Decizia nr. 78/1995

Florin Bucur Vasilescu - președinte

Mihai Constantinescu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 54 alin. 2 din Codul familiei, ridicată de Chatzidimitriou Panagiotis în Dosarul nr. 7.041/1994 al Judecătoriei Iași, cu care Curtea a fost sesizată prin Încheierea din 21 noiembrie 1994.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile lipsa.

Procedura legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele completului da cuvintul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, deoarece, potrivit prevederilor Codului familiei și ale art. 7 alin. 2 din Convenția cu privire la drepturile copilului - căruia îi da citire, acțiunea în tagada paternității aparține soțului mamei.

CURTEA,

deliberind asupra excepției de neconstituționalitate invocate, retine:

Prin Încheierea pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 1994 în Dosarul nr. 7.041/1994, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. 2 din Codul familiei, ridicată de reclamantul Chatzidimitriou Panagiotis. În susținerea excepției de neconstituționalitate reclamantul apreciază ca art. 54 alin. 2 din Codul familiei este abrogat tacit prin art. 150 alin. (1) din Constituție. În situația în care instanța considera ca textul este în vigoare, aceasta contravine prevederilor art. 21, art. 26 și art. 49 din Constituție, Decretului nr. 31/1954, precum și principiile generale de morala și drept.

Exprimindu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca prevederile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt în contradictie cu dispozițiile constituționale și obstaculeaza aflarea adevărului și stabilirea corecta a statutului persoanei fizice, în detrimentul sau și al societății în general.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere primit de la Guvern se apreciază ca prevederile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt constituționale, dar "s-ar putea, eventual, avea în vedere, de lege ferenda, extinderea dreptului la acțiunea în tăgăduirea paternității, pentru alte considerente, rezultate din practica judecătorească și ca urmare a unor studii de drept comparat". Se mai arata ca, potrivit art. 54 alin. 2 din Codul familiei, acțiunea în tăgăduirea paternității are un caracter strict personal, numai soțul fiind în măsura sa judece realitatea sau oportunitatea paternității pe care legea i-o atribuie. Reglementarea tine seama atât de ocrotirea interesului copilului, cît și de asigurarea stabilitatii instituției căsătoriei. Se apreciază în continuare ca, deși din încheierea de sesizare nu rezultă, se pare ca excepția de neconstituționalitate a art. 54 alin. 2 din Codul familiei se raportează la prevederile art. 16 din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, și ale art. 44, referitoare la egalitatea dintre soți, însă principiile constituționale trebuie interpretate în ansamblul lor. Sunt menționate art. 26, care consfințește respectul pentru viața intima și privată a cetățenilor și ocrotirea familiei, și art. 45, care instituie un regim special de protecție și de asistența în realizarea drepturilor lor pentru copii și tineri, "fără a se putea interpreta ca prin aceasta s-ar aduce atingere principiului egalității în drepturi".

Camera Deputaților și Senatul nu a comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, prevederile art. 54 alin. 2 din Codul familiei, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, precum și dispozițiile Regulamentului de organizare și funcționare a Curții Constituționale, retine următoarele:

Deși excepția de neconstituționalitate vizează o dispoziție legală anterioară Constituției, Curtea este competența să soluționeze, deoarece Judecătoria Iași nu s-a pronunțat fără echivoc, în dispozitivul încheierii, asupra conflictului dintre art. 54 alin. 2 din Codul familiei și Constituție și a sesizat Curtea, solicitindu-i să se pronunțe.

Pentru a aprecia asupra constituționalității textelor în discuție, este necesară stabilirea prealabilă a naturii acțiunii introduse.

Cererea introdusă de reclamant în fața Judecătoriei Iași este intitulata "acțiune în contestarea paternității prezumate" și nu este fondată pe nici unul dintre textele de lege în vigoare, reclamantul însuși subliniind că nu înțelege sa invoce art. 54 alin. 2 din Codul familiei, care stabilește prezumția de paternitate, ci susținând ca cererea sa este intemeiata pe prevederile art. 16, art. 21, art. 26 și art. 49 din Constituție, precum și pe dispozițiile Convenției europene a drepturilor omului și ale Convenției internaționale cu privire la drepturile copilului, ratificate de țara noastră.

Prin precizările făcute ulterior acțiunii, reclamantul a avansat teza unei motivari subsidiare a acțiunii pe dispozițiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei, pe care le considera contrar prevederilor art. 21, 26 și 49 din Constituție.

Luând în considerare temeiul invocat în principal, este de observat ca, în lipsa unui text expres de lege, excepția de neconstituționalitate este fără obiect. Contenciosul constituțional presupune contradictia dintre un text de lege existent și prevederile constituționale. Lipsind un astfel de text în lege și fundamentându-se acțiunea doar pe anumite principii generale, controlul de neconstituționalitate nu mai poate opera.

Temeinicia acțiunii nu poate fi apreciată, în aceste condiții, decît de către instanțele ordinare.

Codul familiei nu cunoaște o acțiune în "contestarea paternității prezumate". Aceasta reglementează doar acțiunea în contestarea recunoașterii paternității (art. 58), care vizează o situație diferita de cea de speta, deoarece presupune nu atacarea filiației stabilite potrivit prezumției de paternitate ce operează în cazul mamei căsătorite, ci pe cea a recunoașterii unui copil din afară căsătoriei, precum și acțiunea de tagaduire a paternității (art. 54), care nu poate fi introdusă, în principiu, decît de soțul mamei.

Rezultă asadar ca în Codul familiei nu exista nici o posibilitate pentru altcineva decît soțul mamei de a contesta paternitatea copilului născut din căsătorie.

În sistemul Codului familiei operează din plin prezumția de paternitate. Rezultă asadar ca singura ipoteza care poate fi luată în considerare este cea a motivarii subsidiare avansate de reclamant.

Din analiza motivarilor formulate de reclamant rezultă, în fapt, ca ceea ce considera aceasta a fi neconstitutional este caracterul absolut al prezumției de paternitate.

Susținerea ca aceasta prezumție ar avea un caracter relativ trebuie înlăturată, deoarece ea este contrazisa de întreaga economie a art. 53 și a art. 54 din Codul familiei. Nici o altă persoană decît soțul mamei nu poate porni o acțiune în tăgăduirea paternității. O astfel de prezumție cu caracter absolut este cunoscută de toate legislatiile ca fiind unul dintre pilonii pe care se sprijină familia și stabilitatea conjugală în societatea moderna.

A admite caracterul relativ al acestei prezumții înseamnă a favoriza destabilizarea familiei și a căsătoriei, a promova un inadmisibil climat de imoralitate și instabilitate în societate, a leza interesele copiilor.

Constituția României promovează în art. 44 valorile fundamentale ale familiei, instituției de baza a societății, proclamind ca familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea lor și pe drepturile și îndatoririle părinților de a asigura creșterea, educarea și instruirea copiilor. În acest context, a se recunoaște posibilitatea oricărui bărbat de a rasturna prezumția de paternitate, afirmind ca el este adevăratul tata al copilului, ar contraveni evident acestor imperative constituționale.

Este greșit a se considera ca textul art. 54 din Codul familiei conduce la o discriminare, în sensul art. 16 din Constituție, la lipsa unei categorii de persoane de posibilitatea de a-și exercită drepturile. În acest sens, însuși art. 49 din Constituție, invocat de reclamant, prevede că exercițiul anumitor drepturi sau libertăți poate fi restrîns doar prin lege (și Codul familiei este o lege) și numai când se impune pentru ocrotirea anumitor valori, printre care se menționează și morala publică. Aprecierea acestor valori și a modului lor de ocrotire este de competența legislativului.

În aceste condiții, nici invocarea art. 21 din Constituție nu mai poate fi reținută, deoarece aceasta consacra într-adevăr liberul acces la justiție, însă numai pentru ocrotirea drepturilor, libertăților și intereselor legitime, or reclamantul nu are, în temeiul Codului familiei, nici dreptul și nici interesul legitim a cărui ocrotire sa o pretindă.

Tot astfel, reclamantul nu poate invoca nici prevederile art. 26 din Constituție, deoarece cererea sa, departe de a conduce la protecția vieții familiale, ocrotită prin acest text, conduce indiscutabil la disolutionarea acesteia. De notat ca dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însăși, prevăzut în alineatul al doilea al aceluiași articol, este condiționat de faptul ca el sa nu aducă atingere dreptului și libertății altuia, ordinii publice și bunelor moravuri. Or, cererea reclamantului este bazată tocmai pe imoralitatea acțiunii sale, pe relațiile adulterine pe care pretinde ca le-a întreținut cu mama copilului, ceea ce inlatura cu desăvârșire aplicarea textului constituțional invocat.

Fața de toate cele de mai sus, excepția de neconstituționalitate se dovedește neîntemeiată, urmînd a fi respinsă.

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a art. 54 alin. 2 din Codul familiei, ridicată de Chatzidimitriou Panagiotis, domiciliat în Iași, str. Barboi nr. 6, bl. C7, et. 3, ap. 10, județul Iași, în Dosarul nr. 7.041/1994 al Judecătoriei Iași.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 13 septembrie 1995.

--------------------

conf. dr. Florin Bucur Vasilescu

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu