Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 360/2026

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) liniuța a patra din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 7/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții și pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, precum și ale art. 26 alin. (6) din același act normativ

prezumat în vigoare

Data actului
16 aprilie 2026
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 868 din 16 octombrie 2026
Citează
11 acte
Structură
0 articole · 17.465 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 50/1991 29 iulie 1991 (prevederi anume) privind autorizarea executării lucrărilor de construcții

Are ca temei 2

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • Decizia nr. 376/2022 5 iulie 2022 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) a patra…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Cristina Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (2) liniuțele întâi

și

a patra

și

alin. (6) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Valentin Mihai Anghel în Dosarul nr. 12.790/4/2019 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.213D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că tratamentul sancționator prevăzut de textele criticate se aplică în mod egal tuturor, iar diferența dintre contravenienți pe care o relevă autorul excepției nu este reglementată de lege. Nu sunt încălcate nici prevederile

art. 44 din Constituție

deoarece aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu conduce automat la afectarea directă a dreptului fundamental.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 5 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 12.790/4/2019, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (2) liniuțele întâi

și

a patra

și

alin. (6) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Excepția a fost ridicată de Valentin Mihai Anghel într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții al cărei regim sancționator se determină în condițiile textelor de lege supuse controlului.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prin

Decizia Curții Constituționale nr. 70 din 26 februarie 2015

textele criticate au mai fost supuse controlului, însă considerentele ce alcătuiesc motivarea deciziei nu analizează critici privind proporționalitatea sancțiunilor contravenționale aplicate autorului și nici existența unor fapte mai grave ca aceea săvârșită de el, sancționate de

Legea nr. 50/1991

cu sancțiuni mult inferioare. Apreciază că valorile sociale protejate de

Legea nr. 50/1991

sunt similare cu valorile protejate de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, însă ultimul act normativ criticat nu împiedică individualizarea sancțiunii contravenționale cu luarea în considerare a

art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, adică posibilitatea aplicării unui avertisment, în locul unei sancțiuni de natură patrimonială. Din această perspectivă, a egalității de tratament cu privire la valorile sociale protejate,

Legea nr. 50/1991

conține o interdicție fermă în ceea ce privește aplicarea avertismentului ce nu concordă cu principiul protecției juridice echitabile.

6.

Autorul face o paralelă între sancțiunea aplicată în cazul realizării construcțiilor fără autorizație, respectiv amenda minimă de 1.000 de lei și maximă de 100.000 lei, și cazul său - nerespectarea limitelor/indicatorilor autorizației de construire - în care amenda minimă este 50.000 lei și cea maximă de 100.000 lei. Arată că, în ipoteza edificării construcției fără autorizație, ar fi primit o sancțiune raportată la un minimum de 50 de ori mai mic. Măsurile sancționatoare nu au în vedere (în proiecție patrimonială concretă) faptul că subiectul activ al contravenției este o persoană fizică sau juridică și nici circumstanțele de natură individuală subiectivă care nu sunt prevăzute din perspectiva criteriilor de calificare a faptei constatate și a individualizării sancțiunii aplicate. De asemenea, prin interzicerea aplicării avertismentului în materia respectivă se transmite mesajul conform căruia „nicio greșeală nu rămâne nepedepsită“.

7.

Autorul concluzionează, din compararea amenzii pentru edificarea construcției fără autorizație, pe de o parte, cu cea pentru nerespectarea limitelor/indicatorilor autorizației de construire, pe de altă parte, că se aduce atingere atât

art. 16 alin. (1) , cât și

art. 44 alin. (2) din Constituție

deoarece lipsesc egalitatea de tratament sancționator între contravenienți, precum și echitatea diminuării patrimoniului sub aspectul resurselor financiare și de răspundere alocate în considerarea faptelor săvârșite. Autorul este sancționat cu amenda minimă de 50.000 lei, în condițiile în care a cheltuit o sumă considerabilă pentru întocmirea proiectelor și obținerea autorizației de construire, pe când cel care construiește fără autorizație și care nu a investit absolut nicio resursă materială/financiară este sancționat cu o sumă mai mică.

8.

Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile contestate sunt constituționale, nu sunt create discriminări sau privilegii între cetățeni, modificarea cuantumului unor sancțiuni nu este făcută în considerarea unei anume categorii de persoane, ci în considerarea unei anumite categorii de fapte, potrivit situației economice, politice și sociale. În ceea ce privește garantarea proprietății private, dispozițiile criticate reglementează limite ale dreptului de proprietate - limite stabilite de lege, încălcate de către petent și sancționate de instituția intimată.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 26 alin. (2) liniuțele întâi

și

a patra

și

alin. (6) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările și completările ulterioare.

13.

Dispozițiile

art. 26 alin. (2) liniuța a patra din Legea nr. 50/1991

au fost modificate prin

art. II pct. 12 din Legea nr. 7/2020

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/1995

privind calitatea în construcții și pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 8 ianuarie 2020, fără a păstra soluția legislativă criticată de autorul excepției și care continuă să producă efecte juridice în cauza în care aceasta a fost ridicată. În considerarea

Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, și analizând motivarea excepției și dosarul cauzei, Curtea va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile

art. 26 alin. (2) liniuța a patra din Legea nr. 50/1991 , în redactarea anterioară modificărilor aduse prin

Legea nr. 7/2020 , precum și ale

art. 26 alin. (6)

din același act normativ, care au următorul cuprins:

(2)

Contravențiile prevăzute la

alin. (1) , săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amendă după cum urmează:

(...)

–

de la 50.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la

lit. b) ,

d) ,

e)

și

e^1) ;

(...)

(6)

În condițiile prezentei legi nu se aplică sancțiunea avertisment.

14.

În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 16 alin. (1)

referitor la principiul egalității și

art. 44 alin. (2)

privind garantarea și ocrotirea proprietății private.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia formulează critica prin raportare la încălcarea principiului egalității deoarece

art. 26 alin. (6) din Legea nr. 50/1991

nu permite aplicarea sancțiunii avertismentului în materia reglementată, spre deosebire de materia circulației rutiere. De asemenea, arată că este încălcat principiul egalității între contravenienții care construiesc fără autorizație și cei care construiesc fără să respecte autorizația de construire, sub aspectul cuantumului amenzii minime care este de 50 de ori mai mare pentru a doua categorie, dar și al diminuării excesive a patrimoniului celor din această categorie.

16.

În jurisprudența sa, Curtea a stabilit în mod constant că principiul egalității nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă unor situații egale trebuie să le corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit, iar încălcarea principiului egalității și nediscriminării are loc atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.006 din 27 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2013, sau

Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998).

17.

Aplicând aceste considerente la cauza de față, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 70 din 26 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 27 aprilie 2015, paragraful 17, a statuat că, față de gradul de pericol social al faptelor ce pot constitui contravenții la regimul executării lucrărilor de construcții, de împrejurările specifice în care pot fi săvârșite, de modul și mijloacele de săvârșire, precum și de consecințele posibile ale acestora, opțiunea legiuitorului de a nu permite aplicarea sancțiunii avertismentului apare ca justificată prin importanța valorilor pe care le protejează, respectiv viața și siguranța persoanelor. Cu alte cuvinte, legiuitorul a apreciat că, față de gradul de pericol social al faptelor ce pot constitui contravenții în această materie, aplicarea sancțiunii avertismentului nu poate fi suficientă pentru atingerea dublului scop, preventiv și educativ, al sancțiunii contravenționale.

18.

Totodată, prin

Decizia nr. 464 din 14 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 9 ianuarie 2014, Curtea a reținut că neaplicarea sancțiunii avertismentului în domeniul contravențiilor la regimul edificării de construcții reprezintă o opțiune a legiuitorului, care poate stabili, în virtutea dreptului său suveran și în limitele prevăzute de

Legea fundamentală , reguli adaptate fiecărei situații. Constituie, de asemenea, atributul său exclusiv edictarea de reglementări cu privire la natura sancțiunilor și asprimea acestora, în funcție de gravitatea faptei și de valorile sociale afectate sau expuse riscului de a fi periclitate prin săvârșirea acesteia, iar verificarea oportunității adoptării unor astfel de reguli excedează competenței Curții Constituționale.

19.

În concluzie, Curtea reține, cu acest prilej, că nu se poate pune semnul egalității între contravenienții la regimul circulației rutiere și cei care încalcă regimul executării lucrărilor de construcții, deoarece

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, și

Legea nr. 50/1991

nu au același obiect de reglementare, ceea ce justifică opțiunea legiuitorului de a ocroti în mod diferit, prin instituirea de sancțiuni specifice fiecărui domeniu, valorile sociale protejate prin cele două acte normative.

20.

Referitor la critica de neconstituționalitate potrivit căreia persoanele care construiesc fără autorizație de construire și cele care construiesc cu nerespectarea autorizației, deși se află în situații similare, beneficiază de un regim sancționator diferit, sub aspectul severității amenzii prevăzute drept sancțiune, ceea ce ar aduce atingere

art. 16 din Constituție , Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 376 din 5 iulie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1082 din 9 noiembrie 2022, respingând-o ca neîntemeiată. Astfel, în paragraful 31 din decizia menționată, Curtea a reținut că egalitatea de tratament juridic nu poate fi examinată prin compararea conținutului a două contravenții și a sancțiunilor prevăzute de acestea, astfel cum sugerează autorii excepției, întrucât fiecare prezintă specificitățile sale, fiind firesc să nu existe o identitate în ceea ce privește stabilirea sancțiunilor celor mai adecvate, care să își atingă scopul punitiv și, în același timp, preventiv și educativ. Din această perspectivă, o diferențiere este nu doar admisibilă, ci chiar necesară.

21.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.

22.

În final, referitor la critica potrivit căreia este încălcat dreptul de proprietate privată prin plata amenzii ce conduce la diminuarea inegală a patrimoniului celor care au construit fără autorizație prin comparație cu aceia care nu au respectat autorizația, Curtea reține că legiuitorul este singurul în măsură să aprecieze, la un moment dat, în funcție de frecvența faptelor contravenționale, de pericolul social al acestora, dar și de dificultatea constatării acestora (în cazul celor care nu respectă autorizația) asupra cuantumului amenzilor contravenționale. Acesta poate să fixeze o amendă care să descurajeze săvârșirea faptelor antisociale, iar când frecvența acestora s-a redus, adică regimul sancționator și-a atins scopul, poate diminua în consecință cuantumul amenzii.

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A. d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Valentin Mihai Anghel în Dosarul nr. 12.790/4/2019 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 26 alin. (2) liniuța a patra din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin

Legea nr. 7/2020

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/1995

privind calitatea în construcții și pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, precum și ale

art. 26 alin. (6)

din același act normativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 aprilie 2026.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Pentru magistrat-asistent
Cristina-Cătălina Turcu,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
prim-magistrat-asistent,
Benke Károly

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.