Decizia nr. 430/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330-330^4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Laurențiu" - S.R.L. din Șag în Dosarul nr. 1.401/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

La apelul nominal răspund, pentru autorul excepției, avocat Gheorghe Piperea, iar pentru părțile Societatea Comercială "Eurom Bank" - S.A. din București și Societatea Comercială "Eurom Bank" - S.A. Sucursala Timiș, avocat Grigore Simion, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia, susținând oral motivele de neconstituționalitate a textelor de lege criticate, expuse în notele scrise prin care a motivat excepția.

Reprezentantul părților prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că textele de lege criticate sunt abrogate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, motivând că, la data sesizării Curții Constituționale, textele de lege criticate erau abrogate.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 iunie 2004, pronunțată în Dosarul 1.401/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, 330^1, 330^2, 330^3 și 330^4 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Laurențiu" - S.R.L. în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva unei decizii a Tribunalului Timiș - Secția comercială.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că textele de lege criticate încalcă, pe de-o parte, dispozițiile art. 16, ale art. 129 și ale art. 132 alin. (1) din Constituție, iar pe de altă parte, dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece procurorul face parte din completul de judecată, putând influența ceilalți membri ai acestuia, în sensul pronunțării unei soluții favorabile procurorului general, respectiv admiterea recursului în anulare.

Principiul constituțional al imparțialității procurorului nu poate fi respectat datorită controlului ierarhic la care acesta este supus. Faptul că recursul în anulare nu poate fi exercitat și de justițiabili duce la încălcarea principiului egalității participanților la procesul civil.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă, în temeiul

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , întrucât textul atacat a fost abrogat prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 195/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, în temeiul

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , deoarece textul atacat a fost abrogat prin

art. I pct. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției, precum și ale reprezentantului părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, așa cum rezultă din încheierea de sesizare și din notele scrise prin care autorul motivează excepția, dispozițiile art. 330-330^4 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 330: "Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justiție, hotărârile judecătorești irevocabile pentru următoarele motive:

1. când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;

2. când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esențială a legii, ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond ori această hotărâre este vădit netemeinică;

3. când s-au săvârșit infracțiuni de către judecători în legătură cu hotărârea pronunțată;

4. când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale și faptul că partea, potrivit legii române, poate obține o reparație, cel puțin parțială, prin anularea hotărârii pronunțate de o instanță română.";

- Art 330^1: "În cazurile prevăzute de art. 330 pct. 1 și 2, recursul în anulare se poate declara în termen de 1 an de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă.

Pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 3, recursul în anulare se poate declara în termen de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În cazul prevăzut de art. 330 pct. 4, recursul în anulare se poate declara în termen de 1 an de la data comunicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului către statul român.";

- Art. 330^2: "După introducerea recursului în anulare, la cererea procurorului general sau a părții interesate, instanța poate să dispună suspendarea executării hotărârii atacate. În cazul în care suspendarea este cerută de partea interesată, cauțiunea este obligatorie și va fi stabilită de către instanță. Dispozițiile art. 403 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

Cererea de suspendare se poate soluționa și înainte de primul termen de judecată, în camera de consiliu, cu citarea părților și concluziile procurorului.";

- Art. 330^3: "La judecarea și soluționarea recursului în anulare se aplică în mod corespunzător dispozițiile privitoare la recurs.

Judecata recursului în anulare se face de urgență și cu precădere, cu participarea procurorului, care expune motivele acestui recurs și pune concluzii.";

- Art. 330^4: "Până la închiderea dezbaterilor procurorul general își poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părțile din proces pot cere continuarea judecății."

Aceste dispoziții sunt considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 16 din Constituție privitor la egalitatea în drepturi, ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, ale art. 132 alin. (1) privitor la statutul procurorilor, precum și cu dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția, Curtea Constituțională constată că la data sesizării sale dispozițiile art. 330-330^4 din Codul de procedură civilă erau abrogate expres, fără a fi preluate, prin

art. I pct. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 195 din 25 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. În consecință, în temeiul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

potrivit căruia "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1, 2, 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330-330^4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Laurențiu" - S.R.L. din Șag în Dosarul nr. 1.401/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 octombrie 2004.