Acordul din 13 iulie 1995
între Guvernul României și Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor
prezumat în vigoare
Guvernul României și Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord,
dorind sa creeze condiții favorabile pentru creșterea investițiilor naționalilor și societăților unui stat pe teritoriul celuilalt stat,
recunoscind ca încurajarea și protejarea reciprocă, pe baza unui acord internațional, a unor astfel de investiții vor determina stimularea inițiativei individuale în domeniul afacerilor și vor spori prosperitatea în ambele state,
au convenit cele ce urmează:
Articolul 1
Definiții
În sensul acestui acord:
a) investiție desemnează orice tip de active admise în conformitate cu legile și reglementările în vigoare pe teritoriul părții contractante unde se efectuează investiția și include, în special, dar nu exclusiv:
(i) drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile și alte drepturi corelate cu acestea, cum sunt ipotecile, garanțiile sau gajurile;
(îi) cote-părți, acțiuni și obligațiuni ale unei societăți și orice alta forma de participare într-o societate;
(iii) drepturi de creanta sau privind prestații pe baza contractuală, care au o valoare financiară;
(iv) drepturi de proprietate intelectuală, goodwill, procedee tehnice și know-how;
(v) concesiuni de afaceri conferite prin lege sau prin contract, incluzind concesiuni pentru cercetare, cultivare, extragere sau exploatare de resurse naturale.
O modificare a formei în care activele sunt investite nu afectează caracterul lor de investiții;
b) venituri desemnează sumele produse de o investiție și includ în special, dar nu exclusiv, profituri, dobinzi, cresteri în valoare a capitalului, dividende, redevențe și onorarii;
c) naționali desemnează:
(i) în legătură cu România: persoane fizice care, în conformitate cu legislația în vigoare în România, sunt considerate ca fiind cetățenii săi;
(îi) în legătură cu Regatul Unit: persoane fizice al căror statut de naționali rezultă din legislația în vigoare în Regatul Unit;
d) societăți desemnează:
(i) în legătură cu România: persoane juridice, incluzind societăți comerciale, corporatii, asociații de afaceri și alte organizații, care sunt constituite sau altfel organizate, în mod corespunzător, în conformitate cu legislația în vigoare în România și își au sediul împreună cu activitățile economice efective pe teritoriul României;
(îi) în legătură cu Regatul Unit: corporatii, firme și asociații înființate sau constituite în conformitate cu legislația în vigoare în orice parte a Regatului Unit sau pe orice teritoriu asupra căruia se extinde acest acord în conformitate cu prevederile acestui articol;
e) teritoriu desemnează:
(i) în legătură cu România: teritoriul României, inclusiv marea teritorială și zona economică exclusiva asupra cărora România exercita, în conformitate cu legislația interna și dreptul internațional, suveranitate, drepturi suverane sau jurisdicție;
(îi) în legătură cu Regatul Unit: Marea Britanie și Irlanda de Nord, inclusiv marea teritorială și orice zona maritima situata dincolo de marea teritorială a Regatului Unit, care a fost sau ar putea fi desemnată în viitor, conform legislației naționale a Regatului Unit și în conformitate cu dreptul internațional, ca zona asupra căreia Regatul Unit poate exercita drepturi cu privire la solul, subsolul și resursele naturale, și orice teritoriu pentru ale cărui relații internaționale este responsabil Guvernul Regatului Unit și asupra căruia prezentul acord se extinde după intrarea sa în vigoare printr-un schimb de note între părțile contractante.
Articolul 2
Promovarea și protejarea investițiilor
Fiecare parte contractantă va incuraja și va crea condiții favorabile naționalilor sau societăților celeilalte părți contractante pentru a investi capital pe teritoriul sau și va admite acest capital, sub rezerva dreptului sau de a exercita puterile conferite prin legislația sa.
Investițiilor naționalilor sau societăților fiecărei părți contractante li se va acorda în orice moment un tratament corect și echitabil și vor beneficia de deplina protecție și siguranța pe teritoriul celeilalte părți contractante. Nici una dintre părțile contractante nu va împiedica în nici un fel, prin măsuri nerezonabile sau discriminatorii, managementul, întreținerea, folosință, fructificarea sau înstrăinarea investițiilor de pe teritoriul sau, ale naționalilor sau societăților celeilalte părți contractante. Fiecare parte contractantă își va respecta orice obligație asumată cu privire la investițiile naționalilor sau societăților celeilalte părți contractante.
Articolul 3
Prevederile cu privire la tratamentul național și la națiunea cea mai favorizata
Nici una dintre părțile contractante nu va supune, pe teritoriul sau, investițiile sau veniturile naționalilor ori societăților celeilalte părți contractante unui tratament mai puțin favorabil decît cel acordat investițiilor sau veniturilor propriilor naționali sau societăți, sau investițiilor ori veniturilor naționalilor sau societăților oricărui stat terț.
Nici una dintre părțile contractante nu va supune, pe teritoriul sau, naționalii sau societățile celeilalte părți contractante, în ceea ce privește managementul, întreținerea, folosință, fructificarea sau înstrăinarea investițiilor lor, unui tratament mai puțin favorabil decît cel acordat propriilor naționali sau societăți, sau naționalilor ori societăților oricărui stat terț.
Prevederile acestui acord, referitoare la acordarea unui tratament nu mai puțin favorabil decît cel acordat naționalilor sau societăților oricărei părți contractante sau ai oricărui stat terț nu vor fi interpretate astfel încât sa oblige o parte contractantă sa extindă asupra naționalilor sau societăților celeilalte beneficierea de orice tratament, preferinta sau privilegiu rezultind din:
a) orice uniune economică sau vamală existenta sau viitoare sau orice acord internațional similar, la care oricare dintre părțile contractante este sau poate deveni parte, sau
b) orice acord sau aranjament internațional referitor în întregime sau parțial la impozitare sau orice legislație interna referitoare în întregime sau parțial la impozitare.
Articolul 4
Despăgubire pentru pierderi
Naționalilor sau societăților unei părți contractante, ale căror investiții de pe teritoriul celeilalte părți contractante suferă pierderi datorate războiului sau altui conflict armat, revoluției, stării de necesitate naționala, revoltei, insurectiei sau rascoalei pe teritoriul ultimei părți contractante, li se va acorda de către aceasta ultima parte contractantă, în ceea ce privește restituirea, compensarea, despăgubirea sau alta reglementare, un tratament nu mai puțin favorabil decît cel pe care ultima parte contractantă îl va acorda propriilor naționali sau societăți ori naționalilor sau societăților oricărui stat terț. Plățile rezultate vor fi liber transferabile.
Fără a prejudicia prevederile paragrafului (1) al acestui articol, naționalilor sau societăților unei părți contractante care, în oricare dintre situațiile menționate în acel paragraf, suferă pierderi pe teritoriul celeilalte părți contractante rezultind din:
a) rechizitionarea proprietății lor de către forțele sau autoritățile acesteia; sau
b) distrugerea proprietății lor de către forțele sau autoritățile acesteia, care nu a fost cauzată printr-o acțiune de lupta sau nu a fost cerută de necesitatea situației,
li se va acorda restituirea sau despăgubirea adecvată. Plățile rezultate vor fi liber transferabile.
Articolul 5
Exproprierea
Investițiile naționalilor sau societăților oricărei părți contractante nu vor fi naționalizate, expropriate sau supuse unor măsuri având efect echivalent cu naționalizarea sau exproprierea (menționate în continuare ca expropriere), pe teritoriul celeilalte părți contractante, decît dacă măsurile sunt luate în interes public, în legătură cu necesitățile interne ale acelei părți, pe baza nediscriminatorie și contra unei despăgubiri prompte, adecvate și efective. Aceasta despăgubire va corespunde valorii reale a investiției expropriate, imediat înainte ca exproprierea sau exproprierea iminenta sa devină cunoscută public; aceea dintre situații care survine prima va include dobinda la o rata comercială normală, până la data plății, se va acorda fără întârziere, va fi efectiv realizabila și liber transferabila. Naționalul sau societatea în cauza va avea dreptul, conform legislației părții contractante care face exproprierea, la o examinare prompta a cazului sau și a evaluării investiției sale de către o autoritate judecătorească sau o alta autoritate independenta a acelei părți contractante, în conformitate cu principiile stabilite în acest paragraf.
În cazul când o parte contractantă expropriaza activele unei societăți care este înființată sau constituită în conformitate cu legislația în vigoare în orice parte de pe teritoriul propriu și în care naționalii sau societățile celeilalte părți contractante dețin acțiuni sau cote-părți, se va asigura ca prevederile paragrafului (1) al acestui articol se vor aplica în măsura necesară pentru a garanta despăgubirea prompta, adecvată și efectivă în legătură cu investiția lor, a acestor naționali sau societăți ale celeilalte părți contractante, care sunt proprietari ai acelor acțiuni sau cote-părți.
Articolul 6
Repatrierea investiției și veniturilor
Fiecare parte contractantă va garanta cu privire la investiții, naționalilor sau societăților celeilalte părți contractante, transferul fără restrictie al investițiilor și al veniturilor lor. Transferurile vor fi efectuate fără întârziere, în valută convertibilă în care capitalul a fost inițial investit sau în orice alta valuta convertibilă convenită de investitor și de partea contractantă în cauza. Dacă nu s-a convenit altfel cu investitorul, transferurile se vor efectua la rata de schimb aplicabilă la data transferului, conform reglementărilor de schimb în vigoare.
Articolul 7
Reglementarea diferendelor dintre un investitor și partea contractantă gazda
Diferendele dintre un național sau o societate a unei părți contractante și cealaltă parte contractantă, referitoare la o obligație a acesteia din urma, rezultată din acest acord, cu privire la o investiție a primei părți contractante, care nu au fost reglementate pe cale amiabila, vor fi supuse arbitrajului internațional, după o perioadă de 3 luni de la notificarea scrisă a unei plângeri, dacă naționalul sau societatea interesată dorește aceasta.
În cazul când diferendul este supus arbitrajului internațional, naționalul sau societatea în cauza poate alege sa supună diferendul:
a) Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții (având în vedere, dacă sunt aplicabile, prevederile Convenției pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state, deschisă spre semnare la Washington D.C. la 18 martie 1965, și Facilitățile suplimentare pentru administrarea procedurilor de conciliere, arbitraj și ancheta); sau
b) unui arbitru internațional sau unui tribunal arbitral ad-hoc numit printr-un acord special sau constituit în conformitate cu Regulile de arbitraj ale Comisiei Națiunilor Unite pentru Drept Comercial Internațional.
Nici o prevedere a acestui articol nu va împiedica pe un național sau o societate a unei părți contractante sa supună un diferend privind o investiție instanțelor interne ale celeilalte părți contractante, în cazul când are dreptul la aceasta, conform legislației interne a acelei părți contractante.
Articolul 8
Diferende între părțile contractante
Diferendele dintre părțile contractante privind interpretarea sau aplicarea acestui acord vor fi reglementate, dacă este posibil, pe canale diplomatice.
Dacă un diferend între părțile contractante nu poate fi astfel soluționat, va fi supus, la cererea oricăreia dintre părțile contractante, unui tribunal arbitral.
Un astfel de tribunal arbitral va fi constituit, pentru fiecare caz în parte, în felul următor: în termen de doua luni de la primirea cererii de arbitraj, fiecare parte contractantă va numi un membru al tribunalului. Acești doi membri vor alege apoi un național al unui stat terț care, cu aprobarea celor două părți contractante, va fi numit președinte al tribunalului. Președintele va fi numit în termen de doua luni de la data numirii celorlalți doi membri.
Dacă, în perioadele menționate la paragraful (3) al acestui articol, numirile necesare nu au fost făcute, oricare parte contractantă poate, în absenta oricărui alt acord, sa invite pe președintele Curții Internaționale de Justiție să facă numirile necesare. Dacă președintele este național al unei părți contractante sau dacă este altfel împiedicat de la îndeplinirea numitei funcții, vicepreședintele va fi invitat să facă numirile necesare. Dacă vicepreședintele este național al unei părți contractante sau dacă este, de asemenea, împiedicat sa îndeplinească acea funcție, membrul Curții Internaționale de Justiție care urmează imediat în grad, care nu este național al unei părți contractante, va fi invitat să facă numirile necesare.
Tribunalul arbitral va lua hotărârea cu majoritate de voturi. Aceasta hotărâre va fi obligatorie pentru ambele părți contractante. Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile propriului membru în tribunal și pe cele ale reprezentării sale în procedurile arbitrale; cheltuielile președintelui și celelalte cheltuieli vor fi suportate în părți egale de către părțile contractante. Cu toate acestea, tribunalul poate, prin hotărârea sa, sa dispună ca o proporție mai mare a cheltuielilor să fie suportate de către una dintre cele doua părți contractante, iar aceasta hotărâre va fi obligatorie pentru ambele părți contractante. Tribunalul își va stabili propria procedura.
Articolul 9
Subrogare
Dacă o parte contractantă sau agenția desemnată de ea (prima parte contractantă) face o plata pe baza unei garanții acordate în legătură cu o investiție de pe teritoriul celeilalte părți contractante (a doua parte contractantă), a doua parte contractantă va recunoaște:
a) cesiunea către prima parte contractantă, prin lege sau printr-o tranzacție legală, a tuturor drepturilor și pretențiilor părții garantate; și
b) ca prima parte contractantă este indreptatita sa exercite asemenea drepturi și sa susțină asemenea pretenții în virtutea subrogarii, în aceeași măsura ca și partea garantată.
Prima parte contractantă va fi indreptatita, în toate împrejurările, la același tratament cu privire la:
a) drepturile și pretențiile dobîndite de ea în virtutea cesiunii; și
b) orice plata primită ca urmare a acelor drepturi și pretenții, pe care partea garantată este indreptatita să le primească în virtutea acestui acord, cu privire la investițiile respective și veniturile aferente.
Orice plati primite în moneda neconvertibila de către prima parte contractantă, ca urmare a drepturilor și pretențiilor dobîndite, vor fi la dispoziția primei părți contractante, cu scopul de a acoperi orice cheltuieli făcute pe teritoriul celei de-a doua părți contractante.
Articolul 10
Aplicarea altor reguli
Dacă prevederile legale ale unei părți contractante sau obligațiile rezultate din dreptul internațional, existente în prezent sau stabilite ulterior între părțile contractante, în plus față de prezentul acord, conțin reguli, fie generale sau specifice, care să indreptateasca investițiile naționalilor sau societăților celeilalte părți contractante la un tratament mai favorabil decît cel prevăzut în prezentul acord, aceste reguli, în măsura în care sunt mai favorabile, vor prevala asupra acestui acord.
Articolul 11
Domeniul de aplicare
Prezentul acord se va aplica investițiilor de pe teritoriul unei părți contractante, efectuate în conformitate cu legile și reglementările sale, de către naționali sau societăți ai celeilalte părți contractante, fie anterior, fie după intrarea în vigoare a acestui acord.
Diferendele apărute anterior intrării în vigoare a acestui acord, referitoare la Acordul dintre cele doua părți contractante privind promovarea și garantarea reciprocă a investițiilor de capital, semnat la Londra la 19 martie 1976, pot fi reglementate în conformitate cu procedurile stabilite în art. 7 sau 8 ale acestui acord.
Totuși acest acord nu se va aplica altor diferende apărute anterior intrării sale în vigoare.
Articolul 12
Intrarea în vigoare
Fiecare parte contractantă o va notifica pe cealaltă, în scris, cu privire la îndeplinirea formalităților constituționale cerute pe teritoriul sau pentru intrarea în vigoare a acestui acord. Acest acord va intra în vigoare la 30 de zile de la data ultimei notificări.
Articolul 13
Durata și expirarea
Acest acord va rămâne în vigoare pentru o perioadă de 10 ani. În continuare, va rămâne în vigoare până la expirarea a 12 luni de la data la care oricare parte contractantă a transmis notificarea scrisă de încetare către cealaltă parte contractantă. Totuși, în legătură cu investițiile efectuate în timp ce acordul este în vigoare, prevederile sale vor continua să fie aplicabile cu privire la aceste investiții, pentru o perioadă de 20 de ani de la data încetării și fără a prejudicia aplicarea, în continuare, a regulilor generale ale dreptului internațional.
Acordul dintre părțile contractante privind promovarea și garantarea reciprocă a investițiilor de capital, semnat la Londra la 19 martie 1976, va expira, sub rezerva prevederilor art. 11, cu începere de la data intrării în vigoare a acestui acord.
Drept pentru care, subsemnații, pe deplin autorizați de către guvernele respective, au semnat acest acord.
Încheiat în doua exemplare, la Londra, în ziua de 13 iulie 1995, în limbile engleza și română, ambele texte fiind egal autentice.
Pentru Guvernul României,
Teodor Viorel Melescanu,
ministru de stat,
ministrul afacerilor externe
Pentru Guvernul Regatului Unit
al Marii Britanii
și Irlandei de Nord,
Malcom Riskind,
ministru de externe
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.