întocmit, până la data de 25 a lunii următoare sau, după caz, până la termenul stabilit conform punctului 11.9 din prezentele norme, prin virament,

cec sau numerar, la organul fiscal la care s-a înregistrat ca plătitor sau la banca comercială, după caz.

11.12. În cazul locatiilor de gestiune, taxa pe valoarea adăugată aferentă livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii se plătește de locatar, dacă acesta are calitatea de plătitor de taxa pe valoarea adăugată.

În cazul în care locatarul este o persoană fizica sau juridică neinregistrata ca plătitor, taxa pe valoarea adăugată se plătește de către locator.

Sumele încasate de locator, reprezentind contravaloarea locatiei de gestiune nu se supun taxei pe valoarea adăugată.

11.13. Pentru operațiunile realizate pe bază de contracte de asociere, drepturile și obligațiile prevăzute de reglementările legale privind taxa pe valoarea adăugată revin agentului economic care conduce evidența contabilă, potrivit legii.

Repartizarea profitului între asociați nu se supune taxei pe valoarea adăugată.

11.14. Pentru bunurile din import taxa pe valoarea adăugată se determina de către importator, inclusiv pentru bunurile exceptate de taxa vamală, și se înscrie în declarația vamală de import care se prezintă organului vamal.

11.15. Importatorul sau, după caz, reprezentantul acestuia care întocmește declarația vamală de import este obligat sa achite taxa pe valoarea adăugată la organul vamal, conform regimului în vigoare privind plata taxelor vamale.

11.16. Ministerul Finanțelor poate aproba ca taxa pe valoarea adăugată aferentă importurilor de mașini și utilaje tehnologice destinate investițiilor productive, precum și materiile prime și materialele destinate producției să fie inclusă în decontul lunar și supusă acelorași reglementări ca și taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor livrate și serviciilor prestate.

Aprobarea se da anual, la cererea importatorilor, în condițiile stabilite prin normele metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor.

11.17. Pentru mărfurile din import aflate sub regim vamal, care suspenda temporar încasarea taxelor vamale, importatorul sau reprezentantul acestuia este obligat sa garanteze și plata taxei pe valoarea adăugată. Ministerul Finanțelor poate acorda scutiri de la garantarea plății taxei pe valoarea adăugată datorate, conform regimului în vigoare pentru plata taxei vamale.

11.18. Pentru materiile prime, materialele și accesoriile trimise de clienți externi în vederea executării de comenzi de export pentru aceiași clienți, nu se va calcula taxa pe valoarea adăugată și nu se va solicita garanție pentru aceasta.

La constatarea schimbării destinației bunurilor respective, organele vamale vor sesiza organele fiscale teritoriale competente pentru a lua măsuri potrivit prevederilor legale în vigoare.

11.19. Sa achite taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat concomitent cu declarația înaintată organului fiscal pentru scoaterea din evidenta ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată, în termenul reglementat prin art. 25 lit. A.b) din ordonanța.

Capitolul 12 Dispoziții finale

12.1. Formularele tipizate comune și specifice în legătură cu aplicarea taxei pe valoarea adăugată sunt cele aprobate conform Hotărârii Guvernului nr. 768/1992.

12.2. Corectarea erorilor de înregistrare în evidenta se va face conform prevederilor Regulamentului de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991. Corectarea taxei pe valoarea adăugată cuprinsă în facturi se face astfel:

a) în cazul în care documentul nu a plecat de la agentul economic, acesta se anulează și se emite un nou document;

b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, corectarea erorilor se efectuează prin emiterea unei noi facturi cu semnul minus sau în roșu și concomitent se emite o noua factura corecta. Factura de corectare va fi atașată la factura corect întocmită și vor fi înregistrate în jurnale și reflectate în deconturile întocmite de furnizor și beneficiar pentru luna în care a avut loc corectarea.

12.3. Sumele rămase de încasat la data aplicării Ordonanței Guvernului nr. 3/1992, pentru livrări de bunuri și prestări de servicii cu plata în rate, nu se supun taxei pe valoarea adăugată la termenele scadente după intrarea în vigoare a ordonanței.

12.4. Avansurile încasate de furnizori și prestatori până la data introducerii taxei pe valoarea adăugată se impozitează potrivit reglementărilor în vigoare existente la data efectuării operațiunilor respective, urmînd ca la facturarea bunurilor livrate și a serviciilor prestate baza de impozitare să se diminueze corespunzător.

12.5. Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor existente în stoc, în producția în curs de fabricație și semifabricate, la 31 decembrie 1994, destinate realizării produselor al căror regim de taxa pe valoarea adăugată se modifica de la scutire la impozitare cu cota de 9%, se deduce potrivit prevederilor art. 18 din ordonanța.

Același regim se aplică începând cu data de 1 ianuarie 1995 și pentru taxa pe valoarea adăugată aferentă materiilor prime și materialelor, produselor finite, producției în curs de fabricație și mărfurilor existente în stoc la începutul lunii în care agenții economici au fost luati în evidenta ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată.

Taxa pe valoarea adăugată aferentă obiectivelor de investiții care au fost puse în funcțiune în anul 1994, precum și obiectivelor a căror execuție continua și după 31 decembrie 1994, se recalculează corespunzător noului regim de impozitare aprobat prin Ordonanța Guvernului nr. 33/1994, iar diferențele se regularizează prin decontul întocmit pentru luna ianuarie 1995 sau, după caz, la punerea în funcțiune a obiectivelor.

12.6. În situațiile prevăzute la art. 32 alineatul ultim din ordonanța, organele fiscale sunt autorizate sa procedeze la stabilirea taxei pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat prin estimare. Estimarea se face tinindu-se seama de volumul activității din perioada precedenta și prin comparatie cu taxa pe valoarea adăugată datorată de alți agenți economici cu profil similar.

----------------------