Decizia nr. 54/1996

Curtea Constituțională a fost sesizată, la data de 30 aprilie 1996, de către 32 de senatori, respectiv domnii: Gabor Menyhert Hajdu, Marko Bela, Ștefan-Traian Mocuta, Gabor Kozsokar, Maria Matilda Tetu, Nicolae Manolescu Apolzan, Emil Negrutiu, Andrei Potcoava, Dumitru Cauleanu, Sabin Ivan, Constantin-Ticu Dumitrescu, Adrian Dumitru Popescu-Necsesti, Ștefan Augustin Popa Doinas, Karoly Ferenc Szabo, Denes Sereș, Iosif Csapo, Tiberiu Ștefan Incze, Zoltan Hosszu, Mihail Buracu, Mircea Boulescu, Ioan Crețu, Mihail Iurcu, Dan-Constantin Vasiliu, Ioan Turlacu, Andrei Tugulea, Vasile Strimbu, Cristian Sorin Dumitrescu, Ovidiu Corneliu Popescu, Ion Coja, Nistor Badiceanu, Ioan Paul Popescu și Ion Barbus, asupra neconstitutionalitatii unor prevederi din anexele nr. 17/a și nr. 17/c din Legea bugetului de stat pe anul 1996.

Anexele cuprinzând aceste prevederi se referă la Fondul special pentru pensia suplimentară a pensionarilor militari pe anul 1996. În nota de la anexa nr. 17/a se prevede că "Eventualul deficit înregistrat în cursul anului se acoperă prin transfer din bugetul fondului pentru pensia suplimentară, gestionat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale", iar în nota de la anexa nr. 17/c se prevede că "Deficitul se acoperă din disponibilitățile anului precedent și, în completare, prin transferuri din bugetul fondului pentru pensia suplimentară, gestionat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale."

Prevederile acestor doua note sunt considerate ca neconstituționale pentru următoarele motive:

- potrivit art. 137 alin. (2) din Constituție, bugetul de stat fiind separat de cel al asigurărilor sociale de stat, "Legea bugetului de stat nu se poate atinge de fondurile bugetului asigurărilor de stat, care nu pot constitui surse de venituri pentru primul și nu pot fi destinate pentru acoperirea deficiențelor parțiale ale acestuia";

- pensia suplimentară se bazează pe principiul mutualitatii între persoanele asigurate care, contribuind în acest scop la constituirea fondurilor respective, sunt titularele dreptului de proprietate asupra acestor fonduri; pe cale de consecința, între fondul pentru pensia suplimentară, gestionat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, și fondurile pentru pensia suplimentară a pensionarilor militari "exista o separație deplina atât sub aspectul creării și administrării, cît și în privinta beneficiarului, astfel încât acoperirea deficitului pensiei suplimentare a pensionarilor militari din excedentele bugetului fondului pentru pensia suplimentară din cadrul asigurărilor sociale de stat constituie o flagrantă neconstituționalitate", fiind contrară prevederilor art. 41 alin. (1) și (2) și ale art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție.

Potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului punctele lor de vedere în legătură cu sesizarea primită.

În punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților se considera ca obiecția de neconstituționalitate este nefondata, deoarece dispozițiile legale contestate nu încalcă prevederile art. 137 alin. 92) din Constituție, iar "stabilirea prin legea bugetului de stat a modului de acoperire a unui eventual deficit al unui fond special, care nu face parte din bugetul de stat, este în deplin acord cu prevederile Constituției". De asemenea, nici motivul de neconstituționalitate legat de proprietatea asupra contribuției la fondul pentru pensia suplimentară nu se considera întemeiat, întrucît "sumele de bani ce fac obiectul fondului pentru pensia suplimentară pe anul 1996 nu sunt proprietatea persoanelor care contribuie la alimentarea acestui fond. Aceste sume reprezintă bani publici aflați în proprietatea și administrarea statului". Totodată, se considera "ca o buna parte din pensionării militari au contribuit la alimentarea fondului pentru pensia suplimentară gestionat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale", astfel încât cele doua fonduri - cel pentru militari și cel pentru civili - "se pot afla în relații de complementaritate, potrivit voinței legiuitorului".

Președintele Senatului, în punctul sau de vedere, considera ca sesizarea grupului de senatori se concentreaza asupra "unui aspect formal ce ar putea fi avut în vedere sub aspectul tehnicii legislative, dar nu în ce privește constituționalitatea prevederilor contestate", care nu încalcă regimul de separație a bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat, prevăzut de art. 137 alin. (2) din Constituție.

În punctul sau de vedere, Guvernul solicita respingerea sesizării, apreciind ca acoperirea deficitului de la fondul pentru pensia suplimentară a cadrelor militare din excedentele aceluiași fond, dar pentru personalul civil, nu încalcă prevederile art. 137 alin. (2) din Constituție. Aceasta măsura se justifica în urma scaderii numărului de contribuabili militari și a creșterii beneficiarilor pensiei suplimentare pentru cadre militare, iar principiul mutualitatii permite asemenea operațiuni între fondurile respective. În ce privește motivul legat de regimul proprietății fondurilor pentru pensia suplimentară, se considera ca aceste fonduri nu sunt proprietatea contribuabililor, care au numai calitatea de beneficiari ulteriori ai sistemului de întrajutorare mutuala, întrucît aceștia nu au asupra sumelor respective un drept de dispoziție sau de folosință.

Curtea Constituțională, în temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata ca este competența să soluționeze sesizarea, care s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constituție, precum și ale art. 12 și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

CURTEA,

având în vedere sesizarea grupului de senatori, punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, precum și prevederile legale ce fac obiectul sesizării, raportate la dispozițiile Constituției, retine următoarele:

Obiecția de neconstituționalitate se întemeiază, în esenta, pe susținerea ca prevederile legale contestate încalcă regimul de separație a bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat, prevăzut de art. 137 alin. (2) din Constituție, precum și dreptul de proprietate asupra fondurilor pentru plata pensiei suplimentare. Ambele aceste motive sunt deduse din critica dispozițiilor legale ce fac obiectul sesizării, care reglementează posibilitatea acoperirii deficitului Fondului special pentru pensia suplimentară a pensionarilor militari din excedentele fondului pentru plata pensiei suplimentare gestionat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Primul motiv de neconstituționalitate invocat nu este întemeiat.

Potrivit art. 137 alin. (2) din Constituție, bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat sunt separate, dar ca părți ale bugetului public național. Regimul de separație implica, după cum se arata în sesizare, ca resursele unuia dintre aceste bugete sa nu poată fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în celălalt buget, iar aceasta caracteristica privește nu numai cele doua bugete în ansamblul lor, dar și părțile lor componente. Fondul pentru plata pensiei suplimentare, atât pentru civili, cît și pentru militari, prin natura sa, face parte din categoria fondurilor specifice asigurărilor sociale de stat. De aceea, situarea acestui fond, în ce privește pe militari, în legea bugetului de stat este o problemă de tehnica legislativă și nu de constituționalitate a reglementărilor, regimul de separație a bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat, respectiv a acestui fond, față de celelalte fonduri ale bugetului de stat, fiind respectat. În schimb, acoperirea deficitului fondului menționat din cel administrat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, întrucît se face între fonduri aparținând aceleiași categorii, și anume pentru pensia suplimentară, rezultă că nu este contrară regimului de separație care privește, exclusiv, fondurile care, prin natura lor, fac parte din categoria celor specifice bugetului de stat sau, după caz, bugetului asigurărilor sociale de stat.

Al doilea motiv de neconstituționalitate invocat se referă la regimul de proprietate a resurselor aparținând fondurilor pentru plata pensiei suplimentare. Fără a distinge după cum aceste resurse se referă la plata pensiei suplimentare pentru civili sau pentru militari, se susține în sesizare ca ele sunt proprietatea contribuabililor, ținând seama ca fondurile corespunzătoare se constituie și se utilizează pe baza principiului mutualitatii. În consecința, suportarea din excedentele fondului pentru plata pensiei suplimentare, gestionat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, a deficitului fondului pentru plata acestor pensii către militari, se considera, în sesizare, ca ar reprezenta o încălcare a dreptului de proprietate privată al contribuabililor primul fond, în favoarea celor din al doilea fond, precum și a următoarelor prevederi constituționale: art. 41 alin. (1) și alin. (2) - garantarea proprietății private și ocrotirea sa egala, indiferent de titular - și art. 135 alin. (1) și alin. (6) - ocrotirea de către stat a proprietății și caracterul inviolabil al proprietății private.

Deducerea din principiul mutualitatii - ce guvernează constituirea și utilizarea fondurilor pentru pensia suplimentară - a dreptului de proprietate privată al contribuabililor asupra resurselor bănești ale fondurilor pentru plata pensiei suplimentare nu se justifica. Principiul mutualitatii reglementează numai scopul pentru care se constituie și se utilizează, nicidecum natura proprietății asupra resurselor sale financiare. Contribuabilii au obligația legală de a plati contribuția prevăzută de lege pentru alimentarea acestor fonduri, ceea ce exclude ideea ca resursele astfel colectate ar fi proprietatea lor, iar plata pensiei suplimentare, precum și a altor drepturi din bugetul asigurărilor sociale de stat, este o cheltuiala publică. Tocmai de aceea, potrivit art. 137 din Constituție, bugetul asigurărilor sociale de stat se aproba prin lege. Pe cale de consecința, resursa financiară din care se suporta aceasta cheltuiala nu poate fi proprietate privată. Dimpotriva, contribuția pentru pensia suplimentară, o dată achitată, devine sursa a bugetului public național, constituind obiect al proprietății publice. Faptul ca plata acestei contribuții se face de către contribuabil în perspectiva pensiei suplimentare la care ar putea fi îndreptățit, potrivit principiului mutualitatii, reprezintă un alt aspect ce privește destinația fondurilor, nu proprietatea lor. De aceea, critica legată de regimul proprietății urmează, de asemenea, a fi respinsă.

Având în vedere considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (2) și al art. 144 lit. a) din Constituție, precum și al prevederilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Constata ca prevederile notelor din anexele nr. 17/a și nr. 17/c la Legea bugetului de stat pe anul 1996 sunt constituționale.

Prezenta decizie se comunică Președintelui României.

Deliberarea a avut loc la data de 3 mai 1996 și la ea au participat: Ioan Muraru, președinte, Costica Bulai, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Antonie Iorgovan, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu și Victor Dan Zlatescu, judecători.