Decizia nr. 464/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Dana Titian - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "General Shop" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.869/2004 al Judecătoriei Bacău.

La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de judecată fiind legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale ale art. 16, norma fiind aplicabilă fără discriminări tuturor persoanelor care se încadrează în ipoteza acesteia. În ceea ce privește invocarea art. 23 din Constituție, critica fundamentată pe acest temei nu poate fi primită, întrucât prevederea constituțională nu are legătură cu dispozițiile art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 4 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.869/2004, Judecătoria Bacău a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "General Shop" - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că, "având în vedere principiul colegialității, care guvernează organizarea judecătorească, cererea de recuzare trebuie soluționată de o altă instanță decât cea în cadrul căreia s-a făcut cererea de recuzare".

Judecătoria Bacău arată că relațiile de colegialitate, ca relații personale și de serviciu, nu au nimic în comun cu principiul colegialității în formarea completelor de judecată. Astfel, judecătorul, chiar coleg cu cel recuzat, este independent de acesta și se supune numai legii.

Soluționarea cererii de recuzare nu aduce atingere egalității în drepturi a cetățenilor și, cu atât mai puțin, libertății individuale a persoanei, normele constituționale fiind invocate de către autorul excepției fără a motiva contradicția cu textul de lege criticat.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul consideră că, întrucât cererea de recuzare are ca scop numai rezolvarea unui incident procedural, și anume înlăturarea din completul de judecată a judecătorului vizat de situațiile prevăzute la art. 27 din Codul de procedură civilă, se justifică pe deplin competența stabilită de textul de lege criticat, procedura simplă și operativă, în camera de consiliu, fără dezbateri contradictorii. Așadar, competența de soluționare a cererii de recuzare este în concordanță cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". În acest cadru, desigur, primează asigurarea, fără întârziere, a alcătuirii legale a instanței învestite cu judecarea fondului cauzei.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile criticate necontravenind prevederilor art. 16 din Constituție, întrucât textul de lege criticat este aplicabil oricărei părți din proces care a formulat cerere de recuzare, fără discriminări sau privilegii. Instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește procedura de judecată a cererilor de recuzare, nu încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii și autorităților publice, atât timp cât se asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea acestora.

În ceea ce privește susținerile autorului excepției privind încălcarea art. 23 din Constituție, se arată că dispozițiile referitoare la libertatea individuală nu au legătură cu art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care are următorul conținut: "Recuzarea judecătorului se hotărăște de instanța respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să între cel recuzat."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 23: "(1) Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile.

(2) Percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege.

(3) Reținerea nu poate depăși 24 de ore.

(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător și numai în cursul procesului penal.

(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile și se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depășească un termen rezonabil, și nu mai mult de 180 de zile.

(6) În faza de judecată instanța este obligată, în condițiile legii, să verifice periodic, și nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive și să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanța constată că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea privării de libertate.

(7) Încheierile instanței privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

(8) Celui reținut sau arestat i se aduc de îndată la cunoștință, în limba pe care o înțelege, motivele reținerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoștință numai în prezența unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(9) Punerea în libertate a celui reținut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum și în alte situații prevăzute de lege.

(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.

(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.

(13) Sancțiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispoziția legală criticată determină competența de soluționare a cererii de recuzare, incident procedural ce intervine în desfășurarea normală a procesului civil. Textul de lege instituie regula potrivit căreia recuzarea se soluționează de instanța sesizată cu acțiunea principală, judecătorul recuzat neputând participa la alcătuirea completului care se va pronunța asupra cererii de recuzare.

Curtea reține că motivarea criticii se limitează la indicarea celor două texte constituționale de referință, fără a evidenția în ce constă pretinsa relație de contrarietate dintre acestea și norma dedusă controlului.

În ceea ce privește primul text constituțional care instituie principiul egalității de tratament în fața legii și a autorităților publice, în măsura în care norma legală criticată nu operează nici o distincție între subiectele de drept supuse incidenței sale, susținerea pretinsului său caracter discriminatoriu este lipsită de temei și nu poate fi primită.

Referitor la cel de al doilea text constituțional care consacră principiul inviolabilității libertății individuale și al siguranței persoanei, invocarea sa, cu titlu de text de referință, este lipsită de relevanță, obiectul și sfera de aplicare ale acestuia fiind cu totul altele decât cele ale reglementării legale criticate, ceea ce exclude de plano posibilitatea oricărei coliziuni între ele.

Aparent fără legătură cu prevederile constituționale de referință invocate, autorul excepției face trimitere la "principiul colegialității, care guvernează organizarea judecătorească" și care, în opinia sa, ar impune judecarea cererii de recuzare de o altă instanță decât cea în cadrul căreia s-a făcut cererea de recuzare. Or, Curtea constată că sistemul colegial reprezintă o problemă de organizare judecătorească referitoare la alcătuirea completelor de judecată din mai mulți judecători. Acest principiu oferă garanția imparțialității actului de justiție, prin aceea că soluția adoptată este rezultatul confruntării de opinii și argumente, în cadrul deliberării care o precedă, hotărârea dând expresie punctului de vedere unanim sau majoritar. Așa fiind, întrucât acest principiu, în accepțiunea sa tehnică, nu are nici o legătură cu reglementarea competenței și a modului de soluționare a cererii de recuzare, este de presupus că respectivul autor l-a utilizat într-o altă accepțiune, de altfel improprie, și anume aceea de "relație de colegialitate", sens în care ar putea constitui un virtual impediment la soluționarea obiectivă a unei cereri de recuzare de către colegii celui recuzat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "General Shop" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.869/2004 al Judecătoriei Bacău.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 octombrie 2004.