Decizia nr. 453/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Monel Dumitru Paizan în Dosarul nr. 95/P/2004 al Judecătoriei Galați.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale și convenționale invocate. Art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală se aplică tuturor persoanelor aflate în situații juridice identice, iar persoana legal citată se poate apăra personal sau prin avocat ales, fără a fi îngrădit în vreun fel acest drept, ținând cont de faptul că administrarea probatoriului și apărarea se pot face, cu respectarea garanțiilor procesuale penale, și în lipsa inculpatului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 aprilie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 95/P/2004, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de inculpatul Monel Dumitru Paizan, cercetat în dosarul cu numărul de mai sus pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută și pedepsită de art. 248 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că textul legal criticat este neconstituțional, întrucât contravine dreptului său fundamental la apărare și principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. În speță, autorul s-a aflat în imposibilitatea de a se apăra, deoarece era internat în spital și, cu toate acestea, nu s-a acceptat efectuarea unei expertize medicale în vederea suspendării procesului conform art. 303 din Codul de procedură penală. Dată fiind această situație particulară, instanța de judecată a decis însă că procedura de citare a fost legal îndeplinită și că procesul poate continua, sens în care au fost administrate probatorii.

Judecătoria Galați opinează că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 24 din Constituție, deoarece nu poate fi vorba de o contrarietate între cele două texte, ci, dimpotrivă, de o concretizare a garantării constituționale a dreptului la apărare. Neprezentarea "părților citate" nu împiedică judecarea cauzei, dar consolidează obligația instanțelor de a-l cita pe inculpat. Chiar și în situația în care inculpatul este internat în spital, acesta beneficiază de o reală posibilitate de a se apăra singur, întrucât, potrivit art. 74 din Codul de procedură penală, instanța procedează la ascultarea sa în locul unde se află.

Prevederile legale criticate nu conțin dispoziții discriminatorii, deoarece ele se aplică tuturor părților din proces aflate în situații identice. De asemenea, art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală este în concordanță cu art. 6 punctul 3 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât posibilitatea inculpatului de a se apăra singur nu se confundă cu posibilitatea acestuia de a se prezenta la fiecare termen de judecată.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt cuprinse în titlul II Judecata, care conține suficiente garanții procesuale pentru desfășurarea unui proces echitabil, cât și pentru respectarea principiului privind asigurarea dreptului la apărare și a tratatelor internaționale privind drepturile omului. Astfel, autorul excepției beneficiază în mod egal, fără discriminare, de dreptul la apărare, la fel ca toți cei aflați în aceeași situație. Potrivit art. 24 din Constituție, dreptul la apărare este garantat în tot cursul procesului, părțile având dreptul să fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu. Nu trebuie omis faptul că există numeroase alte articole în Codul de procedură penală care asigură părților suficiente garanții procesuale: art. 6 referitor la garantarea dreptului la apărare, art. 66 cu privire la dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor, art. 250 cu privire la prezentarea materialului de urmărire penală sau art. 323 cu privire la ascultarea inculpatului.

În cazul de față, prin faptul că inculpatul este internat în spital, nu se împiedică exercitarea dreptului la apărare, întrucât, conform art. 74 din Codul de procedură penală, ori de câte ori învinuitul sau inculpatul se găsește în imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmărire penală sau instanța de judecată procedează la ascultarea acestuia la locul unde se află, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel. Mai mult decât atât, inculpatul beneficiază de dispozițiile art. 171 și 294 din Codul de procedură penală, care reglementează dreptul la apărare, dispoziții care sunt conforme cu principiile constituționale.

Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 16 din Constituție, Guvernul apreciază că textul criticat nu introduce nici o formă de tratament diferențiat care să ridice probleme prin prisma principiului amintit.

Dreptul persoanei de a se apăra singură și de a participa la procesul penal pornit împotriva sa reprezintă un aspect al garanției mai largi cuprinse în art. 24 din Constituție și în art. 6 pct. 3 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Acest drept nu este însă unul absolut, el putând face obiectul unor restrângeri, cu condiția ca aceste limitări să urmărească un scop legitim și să fie respectat un raport rezonabil de proporționalitate între scop și măsurile adoptate. În jurisprudența organelor de la Strasbourg s-a arătat că obligația de a fi reprezentat de un avocat, mai ales în fața instanțelor superioare, precum și posibilitatea instanței naționale de a dispune numirea unui avocat din oficiu atunci când consideră că persoana acuzată nu se poate apăra singură în mod eficient se constituie în aspecte care nu sunt incompatibile cu exigențele Convenției.

Este evident că textul legal criticat urmărește un scop legitim, și anume posibilitatea continuării procedurii chiar în absența părților legal citate și care, dintr-un motiv ori altul, nu doresc sau nu pot să participe la judecată. Continuarea administrării probelor în absența inculpatului răspunde unei alte cerințe statuate în dreptul intern și internațional, și anume aceleia referitoare la celeritatea judecării cauzelor în vederea asigurării probelor și a mărturiilor la un moment cât mai apropiat în timp de cel al comiterii infracțiunii, astfel încât să fie respectate principiile nemijlocirii și al aflării adevărului.

Fără îndoială că asigurarea celerității și eficienței procesului penal nu se poate face în detrimentul apărării, și tocmai de aceea restrângerea dreptului de a participa la procedură este înconjurată de numeroase garanții procesuale (art. 174, art. 129, art. 74, art. 171 din Codul de procedură penală).

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate, referitoare la judecarea cauzei chiar în situația în care părțile citate nu se prezintă la judecată, nu conțin dispoziții contrare dreptului părților de a fi asistate, în tot cursul procesului penal, de un avocat ales sau din oficiu. În plus, în procesul penal părțile trebuie să dea dovadă de un minim de diligență, pentru a se informa singure cu privire la conținutul dezbaterilor și al eventualelor termene dispuse în cauză, în scopul pregătirii și susținerii propriei apărări.

Prevederile art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală nu conțin dispoziții susceptibile de aplicare diferențiată și discriminatorie, ci presupun aplicarea lor tuturor persoanelor aflate în aceeași situație.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală, care are următorul conținut: "Neprezentarea părților citate nu împiedică judecarea cauzei. Când instanța consideră că este necesară prezența uneia dintre părțile lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia, amânând în acest scop judecata."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, precum și cele ale art. 6 punctul 3 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care dispun cu privire la dreptul acuzatului de a se apăra el însuși sau de a fi asistat de un apărător, și dacă nu dispune de mijloacele necesare, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, când interesele justiției o cer.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispoziția legală criticată nu contravine Constituției și prevederilor din Convenție invocate de autorul excepției, întrucât prin aplicarea art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală nu se încalcă dreptul la apărare al părții care, deși a fost citată legal, nu s-a prezentat la judecarea cauzei și nici nu se instituie vreo discriminare între participanții la judecată, așa cum fără temei susține autorul excepției.

Judecata cauzei în lipsa părții care a fost citată în condițiile legii este o soluție care decurge în mod firesc din natura procesului judiciar menit să pună capăt conflictului juridic dedus judecății și să restabilească ordinea de drept, fără întârzieri datorate dezinteresului sau relei-credințe a părților în litigiu.

Pentru cauzele în care neprezentarea părții legal citate s-a datorat unor motive temeinice, independente de voința sa, legea prevede remedii de natură să satisfacă în totalitate dreptul la apărare al acestuia.

Astfel, în situația în care învinuitul sau inculpatul se găsește în imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi audiat, instanța de judecată are, potrivit art. 74 din Codul de procedură penală, obligația de a-l asculta la locul unde se află.

Tot astfel, în cazul în care dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza la prima instanță sau la instanța de apel a fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a înștiința despre această imposibilitate, partea judecată în lipsă poate ataca pe calea recursului hotărârea, invocând în acest sens motivul de casare prevăzut de art. 385^9 pct. 21 din Codul de procedură penală, iar în cazul în care cauza a fost judecată de instanța de recurs, poate să atace decizia acestei instanțe pe calea contestației în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 386 și următoarele din Codul de procedură penală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Monel Dumitru Paizan în Dosarul nr. 95/P/2004 al Judecătoriei Galați.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 octombrie 2004.