Decizia nr. 375/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Amonil" - S.A. din Slobozia în Dosarul nr. 1.229/2004 al Judecătoriei Slobozia.

La apelul nominal se prezintă partea Societatea Comercială "Petrom Gas" - S.R.L., prin avocat Ion Cazacu, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Apărătorul Societății Comerciale "Petrom Gas" - S.R.L. susține netemeinicia excepției de neconstituționalitate, arătând că invocarea acesteia la instanța de fond nu reprezintă decât o modalitate de amânare a executării silite pornite împotriva debitorului rău-platnic. Cu privire la obiectul criticii, observă că există o bogată practică a Curții Constituționale, în sensul respingerii excepției, practică ce se impune a fi menținută.

Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, considerând că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate, în acest sens existând o constantă jurisprudență a Curții. Întrucât nu au apărut elemente noi de natură a justifica schimbarea acestei jurisprudențe, se apreciază că excepția este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.229/2004, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Amonil" - S.A. din Slobozia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin modul în care reglementează instituția cauțiunii, respectiv prin condiționarea judecării capătului de cerere privind suspendarea executării de plată unei cauțiuni, împiedică accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. Textul de lege criticat nu ține seama de situația debitorilor care au toate conturile bancare blocate și, deci, se află în imposibilitate obiectivă de a achita cauțiunea la care sunt obligați prin lege. Prin urmare, aceștia nu-și pot exercita, din cauze independente de voința lor, toate drepturile procesuale garantate prin lege și Constituție.

Judecătoria Slobozia consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că stabilirea unei cauțiuni, ca o condiție pentru soluționarea cererii de suspendare a executării silite, are ca finalitate restrângerea posibilităților de exercitare abuzivă a respectivului drept, dar și protecția creditorului, care are garanția reparării eventualului prejudiciu ce i-a fost astfel cauzat. Această condiție este o îngrădire rezonabilă a accesului liber la justiție, iar nu o restrângere excesivă a exercițiului dreptului, care să afecteze însăși existența acestuia.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul arată că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au făcut obiectul mai multor excepții de neconstituționalitate soluționate de către Curtea Constituțională prin numeroase decizii (fiind amintite, printre altele, deciziile nr. 346/2003 și nr. 227/2004), care au constatat conformitatea textului de lege criticat cu principiile constituționale. Așadar, critica de neconstituționalitate fiind neîntemeiată, urmează a fi respinsă ca atare.

Avocatul Poporului apreciază că instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării, are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.

Se arată că, întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci doar pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției republicate, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care are următorul conținut:

- Art. 403 alin. 1: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi din Constituția României, republicată:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constată că dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate sub aspectul încălcării principiilor constituționale al liberului acces la justiție și al dreptului de proprietate. Astfel, prin

Decizia nr. 150/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002, și prin

Decizia nr. 346/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 27 octombrie 2003, Curtea a constatat constituționalitatea dispozițiilor legale criticate.

Curtea a reținut că art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea instanței de a suspenda executarea silită până la soluționarea contestației la executare, dacă se depune o cauțiune al cărei cuantum este fixat de instanță. Instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării, are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.

Întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție.

Așa fiind, Curtea constată că, în condițiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, legiuitorul este abilitat să reglementeze competența și procedura de judecată, stabilind cadrul organizatoric și funcțional în care se realizează accesul liber la justiție, instituirea cauțiunii nu aduce atingere nici principiului constituțional referitor la garantarea proprietății private. Sub acest aspect, procedura contestației la executare asigură garanții suficiente atât pentru ocrotirea accesului liber la justiție, cât și pentru protecția dreptului de proprietate al tuturor părților implicate în proces, prin însuși faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestației și desființării titlului executoriu sau al însăși executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării și la restabilirea situației anterioare acesteia.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Amonil" - S.A. din Slobozia în Dosarul nr. 1.229/2004 al Judecătoriei Slobozia.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 septembrie 2004.