Decizia nr. 342/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sergiu-Corneliu Malaxia în Dosarul nr. 674/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal și asistat de avocat Dumitru Rădescu.

Având cuvântul pe fond, autorul excepției, prin avocat, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală, numai în măsura în care aceste prevederi legale îngrădesc exercitarea oricărei căi extraordinare de atac împotriva unei încheieri de ședință privind luarea măsurii arestării preventive direct, în urma exercitării recursului de către Ministerul Public. Se susține că, în situația imposibilității atacării cu recurs a unei încheieri de ședință prin care, în urma admiterii recursului Ministerului Public, se dispune arestarea preventivă a inculpatului, se creează o inegalitate între inculpatul arestat la soluționarea pe fond a cererii de arestare preventivă și cel arestat, în urma admiterii recursului promovat de Ministerul Public, aceștia neavând la îndemână aceleași căi de atac împotriva măsurii arestării preventive. Astfel, inculpații arestați în urma recursului Ministerului Public nu au deschisă calea accesului la justiție, întrucât, față de dispozițiile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală, aceștia nu mai au posibilitatea exercitării unui recurs lato sensu.

Se mai susține, invocându-se principiul echipolenței, că este legală sesizarea Curții Constituționale prin decizie, iar nu prin încheiere de ședință, câtă vreme încheierea de ședință este o hotărâre judecătorească, ca și decizia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că textul de lege criticat nu îngrădește liberul acces la justiție, ci, dimpotrivă, constituie expresia garanțiilor consacrate de prevederile art. 21 și art. 24 din Constituție, republicată. În ceea ce privește modalitatea de sesizare a Curții Constituționale, se apreciază că aceasta este nelegală, întrucât, potrivit dispozițiilor imperative ale

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, sesizarea Curții Constituționale se dispune prin încheiere. Or, în speță, actul de sesizare este chiar Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia din 26 februarie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 674/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Sergiu-Corneliu Malaxia, inculpat recurent în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală, referitoare la calea de atac împotriva încheierii pronunțate de instanță în cursul urmăririi penale privind arestarea preventivă, sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiție, precum și celor ale art. 23, referitoare la libertatea individuală.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că prin dispozițiile criticate nu se încalcă și nici nu se limitează dreptul la o judecată dreaptă și echitabilă, întrucât "stabilirea căilor de atac și a încheierilor care sunt supuse atacării cu recurs, este un drept ce aparține exclusiv legiuitorului, care se aplică deopotrivă tuturor celor ce se adresează justiției".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituții.

Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 23 alin. (7) din Constituție, republicată, încheierile instanței privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac "prevăzute de lege", stabilirea căilor de atac și a condițiilor în care acestea pot fi exercitate fiind de competența exclusivă a legiuitorului.

În opinia Guvernului, prevederile legale criticate nu îngrădesc, ci, dimpotrivă, permit accesul liber la justiție, în concordanță cu normele Constituției, precum și cu dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală. Se mai arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, prevederile art. 5 paragraful 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la obligația statului de a acorda oricărei persoane private de libertate o cale de recurs prin care o instanță să verifice legalitatea acestei măsuri, vizează numai situațiile când privarea de libertate este efectul unei măsuri dispuse de o autoritate administrativă. În situația în care măsura privării de libertate a fost dispusă de un organ judiciar, prevederile art. 5 paragraful 4 din Convenție impun numai verificarea, la intervale regulate de timp, a temeiurilor care au determinat arestarea inițială.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate formulată în raport de dispozițiile art. 23 din Constituție, republicată, se apreciază că este neîntemeiată, întrucât inculpatul sau învinuitul dispune de suficiente garanții împotriva menținerii unei arestări ilegale.

Avocatul Poporului consideră că este neîntemeiată critica dispozițiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală în raport cu prevederile art. 21 din Constituție, republicată, deoarece textul legal criticat, reglementând posibilitatea recursului împotriva încheierii prin care se dispune, în timpul urmăririi penale, luarea măsurii arestării învinuitului sau inculpatului, împotriva încheierii prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea arestării, precum și împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare, asigură tocmai accesul liber la justiție. Totodată, se arată că accesul la justiție nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competența exclusivă a legiuitorului.

Prevederile legale criticate sunt în concordanță, în opinia Avocatului Poporului, și cu dispozițiile art. 24 din Legea fundamentală, întrucât acestea acordă părților toate garanțiile procesuale, inclusiv dreptul de a fi asistate de un apărător în tot cursul procesului penal.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției republicate, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală, având următorul conținut: "Împotriva încheierii prin care se dispune, în timpul urmăririi penale, luarea măsurii arestării preventive a învinuitului sau inculpatului, împotriva încheierii prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau prelungirea arestării preventive, precum și împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivă, învinuitul sau inculpatul și procurorul pot face recurs la instanța superioară în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă."

Autorul excepției consideră că aceste dispoziții legale sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 21, privind accesul liber la justiție, precum și celor ale art. 23, referitoare la libertatea individuală.

În fapt, prin cererea înregistrată sub nr. 86/2004 la Curtea de Apel Ploiești, inculpatul Sergiu-Corneliu Malaxia a solicitat constatarea nulității absolute a Încheierii de ședință din 29 noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, prin care s-a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău și s-a dispus arestarea sa preventivă, pe o durată de 29 de zile. Prin Încheierea din 12 ianuarie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins ca inadmisibilă cererea de constatare a nulității absolute, cu motivarea că împotriva încheierii în cauză, pronunțată în soluționarea recursului, nu mai există posibilitatea exercitării nici unei căi de atac, deoarece este definitivă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, arătând că în mod greșit s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii sale de constatare a nulității, precum și faptul că instanța a omis să constate că prin cererea formulată a mai solicitat și revocarea măsurii arestării preventive. În cadrul recursului, oral, prin apărător, inculpatul a ridicat excepția de neconstituționalitate, susținând că "în situația dată, respectiv a imposibilității de a ataca cu recurs o încheiere de natura celei în cauză, prevederile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, în cauză fiind încălcate prevederile art. 21 și 23 din Constituția României".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, prin Decizia nr. 1.123 din 26 februarie 2004, a admis recursul inculpatului, a casat încheierea atacată numai cu privire la omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpat, trimițând cauza spre rejudecare, numai sub acest aspect, Curții de Apel Ploiești. Prin aceeași decizie, a dispus trimiterea dosarului Curții Constituționale, pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală.

După soluționarea, prin Încheierea definitivă din 12 martie 2004, a cererii de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpatul Sergiu-Corneliu Malaxia, Curtea de Apel Ploiești, "urmare dispozițiilor cuprinse în Decizia penală nr. 1.123 din 26 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României", a înaintat dosarul cauzei Curții Constituționale, pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost ridicată aceasta în fața instanței de recurs.

Examinând actul de sesizare, Curtea constată că în cauză nu au fost respectate dispozițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora "Sesizarea Curții Constituționale se dispune [...] printr-o încheiere [...]" și nici prevederile alin. (5) al aceluiași articol, potrivit cărora "Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă". Astfel, instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, a sesizat Curtea Constituțională prin decizia pronunțată în soluționarea cauzei, iar nu printr-o încheiere, așa cum stabilesc dispozițiile legale mai sus menționate.

Așa fiind, Curtea constată că textul de lege criticat nu mai are legătură cu soluționarea cauzei, excepția de neconstituționalitate fiind contrară dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora: "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță [...] care are legătură cu soluționarea cauzei [...]."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1, 2, 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sergiu-Corneliu Malaxia în Dosarul nr. 674/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2004.