Decizie · Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept

Decizia nr. 87/2026

referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 458 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
21 septembrie 2026
Emitent
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 883 din 21 octombrie 2026
Citează
10 acte
Structură
2 articole · 60.542 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Interpretează 1

Pune în aplicare 1

Are ca temei 5

  • Constituția din 1991 21 noiembrie 1991 (prevederi anume) CONSTITUȚIE din 21 noiembrie 1991
  • OG nr. 2/2000 21 ianuarie 2000 (prevederi anume) privind organizarea activității de expertiza tehnica judiciară și extrajudiciara
  • Legea nr. 247/2005 19 iulie 2005 (prevederi anume) privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente
  • Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală
  • Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă

Dosar nr. 623/1/2026

Ana Hermina Iancu

- vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Elena Carmen Popoiag

- președintele Secției I civile

Adina Oana Surdu

- președintele Secției a II-a civile

Elena Diana Tămagă

- președintele Secției de contencios administrativ și fiscal

Lavinia Curelea

- judecător la Secția I civilă

Cristina Dobrescu

- judecător la Secția I civilă

Adina Georgeta Ponea

- judecător la Secția I civilă

Dorina Zeca

- judecător la Secția I civilă

Andreia Liana Constanda

- judecător la Secția I civilă

Minodora Condoiu

- judecător la Secția a II-a civilă

Ianina Blandiana Grădinaru

- judecător la Secția a II-a civilă

Marcela Marta Iacob

- judecător la Secția a II-a civilă

Ștefan Ioan Lucaciuc

- judecător la Secția a II-a civilă

Valentina Vrabie

- judecător la Secția a II-a civilă

Ionel Barbă

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Gabriela Elena Bogasiu

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Ramona Maria Gliga

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Alina Pohrib

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Adriana Florina Secrețeanu

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

1.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 623/1/2026, la care s-a atașat Dosarul nr. 1.299/1/2026, este legal constituit conform dispozițiilor

art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă

și ale

art. 35 alin. (1) din Regulamentul

privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin

Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023 , cu modificările și completările ulterioare ( Regulamentu l).

2.

Ședința este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

3.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile

art. 36 din Regulament .

4.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă în Dosarul nr. 9.336/278/2022 și de Tribunalul Iași - Secția I civilă în Dosarul nr. 2.658/866/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

5.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar au fost depuse opiniile specialiștilor consultați, precum și raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, conform

art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă , fiind formulate puncte de vedere de către recurentul-pârât din Dosarul nr. 9.336/278/2022 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, precum și de apelantul expert din Dosarul nr. 2.658/866/2024 al Tribunalului Iași - Secția I civilă.

6.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor conexate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I.

Titularii și obiectul sesizărilor conexate

7.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 19 martie 2026, în Dosarul nr. 9.336/278/2022, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul

art. 520 din Codul de procedură civilă , în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în interpretarea dispozițiilor

art. 458 din Codul de procedură civilă , este admisibilă calea de atac promovată de expertul judiciar împotriva hotărârii prin care, în temeiul

art. 451 alin. (2)

și

(3) din Codul de procedură civilă , s-a dispus reducerea onorariului.

8.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 26 martie 2026 cu nr. 623/1/2026, termenul de judecată fiind stabilit inițial pentru data de 18 mai 2026 și preschimbat ulterior la 21 septembrie 2026.

9.

La data de 3 iulie 2026, pe rolul instanței supreme a fost înregistrat Dosarul nr. 1.299/1/2026, având ca obiect sesizarea formulată de Tribunalul Iași - Secția I civilă în Dosarul nr. 2.658/866/2024, cu privire la următoarea chestiune de drept: Este admisibilă calea de atac formulată de expertul judiciar (participant la procedura de judecată) împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în cauză, cu privire la întinderea onorariului definitiv?

10.

Avându-se în vedere identitatea de obiect a celor două sesizări, în temeiul dispozițiilor

art. 37 alin. (2) din Regulament , s-a dispus atașarea sesizării din Dosarul nr. 1.299/1/2026 la sesizarea înregistrată inițial cu nr. 623/1/2026.

II.

Dispozițiile legale care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție

11.

Codul de procedură civilă

Articolul 451

(0)

Cuantumul cheltuielilor de judecată

(1)

Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile

art. 330 alin. (3) , sumele

cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.

(2)

Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

(3)

Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător la plata experților judiciari și a specialiștilor numiți în condițiile

art. 330 alin. (3) .

(4)

Nu vor putea fi însă micșorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1).

Articolul 458

Subiectele căilor de atac

Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane.

III.

Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-a invocat chestiunea de drept

12.

În Dosarul nr. 623/1/2026, prin Cererea înregistrată la Judecătoria Petroșani cu nr. 9.336/278/2022, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata prejudiciului material reprezentând contravaloarea deteriorărilor produse imobilului apartament deținut în proprietate în urma producerii unei inundații în apartamentul deținut de pârât, a prejudiciului moral, precum și a dobânzilor legale calculate de la data producerii prejudiciului; cu cheltuieli de judecată.

13.

La termenul de judecată din 15 mai 2024 instanța, în temeiul dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, a încuviințat administrarea probei cu expertiza tehnică în specialitatea construcții, fiind desemnat un expert să efectueze lucrarea conform dispozițiilor

art. 331 alin. (1) din Codul de procedură civilă , prin tragere la sorți. La același termen s-a stabilit onorariul provizoriu de 1.500 de lei, sumă care a fost pusă în sarcina ambelor părți, câte 750 de lei pentru fiecare, și a fost acordat un nou termen de judecată la 27 noiembrie 2024.

14.

Prin Adresa din 24 mai 2024, expertului desemnat i s-a solicitat să efectueze lucrarea și să comunice instanței decontul estimativ al lucrării și durata efectuării acesteia.

15.

La data de 15 octombrie 2024 expertul a comunicat instanței atât nota de evaluare a onorariului definitiv (4.500 lei), cât și raportul de expertiză efectuat.

16.

La termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2024, părților le-a fost comunicat câte un exemplar din lucrarea efectuată de expert, acestea declarând că nu înțeleg să formuleze obiecțiuni față de concluziile exprimate în raport.

17.

La același termen, ca urmare a solicitării părților de reducere a onorariului de expert, instanța, în temeiul

art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă , raportat la complexitatea dosarului și activitatea desfășurată de expert, a admis în parte decontul expertizei avansat de acesta, în sensul că a stabilit decontul final al expertizei la suma de 2.500 de lei, și, constatând că părțile au achitat cu titlu de onorariu provizoriu suma de 1.500 de lei, le-a pus în vedere să achite diferența de 1.000 de lei.

18.

Totodată, apreciind lămurite împrejurările de fapt și temeiurile de drept incidente, în temeiul

art. 244 din Codul de procedură civilă , instanța a declarat încheiată cercetarea procesului și a acordat părților cuvântul în dezbateri, fiind amânată pronunțarea pentru 10 decembrie 2024 și, ulterior, pentru data de 23 decembrie 2024.

19.

Prin Sentința nr. 2.170 din 23 decembrie 2024, Judecătoria Petroșani a admis cererea formulată și precizată de reclamant, fiind obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 23.492 de lei, cu titlu de contravaloare reparație imobil, și a sumei de 5.000 de lei, reprezentând contravaloarea bunurilor mobile degradate, precum și la plata sumei de 2.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, fiind compensate în rest celelalte cheltuieli de judecată ale părților.

20.

Împotriva Încheierii de amânare a pronunțării din 27 noiembrie 2024 și a sentinței sus-menționate a declarat apel expertul, formulând critici exclusiv cu privire la soluția de diminuare a onorariului solicitat pentru lucrarea efectuată.

21.

Prin Decizia nr. 402 din 16 iunie 2025, Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantului, precum și excepția inadmisibilității căii de atac, invocate prin întâmpinare, și a admis apelul formulat de expert, fiind schimbată în parte sentința atacată, în sensul că s-a stabilit în sarcina reclamantului onorariul final pentru expertiza întocmită în cauză de apelantul expert la suma de 4.500 de lei, din care a fost achitată suma de 1.500 de lei.

22.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit

art. 458 din Codul de procedură civilă , căile de atac pot fi exercitate nu numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, ci și de alte persoane sau organe care au acest drept, constatându-se că expertul desemnat de instanță are calitatea de participant, în persoana căruia, prin hotărârile luate în cadrul procesului, se nasc drepturi și obligații. Astfel, s-a apreciat că nu îi poate fi negată posibilitatea acestuia de apărare a drepturilor sale, câtă vreme prin

art. 444 alin. (3) din Codul de procedură civilă

i s-a recunoscut dreptul de sesizare a instanței, dacă aceasta a omis să se pronunțe cu privire la onorariu.

23.

Cu privire la excepția inadmisibilității căii de atac s-a apreciat că aceasta se impune a fi respinsă, atât în temeiul celor anterior arătate cu privire la dispozițiile

art. 458 din Codul de procedură civilă , cât și prin raportare la faptul că Încheierea din 27 noiembrie 2024 este parte integrantă a sentinței apelate, astfel încât o eventuală critică legată de faptul că nu poate fi atacată exclusiv încheierea de ședință este rămasă fără interes.

24.

Totodată, s-a avut în vedere că onorariul expertului este, procedural, o cheltuială de judecată, în care sunt incluse sumele de bani pentru activități ce, în mod real, necesar, rezonabil, au fost efectuate de către expert în timpul și în legătură cu acel litigiu, urmând a fi plătite, de obicei, de partea care a pierdut procesul, conform principiului că se vor plăti de partea care cade în pretenții.

25.

Tribunalul a constatat că, în mod nelegal și netemeinic, instanța de fond a stabilit onorariul definitiv pentru expert la suma de 2.500 de lei, față de suma solicitată de 4.500 de lei, inclusiv raportat la analiza condițiilor privind realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată.

26.

Totodată, s-a apreciat că în Încheierea de amânare a pronunțării din 27 noiembrie 2024, parte integrantă a hotărârii atacate, nu a fost prezentat niciun argument al instanței cu privire la motivele care au dus la stabilirea decontului final în sumă de 2.500 de lei, nefiind indicată nicio durată a vreunei lucrări ca fiind excesivă sau nenecesară, nu s-a arătat dacă a fost cenzurată perioada de lucru de 35 de ore indicată de expert sau suma de 125 de lei/oră la care acesta a evaluat valoarea, apreciindu-se astfel că soluția de reducere a onorariului expertului nu a fost motivată.

27.

Prin urmare, apelul declarat de expert a fost admis.

28.

Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâtul, invocând ca motive de nelegalitate, printre altele, faptul că tribunalul a nesocotit complet dispozițiile

art. 458 din Codul de procedură civilă

și ale

art. 55

și

444

din același cod, în sensul că a recunoscut unui terț (expert) dreptul de a exercita o cale de atac, contrar dispozițiilor legale.

29.

În Dosarul nr. 1.299/1/2026, Judecătoria Pașcani a fost învestită la 15 aprilie 2024 cu o cerere prin care reclamantul a solicitat rectificarea Titlului de proprietate nr. xxxxxx/25.03.1992.

30.

Prin Încheierea din 5 noiembrie 2024, instanța a încuviințat proba cu expertiză topocadastrală, fiind desemnat aleatoriu un expert pentru întocmirea raportului de expertiză.

31.

Lucrarea întocmită de expert a fost depusă la dosar la 17 februarie 2025, fiind solicitat un onorariu definitiv de 4.931 de lei.

32.

Prin Încheierea din 11 martie 2025, instanța a stabilit onorariul definitiv de expert la suma de 2.500 de lei.

33.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel expertul, solicitând reanalizarea onorariului definitiv cenzurat de la suma de 4.931 de lei, apreciind că suma de 2.500 de lei nu acoperă cheltuielile suportate cu efectuarea expertizei.

34.

Prin întâmpinare, intimata Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Iași a invocat excepția inadmisibilității apelului, întrucât dispozițiile

art. 458 din Codul de procedură civilă

recunosc dreptul de a formula cale de atac numai părților aflate în proces care justifică un interes, expertul neavând această calitate.

35.

Prin Încheierea din 23 ianuarie 2026 instanța a repus cauza pe rol pentru a pune în discuție sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, iar prin Încheierea din 26 iunie 2026 a dispus sesizarea instanței supreme pentru dezlegarea chestiunii de drept.

IV.

Aspectele de admisibilitate reținute de titularii sesizărilor conexate

36.

Cele două completuri de judecată ale instanțelor de trimitere au considerat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de

art. 519 din Codul de procedură civilă , reținând că litigiile se află în curs de judecată, în faza procesuală de recurs - Curtea de Apel Alba Iulia judecând în ultimă instanță și fiind competentă material și teritorial să judece calea de atac declarată -, respectiv în faza procesuală a apelului - Tribunalul Iași judecând, de asemenea, în ultimă instanță cauza cu care a fost învestit.

37.

Soluționarea fondului celor două cauze depinde de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor

art. 458 din Codul de procedură civilă , existând astfel relația de dependență impusă de textul legal. Conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, noțiunea de „soluționare pe fond“ a cauzei trebuie înțeleasă lato sensu, incluzând nu numai problemele de drept material, ci și pe cele de drept procesual, cu condiția ca de rezolvarea acestora să depindă soluționarea pe fond a cauzei, condiție îndeplinită în speță.

38.

Referitor la condiția noutății, instanțele de sesizare au arătat că problema de drept nu a fost analizată în doctrina de specialitate, iar în urma consultării jurisprudenței s-au identificat foarte puține soluții cu privire la această problemă de drept, fiind vorba atât de soluții de admitere a căii de atac exercitate de expert (Decizia nr. 2.617 din 7 decembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă în Dosarul nr. 3/30/2018), cât și de soluții de respingere ca inadmisibile a acestora (Decizia nr. 1.407 din 23 mai 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă în Dosarul nr. 7.407/86/2017**).

39.

De altfel, așa cum Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis în jurisprudența sa anterioară, cerința noutății este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial. Totodată, cerința noutății ar putea fi reținută ca îndeplinită și în cazul în care s-ar impune anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, ale unei norme legale mai vechi (ipoteza așa-zisei reevaluări a interpretării normei).

40.

Or, spre deosebire de vechea reglementare cuprinsă în

art. 274 alin. (2) din Codul de procedură civilă din 1865 , potrivit căreia judecătorii nu puteau micșora cheltuielile privind plata experților, dispozițiile

art. 451 alin. (2)

și

(3) din actualul Cod de procedură civilă

reglementează această posibilitate.

41.

De asemenea, instanțele de sesizare au învederat că problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție.

V.

Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

42.

În Dosarul nr. 623/1/2026, potrivit încheierii de sesizare, părțile nu au exprimat puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

43.

În Dosarul nr. 1.299/1/2026, atât apelantul expert, cât și intimata Comisia locală de fond funciar Pașcani au apreciat că expertul are deschisă calea de atac a apelului împotriva încheierii ori a hotărârii instanței prin care s-a dispus reducerea onorariului definitiv datorat pentru raportul de expertiză efectuat.

44.

După comunicarea raportului întocmit în cauză, potrivit dispozițiilor

art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă , au fost formulate puncte de vedere de către recurentul-pârât din Dosarul nr. 9.336/278/2022 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, prin care a apreciat că sesizările conexate sunt admisibile, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 519 din Codul de procedură civilă , inclusiv condiția noutății, iar pe fondul chestiunii de drept a apreciat că expertul judiciar nu are calitate procesuală activă pentru exercitarea unei căi de atac împotriva hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra onorariului său, în lipsa unei dispoziții legale exprese, precum și de către apelantul expert din Dosarul nr. 2.658/866/2024 al Tribunalului Iași - Secția I civilă, prin care a apreciat, de asemenea, că sesizările conexate sunt admisibile, însă opinia asupra fondului chestiunii de drept a fost în sensul că este admisibilă calea de atac formulată de expert în situația dată.

VI.

Punctele de vedere ale completurilor de judecată care au formulat sesizările conexate cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

45.

Instanța de trimitere din Dosarul nr. 623/1/2026 a reținut că, potrivit dispozițiilor

art. 458 din Codul de procedură civilă , căile de atac pot fi exercitate numai de către părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane. Potrivit

art. 55 din Codul de procedură civilă , sunt părți reclamantul și pârâtul, precum și, în condițiile legii, terțele persoane care intervin voluntar sau forțat în proces.

46.

Interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale permite concluzia că dreptul de acces la o instanță nu presupune ca toți participanții la proces să aibă deschise căi de atac în procedura civilă, ci că pot exercita o cale de atac numai persoanele cărora prin lege le este recunoscut acest drept.

47.

În ce privește expertul judiciar, trebuie subliniat că acesta este un participant la procesul civil, calitate în care este chemat să valideze aspecte tehnice ale cauzei deduse judecății relevate în administrarea unui mijloc de probă propus de părțile între care există un raport juridic litigios, pentru a sprijini instanța în îndeplinirea obligației de a stabili adevărul judiciar. Deși în dreptul pozitiv există garanții care asigură expertului un tratament echitabil în activitatea de sprijin a autorității judiciare [în temeiul

art. 331 alin. (2) din Codul de procedură civilă , instanța care desemnează expertul este obligată să stabilească un onorariu provizoriu, ținând cont de estimările acestuia, ce poate fi majorat, și un onorariu definitiv, în funcție de criteriile prevăzute în

art. 23 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000

privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, aprobată prin

Legea nr. 156/2002 , cu modificările și completările ulterioare ( Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 )], totuși, în situația în care instanța nu procedează în sensul dispozițiilor

art. 331 alin. (2) din Codul de procedură civilă

(onorariul provizoriu nu este stabilit pe baza estimărilor efectuate de expertul desemnat), expertul nu are niciun remediu procesual pentru a-și apăra dreptul privind onorariul cuvenit pentru activitatea prestată în această calitate și nici întinderea acestui drept, în condițiile în care în temeiul

art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă

onorariul solicitat poate fi redus.

48.

În plus, spre deosebire de drepturile avocatului, care nu sunt afectate în situația în care în temeiul dispozițiilor

art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă

onorariul este redus, în situația expertului reducerea onorariului îl afectează în mod direct.

49.

În acest context factual, opinia majoritară a completului de judecată al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă este în sensul că, deși normele de procedură nu prevăd în mod expres dreptul expertului de a exercita o cale de atac exclusiv în ceea ce privește drepturile sale bănești, acest drept rezultă din dispozițiile

art. 458 din Codul de procedură civilă

aplicate coroborat cu cele ale

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Convenția ), care reglementează dreptul la un proces echitabil, și ale

art. 21 alin. (2) din Constituția României , care consacră accesul liber la justiție.

50.

În Dosarul nr. 1.299/1/2026 opinia completului de judecată al Tribunalului Iași - Secția I civilă este în același sens, reținându-se că, deși

art. 458 din Codul de procedură civilă

prevede expres doar dreptul părților de a formula apel, nu și al altor participanți la judecată, totuși dreptul expertului de a critica soluția instanței de reducere a onorariului solicitat pentru întocmirea expertizei încuviințate în cauză trebuie recunoscut prin raportare la dispozițiile

art. 6 din Convenție , ce reglementează dreptul la un proces echitabil, și ale

art. 21 alin. (2) din Constituția României , ce consacră accesul liber la justiție.

51.

În plus, se arată că, în cazul în care instanța de fond ar omite să soluționeze cererea de acordare a diferenței de onorariu, expertul ar avea posibilitatea să sesizeze instanța cu o cerere de completare a dispozitivului, deoarece dreptul îi este conferit expres de

art. 444 alin. (3) din Codul de procedură civilă . Or, în ipoteza în care instanța ar admite respectiva cerere, dar nu ar acorda integral diferența de onorariu, expertul ar avea posibilitatea să formuleze cale de atac împotriva respectivei soluții. În acest context, este lipsit de orice logică procesuală să nu aibă aceeași posibilitate atunci când instanța de fond nu omite să îi soluționeze cererea.

VII.

Practica judiciară a instanțelor naționale în materie

52.

Răspunsurile transmise de instanțele naționale, la solicitarea adresată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. 623/1/2026, însoțite de hotărârile judecătorești identificate și punctele de vedere teoretice exprimate de judecători, au evidențiat existența în practica judiciară a două opinii diferite asupra chestiunii de drept în discuție.

53.

Astfel, într-o opinie s-a considerat că este admisibilă calea de atac formulată de expertul judiciar împotriva hotărârii prin care s-a dispus, în temeiul

art. 451 alin. (2)

și

(3) din Codul de procedură civilă , reducerea onorariului cuvenit pentru activitatea prestată de acesta, având în vedere că, într-o astfel de situație, trebuie recunoscut dreptul expertului de a declara cale de atac, pentru a i se permite accesul efectiv la o instanță de judecată.

54.

În acest sens s-a arătat că, deși conform dispozițiilor

art. 458 din Codul de procedură civilă

căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane, iar acest text de lege nu prevede în mod expres dreptul expertului de a apela o hotărâre judecătorească, din interpretarea dispozițiilor

art. 444 din Codul de procedură civilă , ce conferă expertului posibilitatea de a cere completarea hotărârii cu privire la onorariul său, raportat și la

art. 6 din Convenție , trebuie recunoscut expertului dreptul de a formula cale de atac doar cu privire la soluția dată în ceea ce privește întinderea drepturilor sale bănești.

55.

Un alt argument invocat în susținerea acestei opinii a fost acela că expertului judiciar nu i se poate interzice accesul la justiție, în temeiul

art. 21 din Constituția României

și al

art. 13 din Convenție , care garantează accesul la justiție și la un „recurs efectiv“, respectiv la posibilitatea de a exercita o cale de atac, cu atât mai mult cu cât expertului judiciar i se recunoaște în mod expres dreptul de a declara apel în procesul penal, potrivit

art. 409 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală .

56.

Într-o altă opinie s-a apreciat, din contră, că expertul judiciar nu are deschisă calea de atac, în ipoteza reducerii onorariului.

57.

În susținerea acestei opinii s-a reținut că, potrivit

art. 458 din Codul de procedură civilă , căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, precum și de alte persoane sau organe cărora legea le recunoaște în mod expres acest drept.

58.

Expertul judiciar nu are calitatea de parte în procesul civil în care a fost desemnat, potrivit

art. 55 din Codul de procedură civilă , fiind un auxiliar al justiției, terț față de raportul juridic procesual. Pe cale de consecință, acesta nu se încadrează în categoria „părților aflate în proces“ în sensul

art. 458 din Codul de procedură civilă .

59.

De asemenea, nicio dispoziție a

Codului de procedură civilă

și nicio altă normă legală nu recunosc în mod expres expertului judiciar dreptul de a contesta hotărârea prin care instanța a dispus reducerea onorariului în temeiul

art. 451 alin. (2)

și

(3) din Codul de procedură civilă . Această omisiune a legiuitorului nu poate fi suplinită pe cale de interpretare in extenso, normele în materia căilor de atac fiind de strictă interpretare.

60.

Deși expertul are un interes patrimonial legitim în privința onorariului său, simpla existență a unui interes nu este suficientă în absența calității procesuale sau a unui text legal expres, interesul reprezentând o condiție necesară, dar nu și suficientă în raport cu cerințele cumulative ale

art. 458 din Codul de procedură civilă .

61.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică în prezent practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

VIII.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

62.

Verificând jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în procedurile de unificare a practicii judiciare, nu au fost identificate decizii obligatorii care să vizeze prezenta chestiune de drept supusă dezlegării.

63.

La nivelul secțiilor nonpenale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost pronunțate în recurs decizii de speță în sensul ambelor opinii regăsite în practica judiciară a instanțelor naționale, astfel cum au fost prezentate la cap. VII din prezenta decizie.

64.

Astfel, potrivit Adresei nr. 178 din 8 mai 2026 a Direcției legislație, jurisprudență și contencios - Serviciul pentru studiul și unificarea jurisprudenței, la nivelul Secției I civile, prin decizii pronunțate în recurs, s-a reținut că expertul, neavând calitatea de parte în proces, nu poate exercita o cale de atac împotriva hotărârii prin care s-a stabilit sau s-a micșorat cuantumul onorariului cuvenit, un astfel de demers judiciar fiind considerat, prin urmare, inadmisibil, având însă posibilitatea de a uza de procedura completării hotărârii.

65.

La nivelul Secției a II-a civile practica judiciară este în sensul admisibilității căii extraordinare de atac promovate de expertul judiciar împotriva hotărârii prin care s-a dispus cu privire la onorariul cuvenit acestuia.

66.

La Secția de contencios administrativ și fiscal practica judiciară cu privire la admisibilitatea căii de atac promovate de expertul judiciar este în sensul că expertul judiciar nu are calitatea de parte în proces și nu are un drept recunoscut expres de lege de a ataca hotărârile judecătorești pronunțate în dosarele în care a fost desemnat pentru efectuarea expertizelor.

IX.

Jurisprudența Curții Constituționale

67.

Prin

Decizia nr. 46 din 30 ianuarie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 6 iunie 2024, Curtea Constituțională a analizat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 458 din Codul de procedură civilă , prezentând relevanță considerentele de la paragrafele 14-19 ale deciziei.

68.

Relevante sunt și considerentele de la paragrafele 38 și 39 din

Decizia Curții Constituționale nr. 375 din 7 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, cu privire la accesul liber la justiție și posibilitatea de a formula o cale de atac.

X.

Opinia specialiștilor consultați

69.

Prin opinia transmisă, Institutul Național al Magistraturii a apreciat, reformulând chestiunea de drept ce se impune a fi rezolvată de principiu de către instanța supremă, că expertul judiciar are calitatea procesuală activă de a declara cale de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care instanța a soluționat cererea sa de majorare a onorariului provizoriu de expert, această concluzie fiind valabilă și în ipoteza în care instanța a procedat, din oficiu sau la cererea părților, la reducerea onorariului provizoriu al expertului judiciar.

70.

Totodată, a arătat că, în niciuna dintre ipoteze, dacă legea permite exercițiul căii de atac împotriva hotărârii judecătorești, calea de atac exercitată de expertul judiciar împotriva acesteia nu are caracter inadmisibil.

71.

În susținerea calității procesuale active a expertului judiciar de a declara cale de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care instanța a soluționat cererea sa de majorare a onorariului provizoriu, au fost reținute următoarele argumente punctuale: expertul judiciar are, în acest caz, calitatea de parte în proces, deținând, în cadrul cererii sale de majorare a onorariului provizoriu, poziția procesuală de reclamant; expertul judiciar, atunci când acționează în calitate de parte, deține, în mod egal și fără discriminări, toate drepturile procesuale ale oricărei alte părți din proces, printre care se numără și dreptul de a exercita căi de atac, și are garantat dreptul la apărare, ce include și dreptul de a exercita căile de atac, în condițiile legii; legea nu numai că nu interzice expertului judiciar dreptul de a declara cale de atac, dar, mai mult, în ipoteza omisiunii instanței de a se pronunța asupra drepturilor sale bănești, aceasta prevede dreptul expertului judiciar de a declara cale de atac în procedura completării hotărârii judecătorești; dacă cererea de majorare a onorariului provizoriu ar fi formulată pe cale principală, într-un proces distinct, hotărârea prin care aceasta ar fi soluționată ar fi susceptibilă, potrivit legii, de exercițiul căilor de atac; nu există vreun impediment legal în acordarea dreptului expertului judiciar la exercițiul căii de atac, în cazul în care acționează în calitate de parte pentru protejarea drepturilor sale bănești.

72.

Specialiștii din cadrul Facultății de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca au opinat că expertului judiciar trebuie să îi fie recunoscută legitimarea procesuală pentru a promova cale de atac împotriva hotărârii prin care instanța dispune asupra drepturilor sale bănești, în considerarea prevederilor procedurale și a interpretării care poate fi oferită acestora și prin prisma prevederilor

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a

art. 1 din Primul protocol adițional

la

Convenție .

73.

În argumentarea acestei opinii s-a arătat, în esență, că expertul, spre deosebire de alți participanți la procesul civil, relevă drepturi proprii derivate din desfășurarea procedurii, justificând, așadar, un interes indeniabil cât privește temeinicia hotărârii pronunțate în privința acestora.

74.

În contextul în care expertului i se recunoaște posibilitatea de a promova calea de atac în condițiile

art. 446 din Codul de procedură civilă , nu există un argument suficient de solid pentru care să nu poată fi inclus printre subiectele la care se referă dispozițiile

art. 458 din Codul de procedură civilă . Pe de altă parte, nu există rațiune în a i se recunoaște legitimare procesuală pentru promovarea unei căi de atac atunci când solicită completarea hotărârii, dar nu și atunci când invocă netemeinicia sau nelegalitatea hotărârii prin care instanța se pronunță asupra cererii sale de acordare a onorariului.

75.

În plus, nu există vreo rațiune pentru care în procesul civil să nu fie recunoscută aceeași legitimare expertului judiciar precum cea din procedura penală [ art. 409 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală ], premisele nefiind diferite.

76.

Dreptul său procesual trebuie circumscris exclusiv dispozițiilor din hotărâre care îl privesc în mod direct, respectiv acelor aspecte referitoare la stabilirea, reducerea sau refuzul drepturilor sale bănești. Prin urmare, obiectul căii de atac exercitate de expert trebuie limitat strict la componenta hotărârii care produce efecte juridice nemijlocite asupra sa, fără a permite extinderea controlului judiciar asupra fondului litigiului dintre părți.

77.

O asemenea soluție realizează un just echilibru între principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești și necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale efective persoanei ale cărei drepturi patrimoniale sunt direct afectate prin actul jurisdicțional.

XI.

Raportul asupra chestiunii de drept

78.

Judecătorii-raportori au propus o soluție de inadmisibilitate, pentru situația în care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ar aprecia că nu sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de

art. 519 din Codul de procedură civilă , cu referire la cerința noutății, iar pe fondul chestiunii de drept au apreciat că, în interpretarea dispozițiilor

art. 458 din Codul de procedură civilă , expertul judiciar are calitatea procesuală activă de a declara cale de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care instanța a soluționat cererea sa de majorare a onorariului provizoriu stabilit inițial.

XII.

Înalta Curte de Casație și Justiție

79.

Cu titlu prealabil, se remarcă faptul că, prin întrebările formulate, titularii sesizărilor conexate urmăresc interpretarea dispozițiilor

art. 458 din Codul de procedură civilă , a cărui denumire marginală este Subiectele căilor de atac, textul menționat reglementând sfera persoanelor ce au dreptul procedural de a exercita căile de atac prevăzute de lege împotriva soluțiilor pronunțate într-un litigiu aflat pe rolul instanțelor.

80.

În ambele dosare în care au fost formulate sesizările conexate instanța a stabilit inițial un onorariu provizoriu, pronunțându-se ulterior asupra onorariului definitiv, pe care l-a acordat într-un cuantum mai mic decât cel solicitat de expertul judiciar. Soluția instanțelor nu a vizat o reducere a onorariului stabilit inițial, ci o admitere în parte a solicitării de majorare a onorariului provizoriu prin raportare la cuantumul final menționat în deconturile depuse la dosar. Expertul judiciar a declarat apel împotriva încheierii prin care prima instanță a admis, în parte, cererea de majorare a onorariului provizoriu formulată de către acesta.

81.

Așadar, având în vedere faptul că încheierile prin care instanța a soluționat solicitarea expertului de majorare a onorariului provizoriu au fost pronunțate de instanțe învestite cu soluționarea cauzei în fond, respectivele hotărâri sunt, potrivit legii, susceptibile de exercițiul unor căi de atac.

82.

Pe cale de consecință, aspectul litigios ce se urmărește a fi rezolvat de principiu de către instanța supremă privește categoria subiectelor îndrituite să exercite calea de atac,

împrejurare în raport cu care se impune reformularea întrebării prealabile, în sensul de a se dezlega chestiunea de drept dacă expertul judiciar are calitatea procesuală activă de a declara cale de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care instanța a soluționat cererea sa de majorare a onorariului provizoriu de expert.

Asupra admisibilității sesizărilor conexate

83.

Prealabil analizării în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în conformitate cu dispozițiile

art. 519 din Codul de procedură civilă , potrivit cărora: „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“

84.

Din cuprinsul prevederilor legale enunțate anterior rezultă că legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile - astfel cum au fost acestea dezvoltate în jurisprudența în materie a instanței supreme -, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv:

a)

existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță;

b)

cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza;

c)

existența unei chestiuni de drept reale, veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu;

d)

soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere;

e)

noutatea chestiunii de drept a cărei lămurire se solicită;

f)

chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

85.

Verificându-se întrunirea acestor cerințe legale, în raport cu elementele sesizărilor conexate, se observă că litigiile în legătură cu care s-au formulat sesizările conexate sunt în curs de judecată. Primul dosar se află pe rolul Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, care soluționează cauza în ultimă instanță [conform

art. 483 alin. (1)

și

art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă ], fiind învestită cu recursurile declarate împotriva deciziei pronunțate în apel în soluționarea unei acțiuni în pretenții. Cel de-al doilea dosar se află pe rolul Tribunalului Iași - Secția I civilă, care soluționează cauza în ultimă instanță [conform

art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă ,

art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare,

art. 7 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , cu modificările și completările ulterioare, și al

art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă ], fiind învestit cu apelul declarat împotriva încheierii prin care instanța a stabilit onorariul definitiv de expert într-un litigiu având ca obiect fond funciar.

86.

Raportat la soluția de admitere în parte a solicitării de majorare a onorariului provizoriu stabilit inițial, aferent efectuării raportului de expertiză, dată de prima instanță cererilor experților, formulate în baza

art. 339 alin (2) din Codul de procedură civilă ,

art. 22 alin. (2)

și

art. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 , și la criticile cuprinse în cererile de recurs formulate de reclamant și de pârât în dosarul în care s-a formulat sesizarea inițială, respectiv în cererea de apel formulată de expert în dosarul în care s-a formulat sesizarea conexată, întrebarea preliminară are legătură cu soluționarea pe fond a cauzelor. Încheierile pronunțate de Judecătoria Petroșani, respectiv de Judecătoria Pașcani s-au fundamentat, în esență, pe împrejurarea că onorariul definitiv cuprins în decontul depus de expertul judiciar desemnat în cauză este excesiv, acordând doar o parte din suma solicitată. Experții au formulat cale de atac împotriva acestor hotărâri judecătorești, criticând soluția de reducere a sumei menționate în decont și solicitând stabilirea onorariului definitiv în cuantumul indicat. Apărările părților au vizat admisibilitatea demersului exercitat de expert din perspectiva calității procesuale active a acestuia, de a declara apel împotriva încheierii prin care instanța a soluționat cererea sa de majorare a onorariului provizoriu.

87.

În concluzie, sesizările conexate promovate de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și Tribunalul Iași - Secția I civilă se referă tocmai la dezlegarea chestiunii de drept relevante pentru soluționarea cauzelor, și anume dacă expertul judiciar are calitatea procesuală activă de a declara cale de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care instanța a soluționat cererea sa de majorare a onorariului provizoriu de expert.

88.

Nu în ultimul rând, deși chestiunea de drept supusă interpretării se referă la probleme de procedură civilă, în analiză fiind dispozițiile

art. 458 din Codul procedură civilă , de rezolvarea acesteia depinde soluționarea pe fond a recursului cu care este învestit titularul sesizării inițiale, criticile formulate prin cererile de recurs vizând admisibilitatea apelului exercitat de expert, din perspectiva existenței sau nu a dreptului acestuia de a exercita respectiva cale de atac, care de altfel a fost admisă, cu consecința acordării onorariului solicitat în integralitate. În sesizarea conexată, calea de atac a apelului este exercitată de expert, majorarea onorariului de expert constituind principala critică.

89.

Chestiunea de drept îndeplinește și condiția noutății, având în vedere că, în stabilirea elementului de noutate a chestiunii de drept a cărei interpretare se solicită, trebuie plecat de la premisele asigurării funcției mecanismului hotărârii prealabile de prevenire a practicii judiciare neunitare.

90.

În cazul chestiunii de drept ce face obiectul celor două sesizări conexate, ținând cont că instanțele nu i-au dat încă o interpretare și aplicare consistentă la nivel jurisprudențial, iar punctele de vedere exprimate de instanțe sunt divergente în legătură cu dreptul expertului de a exercita cale de atac împotriva hotărârii prin care a fost stabilit onorariul definitiv, aferent raportului de expertiză întocmit, se constată că problema de drept prezintă un grad de dificultate ridicat, cu potențial de a da naștere în viitor unor interpretări diferite, fiind astfel necesară pronunțarea unei hotărâri prealabile, pentru preîntâmpinarea apariției unei practici judiciare neunitare substanțiale în materie.

91.

Evidențele consultate relevă lipsa unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept, precum și faptul că aceasta nu formează obiect al unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Asupra fondului sesizărilor conexate

92.

Întrebarea preliminară are, în ambele sesizări conexate, ca situație premisă o cerere formulată de expert, în temeiul

art. 339 alin. (2) din Codul de procedură civilă , în vederea majorării onorariului provizoriu stabilit inițial, ca urmare a efectuării raportului de expertiză și depunerii decontului ce reflectă activitatea desfășurată efectiv. Instanța de judecată, la solicitarea părților, a stabilit onorariul definitiv într-un cuantum mai mic decât cel pretins de expert și detaliat în cuprinsul decontului depus la dosar, admițând doar în parte cererea de majorare a onorariului formulată de acesta.

93.

Observând că întrebarea preliminară formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă face referire la dispozițiile

art. 451 alin. (2)

și

alin. (3) din Codul de procedură civilă , se impune precizarea că acest articol nu poate constitui temeiul juridic pentru reducerea onorariului provizoriu al expertului judiciar numit de către instanță.

94.

Articolul 451 alin. (3) din Codul de procedură civilă , făcând trimitere la

alin. (2)

al aceluiași articol, reglementează reducerea cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de expert, în sensul sumelor cu acest titlu ocazionate de desfășurarea procesului și pretinse de o parte celeilalte părți, în ipoteza câștigării procesului, potrivit

art. 453 alin. (1)

din același cod, fără a viza, în mod direct, cheltuielile de administrare a probei, în categoria cărora se include onorariul de expert.

95.

Așadar,

art. 451 alin. (3) din Codul de procedură civilă

are în vedere cheltuielile de judecată reprezentate de onorariul experților judiciari și al specialiștilor, care sunt consilieri ai părților și sunt nominalizați de acestea, potrivit

art. 18 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000

și

art. 330 alin. (5) din Codul de procedură civilă . Numai în ipoteza onorariilor experților sau ale specialiștilor care sunt consilieri ai părților se poate face o aplicare corespunzătoare a

art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă , întrucât numai în acest caz măsura instanței de reducere a onorariului nu are niciun efect asupra raportului contractual dintre parte și expertul sau specialistul consilier al acesteia.

96.

Drepturile bănești ale expertului judiciar în procesul civil sunt reprezentate de dreptul la onorariul aferent expertizei și, în funcție de specificul speței deduse judecății, de dreptul la cheltuielile de deplasare, potrivit

art. 331 alin. (2)

și

art. 339 alin. (2)

și

(3) din Codul de procedură civilă

și

art. 17 alin. (1) ,

art. 19 ,

art. 22

și

art. 23 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 . Chestiunea de drept a cărei dezlegare constituie obiectul sesizărilor conexate privește exclusiv dreptul expertului judiciar la onorariul aferent expertizei dispuse în proces.

97.

Stabilirea onorariului definitiv aferent efectuării raportului de expertiză se realizează prin soluționarea de către instanță a cererii de majorare a onorariului provizoriu, în urma analizării pretenției deduse judecății de către expertul judiciar care este titularul unui drept de creanță, astfel încât această măsură nu poate fi considerată una de administrare judiciară în sensul

art. 465 din Codul de procedură civilă .

98.

Modalitatea de stabilire a onorariului aferent expertizei este reglementată în cuprinsul

art. 331 alin. (2) din Codul de procedură civilă

și al

art. 17 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 , potrivit cărora instanța fixează, într-o primă etapă obligatorie, onorariul provizoriu. În reglementarea instituită prin dispozițiile

art. 331 alin. (2) din Codul de procedură civilă , onorariul provizoriu de expert reprezintă întregul cost al lucrării, conform unei estimări realizate la momentul stabilirii sale, dar poate constitui doar o parte din onorariul ce i se cuvine expertului, în ipoteza realizării unei lucrări mai complexe decât se preconizase.

99.

Astfel, în situația în care expertul judiciar nu formulează, în condițiile

art. 339 alin. (2) din Codul de procedură civilă

și ale

art. 22 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 , cererea de majorare a onorariului provizoriu sau acesta nu este redus de către instanță, din oficiu sau la cererea părților, onorariul provizoriu devine onorariu definitiv. În ipoteza în care expertul formulează cerere de majorare a onorariului provizoriu, instanța este obligată să se pronunțe asupra acestei solicitări, făcând aplicarea prevederilor

art. 339 alin. (2) din Codul de procedură civilă

și ale

art. 22 alin. (2)

și

art. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 , procedând la stabilirea onorariului definitiv.

100.

Onorariul definitiv stabilit conform

art. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000

este rezultatul aprecierii instanței cu privire la activitatea desfășurată de către expert prin raportare la complexitatea lucrării, la volumul de lucru depus și la gradul profesional ori științific al persoanei desemnate, existând atât posibilitatea menținerii aceluiași cuantum al onorariului provizoriu, dacă acesta a fost estimat corect la momentul fixării sale, cât și cea a reducerii ori majorării acestuia, în funcție de particularitățile litigiului în care a fost administrată proba.

101.

Formularea de către expert a solicitării de majorare a onorariului provizoriu nu constituie o activitate întreprinsă în vederea lămuririi unor împrejurări de fapt necesare pentru soluționarea cauzei, în sensul reglementării din cuprinsul

art. 330 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă , ci îi conferă acestuia calitatea de petent, persoană care urmărește valorificarea dreptului subiectiv la încasarea costului integral aferent expertizei efectuate, în condițiile

art. 29 din Codul de procedură civilă , prin promovarea unei cereri cu configurație proprie.

102.

Cererea de majorare a onorariului provizoriu formulată de expertul judiciar reprezintă o cerere în legătură cu procesul, în soluționarea căreia acesta dobândește calitate de reclamant, iar partea sau, după caz, părțile în sarcina cărora instanța a stabilit obligația de plată a onorariului provizoriu, calitate de pârât sau, după caz, de pârâți. Pe cale de consecință, în situația în care solicitarea sa este respinsă sau admisă numai în parte, expertul judiciar are dreptul să declare cale de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care cererea sa a fost soluționată, putând fi considerat, din perspectiva prevederilor

art. 458 din Codul de procedură civilă , parte în acțiunea ce vizează stabilirea onorariului definitiv, justificând astfel interes în exercitarea căii de atac.

103.

Având în vedere că expertul este titularul cererii de acordare a drepturilor bănești ce i se cuvin și acționează în calitate de parte în vederea valorificării unui drept subiectiv, el beneficiază de aceleași drepturi procesuale ca restul părților din proces, în considerarea principiului egalității, prevăzut de art. 8 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia în procesul civil părților le este garantată exercitarea drepturilor procesuale, în mod egal și fără discriminări, dar și în vederea garantării dreptului la apărare reglementat de art. 13 din același cod, ce include și dreptul părților de a exercita căile legale de atac, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

104.

Pornind de la principiile enunțate anterior, se observă că legea nici nu interzice, în mod expres, expertului judiciar să declare cale de atac, dar nici nu îi conferă, în mod expres, o cale de atac specială pentru cenzurarea soluției pronunțate de instanță asupra cererii sale de majorare a onorariului provizoriu, pentru a se putea considera că i-a fost înlăturat dreptul de a exercita calea de atac de drept comun.

105.

De asemenea, este relevant a menționa că, în ipoteza în care instanța a omis să se pronunțe asupra cererii expertului judiciar cu privire la drepturile lui, legea îi pune la dispoziție un remediu procesual sub forma procedurii de completare a hotărârii, reglementată de

art. 444 alin. (3) din Codul de procedură civilă , iar, potrivit dispozițiilor

art. 446 din Codul de procedură civilă , hotărârea pronunțată în această procedură este supusă acelorași căi de atac ca hotărârea în legătură cu care s-a solicitat completarea.

106.

Or, dacă legiuitorul a înțeles să confere expertului judiciar dreptul de a exercita cale de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost remediată omisiunea instanței de a se pronunța asupra onorariului definitiv, cu atât mai mult este necesar a recunoaște dreptul expertului judiciar de a exercita cale de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care instanța a soluționat cererea sa vizând drepturile bănești aferente întocmirii și depunerii raportului de expertiză.

107.

Totodată, prezintă relevanță și împrejurarea că hotărârea judecătorească prin care instanța se pronunță asupra cererii expertului judiciar de majorare a onorariului provizoriu se comunică acestuia, conform

art. 427 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă , indiferent dacă soluția se regăsește într-o încheiere premergătoare sau în însăși hotărârea judecătorească de dezînvestire, măsura dispusă fiind executorie, potrivit prevederilor

art. 339 alin. (2) din Codul de procedură civilă . Astfel, de la momentul aducerii la cunoștință a modului în care a fost soluționată solicitarea sa, prin comunicarea hotărârii, ar începe să curgă și termenul în care expertul poate exercita cale de atac, în condițiile legii, în cazul în care cererea sa de majorare a onorariului a fost admisă în parte, cuantumul pretins fiind acordat doar parțial.

108.

Cu toate acestea, exercitarea de către expertul judiciar a căii de atac prin care contestă soluția pronunțată de instanță asupra cererii sale, din cuprinsul unei încheieri premergătoare sau chiar din hotărârea de dezînvestire, nu afectează posibilitatea ca restul dispozițiilor instanței să dobândească caracter definitiv, în condițiile în care acestea nu sunt atacate de părțile interesate, nefiind niciun argument care să susțină incidența prevederilor

art. 477 alin. (1) din Codul de procedură civilă , referitor la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

109.

Potrivit prevederilor

art. 409 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală

sunt subiecte ale apelului „martorul, expertul, interpretul și avocatul, în ceea ce privește amenzile judiciare aplicate prin sentință, precum și în ceea ce privește cheltuielile judiciare și indemnizațiile cuvenite acestora“. Așadar, în procedura desfășurată în fața instanțelor penale este consacrat, în mod expres, dreptul expertului judiciar de a exercita căile de atac prevăzute de lege, în cazul în care interesele sale legitime sunt afectate de măsurile dispuse de instanță.

110.

Stabilirea onorariului expertului judiciar se realizează, atât în procesul civil, cât și în procesul penal, în condițiile reglementate de prevederile din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 . În condițiile în care în ambele proceduri expertul judiciar își valorifică un drept de creanță izvorând din actul normativ amintit anterior, pretenția dedusă judecății fiind aceeași - de stabilire a onorariului definitiv -, nu se justifică adoptarea unor soluții diferite doar în funcție de natura litigiului, civil, respectiv penal.

111.

Pe cale de consecință, câtă vreme dispoziția instanței referitoare la cuantumul definitiv al onorariului solicitat produce efecte față de expertul judiciar, acesta poate fi asimilat unei părți, în sensul

art. 458 din Codul de procedură civilă , însă doar cu privire la măsurile ce vizează dreptul său de creanță valorificat prin formularea cererii de majorare a onorariului.

112.

În final, în considerarea faptului că expertul judiciar este titularul unui drept de creanță pentru valorificarea căruia acționează în calitate de parte interesată, iar nu în calitate de expert, este util a i se recunoaște acestuia dreptul procedural de a exercita căile de atac prevăzute de lege, în ipoteza în care a formulat o cerere de majorare a onorariului ce a fost admisă doar în parte.

113.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul

art. 519 , cu referire la

art. 521 din Codul de procedură civilă ,

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă în Dosarul nr. 9.336/278/2022 și de Tribunalul Iași - Secția I civilă în Dosarul nr. 2.658/866/2024 și, în consecință, stabilește că:

În interpretarea dispozițiilor

art. 458 din Codul de procedură civilă , expertul judiciar are calitatea procesuală activă de a declara cale de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care instanța a soluționat cererea sa de majorare a onorariului provizoriu stabilit inițial.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă .

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2026.

VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
ANA HERMINA IANCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Lorena Repana

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.