Decizia nr. 367/2004
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, , cu modificările și completările ulterioare
prezumat în vigoare republicat
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 50/1991 29 iulie 1991 (prevederi anume) privind autorizarea executării lucrărilor de construcții
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Florentina Baltă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Anica Dumitru în Dosarul nr. 134/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 București.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Este menționată, în acest sens,
prin care acestea au fost respinse, iar în cauză nu au intervenit elemente noi care să modifice această jurisprudență.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 1 martie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 134/2004, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Anica Dumitru.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că textul criticat este neconstituțional "în partea referitoare la posibilitatea autorităților administrației publice locale de a sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor nelegal realizate, în raport cu dispozițiile art. 44 alin. (2), teza a doua și ale art. 136 alin. (5) din Constituție, referitoare la obligația statului de a lua măsuri privind garantarea și ocrotirea proprietății private, cu incidența art. 53 alin. (1), care interzice restrângerea unor drepturi care nu se impune decât prin lege".
Judecătoria Sectorului 5 București, formulându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate conform dispozițiilor
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, apreciază că excepția este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată.
În argumentarea acestui punct de vedere, se arată că, potrivit
art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 , "Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare", iar, conform dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. e) din aceeași lege, executarea totală sau parțială, fără autorizație, a lucrărilor, constituie contravenție, fiind sancționată cu amendă contravențională. În același timp, legea prevede și sistarea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției. În punctul de vedere prezentat, se mai arată că "luarea măsurilor de desființare a lucrărilor executate fără autorizație este determinată de riscul pe care îl pot prezenta astfel de construcții nu numai pentru proprietar, ci și pentru alte persoane, astfel că intervenția autorităților administrației publice pentru desființarea acestora este pe deplin justificată".
Guvernul mai susține că "dispozițiile constituționale menționate de autorul excepției urmează a fi interpretate în strânsă legătură cu cele din teza a doua a alin. (1) și alin. (7) ale art. 44 din Constituție, republicată, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, respectiv că «Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit
legii sau obiceiului, revin proprietarului». Or, prin Legea nr. 50/1991 , s-a stabilit în sarcina proprietarului unui imobil obligația de a solicita autorizația prevăzută de lege, în ipoteza în care dorește să execute o construcție". În legătură cu invocarea, de către autorul excepției, a încălcării dispozițiilor art. 53 din Constituție, republicată, Guvernul apreciază că "instituirea unei astfel de obligații pentru proprietarul construcției nu constituie o restrângere a dreptului de proprietate [...], ci doar îl obligă pe acesta să se conformeze regulii stabilite".
Avocatul Poporului susține că nu poate fi reținută "critica de neconstituționalitate a
art. 27 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 , față de art. 44 alin. (2) și art. 136 alin. (5) din Constituție, republicată, [...], întrucât măsura privind sancțiunea desființării unei construcții edificate pe un teren proprietate privată, dar fără autorizație de construcție, nu are legătură cu garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și nu echivalează cu o violare a proprietății private". Referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale, Avocatul Poporului arată că, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că "în măsura în care dobândirea dreptului de proprietate are loc fără respectarea condițiilor legale, titularul dreptului de proprietate va suporta sancțiunile stabilite de lege, fără a se putea apăra invocând principiul constituțional al ocrotirii proprietății ( Decizia nr. 259/2001 ,
și
Totodată, Avocatul Poporului susține că "textul legal a cărui neconstituționalitate se invocă este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua și alin. (7) din Constituție, republicată, [...]", potrivit cărora "conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege și, de asemenea, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului".
Referitor la critica de neconstituționalitate a
art. 27 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 , față de dispozițiile art. 52 alin. (1) din Constituție, republicată, Avocatul Poporului susține că "aceasta nu poate fi reținută, întrucât obligația obținerii autorizației de construcție și sancțiunea nerespectării acesteia sunt stabilite prin lege, ca limitări justificate de asigurarea unui climat de ordine în valorificarea, de către titulari, a drepturilor și intereselor lor legitime, precum și de prevenirea unor consecințe negative".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și celor ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie 1997, astfel cum au fost modificate prin
art. I pct. 22 din Legea nr. 401/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 27 octombrie 2003.
Dispozițiile criticate au următorul cuprins:
Articolul 27
"(1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 25 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: [...]
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal."
Critica de neconstituționalitate vizează "partea referitoare la posibilitatea autorităților administrației publice locale de a sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor nelegal realizate".
În susținerea excepției, autorul acesteia invocă încălcarea dispozițiilor art. 44 alin. (2), teza a doua, art. 136 alin. (5) și ale art. 53 alin. (1) din Constituție, republicată.
Textele constituționale invocate au următorul cuprins:
- Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice.";
- Art. 53 alin. (1): "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Dispozițiile legale criticate în cauza de față au mai format obiect al controlului exercitat de Curtea Constituțională, care, prin mai multe decizii, a respins ca nefondate excepții de neconstituționalitate cu același obiect (a se vedea
Decizia nr. 243/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 7 noiembrie 2002;
Decizia nr. 257/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 29 iunie 2003, și
Decizia nr. 144/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 11 mai 2004).
În motivarea soluțiilor pronunțate, Curtea Constituțională a reținut că, "potrivit
Legii nr. 50/1991 , republicată, construcțiile civile, industriale, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, ce reprezintă actul de autoritate al administrației locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor. Textele de lege criticate sancționează contravențional executarea de lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, fără autorizație de construire" ( Decizia nr. 144/2004 ).
Curtea a reținut, de asemenea, că, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1), devenit art. 44 alin. (1) din Constituție, republicată, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar conform art. 41 alin. (6), devenit art. 44 alin. (7) din Constituție, republicată, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
S-a apreciat, în consecință, de către Curtea Constituțională, că sancțiunea desființării construcțiilor realizate fără respectarea condițiilor prevăzute de lege nu contravine normelor constituționale. De altfel, prin Deciziile nr. 243/2002 și nr. 144/2004, Curtea a subliniat că desființarea construcțiilor realizate fără drept reprezintă o sancțiune și în dreptul civil, iar executarea de lucrări fără autorizație, respectiv continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control, "constituie, potrivit
art. 21 din Legea nr. 50/1991 , infracțiune".
În consecință, dispozițiile criticate nu contravin prevederilor art. 44 alin. (2), teza a doua și ale art. 136 alin. (5) din Constituție, republicată.
În legătură cu invocarea, în cauza de față, a dispozițiilor art. 53 din Constituție, republicată, privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea reține că acest text nu este incident în cauză, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, Curtea, în jurisprudența sa, a apreciat că, referitor la dispozițiile criticate [ art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 , republicată], este vorba de o limitare a însuși dreptului de proprietate, iar nu de o restrângere a exercițiului acestui drept.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și ale art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1, 2, 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Anica Dumitru în Dosarul nr. 134/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 septembrie 2004.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.