Decizia nr. 441/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2.542/2004 al Tribunalului Olt - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă personal partea Camen Otto Silviu, constatându-se lipsa părții Gabriel Florescu, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea Camen Otto Silviu solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public arată că inexistența căii de atac a recursului împotriva încheierii pronunțate în temeiul textului de lege criticat este manifestarea prerogativei constituționale invocate de autor în susținerea excepției de neconstituționalitate, motiv pentru care solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 iulie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.542/2004, Tribunalul Olt - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva încheierii pronunțate la data de 14 aprilie 2004 de Judecătoria Slatina prin care s-a admis plângerea formulată de partea Camen Otto Silviu, s-a reținut cauza spre rejudecare, în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, și s-a acordat termen la data de 19 mai 2004, dată la care au fost citate părțile.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, susține că încheierea pronunțată în temeiul textului legal criticat, deși rezolvă o problemă esențială cu privire la sesizarea instanței și desfășurarea procesului penal, nu este supusă nici unei căi de atac și, pe cale de consecință, poate fi contestată numai o dată cu fondul. Această situație este de natură a aduce atingere dispozițiilor constituționale care consacră dreptul părților și al Ministerului Public de a exercita împotriva hotărârilor judecătorești căile de atac, în condițiile legii. Consideră că, de lege ferenda, este necesară introducerea unui text de lege care să ofere posibilitatea celor interesați să se adreseze unei instanțe superioare de control judiciar, așa cum s-a reglementat în cazul încheierilor pronunțate în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) și b) din Codul de procedură penală.

Tribunalul Olt - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece privarea părților interesate și a Ministerului Public de dreptul de a folosi o cale de atac împotriva încheierii pronunțate în temeiul textului legal criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 129. În opinia instanței de judecată, încheierea pronunțată potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală este o veritabilă hotărâre judecătorească, în sensul dispozițiilor art. 356 și următoarele din același cod, și s-ar fi impus inserarea în norma contestată a unor căi de atac, așa cum s-a reglementat pentru situațiile prevăzute la lit. a) și b) ale aceluiași articol.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit temeiului constituțional invocat, legiuitorul are competența exclusivă de a reglementa căile de atac. Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că accesul liber la justiție nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecătorești, întrucât legiuitorul poate institui reguli deosebite în considerarea unor situații diferite. În cazul prevăzut de art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, opțiunea legislativă în reglementarea căii de atac nu creează un privilegiu ori o discriminare între cetățeni în raport cu vreunul dintre criteriile prevăzute în art. 4 alin. (2) din Constituție, întrucât stabilirea condițiilor de exercitare a căii de atac se întemeiază pe deosebirile existente între hotărârile judecătorești care pot face obiectul unui recurs separat - sentințele menționate la art. 278^1 alin. 8 lit. a) și b) din Codul de procedură penală - și, pe de altă parte, încheierea prin care instanța se învestește în urma plângerii persoanei interesate, potrivit textului legal criticat.

Astfel, încheierea prin care instanța se învestește cu judecarea cauzei în urma plângerii persoanei interesate împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată are natura juridică de drept comun a oricărei încheieri prin care instanța, în urma verificării condițiilor prevăzute de lege (competența, legalitatea sesizării etc.), se învestește și reține cauza spre judecare. Situația este aceeași și în cazul sesizării instanței prin rechizitoriu, caz în care, de asemenea, nu se poate exercita recurs, separat, împotriva încheierii în care instanța consemnează actul procesual al învestirii cu judecarea cauzei, după verificarea legalității actului de sesizare și a îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de lege.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea competenței, precum și reglementarea utilizării căilor de atac împotriva încheierii prin care instanța de judecată a admis plângerea și a desființat rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în judecată, reținând cauza spre judecare, sunt atributul exclusiv al legiuitorului, conform prevederilor art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "Instanța pronunță una dintre următoarele soluții:[...]

c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reține cauza spre judecare, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 129 din Constituție referitoare la "Folosirea căilor de atac".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin dispozițiile legale criticate s-a prevăzut posibilitatea atacării rezoluțiilor sau ordonanțelor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, pe calea sesizării instanței de judecată căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Fiind vorba de dispoziții de procedură judiciară, pe care legiuitorul are competența să le adopte potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, excepția ridicată în cauză nu ar putea fi admisă decât în cazul în care aceste dispoziții ar contraveni normelor și principiilor consacrate prin Legea fundamentală.

Susținerea autorului excepției în sensul că dispoziția legală atacată ar contraveni prevederilor art. 129 din Constituție privind folosirea căilor de atac este nefondată, dat fiind că prin textul constituțional invocat se prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condițiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului - în speță, încheierea de învestire cu judecarea cauzei -, ci libera exercitare de către părțile interesate și de Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege. Or, în cauză, prin art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală nu s-a prevăzut o cale de atac împotriva încheierii de învestire a instanței cu judecarea cauzei. Prevederea unei căi de atac împotriva unei asemenea încheieri ar fi fost, de altfel, nejustificată, deoarece prin această încheiere nu se soluționează procesul, ci se începe procedura de judecată a cauzei, în cursul căreia părțile au posibilitatea să-și apere drepturile și interesele prin mijloacele prevăzute de lege, inclusiv prin exercitarea căilor de atac împotriva sentinței ce se va pronunța după încheierea dezbaterilor.

Solicitarea autorului excepției referitoare la introducerea în textul criticat a unor dispoziții care să permită folosirea unei căi de atac nu poate fi primită, deoarece, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2.542/2004 al Tribunalului Olt - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2004.