Decizia nr. 442/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 220 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Antonie Lupulescu în Dosarul nr. 122/2004 al Judecătoriei Făget.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, motivând că textul de lege criticat ocrotește cu mijloacele dreptului penal starea de posesie, fără a încălca dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 mai 2004, pronunțată în Dosarul nr. 122/2004, Judecătoria Făget a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 220 alin. 1 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Antonie Lupulescu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect plângerea penală formulată de acesta împotriva inculpatului Toma Lupulescu, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, deoarece garantarea prin Legea fundamentală a dreptului de proprietate privată presupune implicit și garantarea atributelor acestuia - posesia, folosința și dispoziția, or, proprietarul care dorește să folosească bunul său, în situația în care acesta se află în posesia unui terț, riscă să fie sancționat penal.

Judecătoria Făget opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prin textul criticat s-a urmărit ocrotirea posesiei legitime asupra bunurilor, ceea ce nu aduce atingere dreptului de proprietate garantat de Constituție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile art. 220 din Codul penal trebuie interpretate în corelație cu celelalte dispoziții legale prin care se apără dreptul de proprietate. Textul de lege criticat constituie expresia voinței legiuitorului de a apăra dreptul menționat prin mijloacele dreptului penal, puse la dispoziție persoanelor în scopul apărării împotriva atacurilor îndreptate asupra patrimoniului lor. "În ipoteza în care un terț ocupă un imobil care face obiectul dreptului de proprietate al altei persoane, pe lângă mijloacele de drept penal instituite prin dispozițiile art. 220 din Codul penal, titularul dreptului de proprietate are la îndemână acțiunea în revendicare pentru a redobândi posesia, întrucât este de principiu că nimănui nu-i este permis să își facă singur dreptate."

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, motivând că dispozițiile legale criticate apără și ocrotesc posesia legitimă asupra bunurilor imobile, prin incriminarea faptei de tulburare de posesie. Acestea constituie, totodată, expresia voinței legiuitorului de a apăra, prin mijloace de drept penal, drepturile și libertățile fundamentale consfințite prin Constituție, printre care se numără și dreptul de proprietate privată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 220 alin. 1 din Codul penal, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, având următorul cuprins: "Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă."

Aceste dispoziții sunt considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, potrivit cărora "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. 1.846 alin. 2 din Codul civil, "Posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru".

În sistemul Codului civil posesiunea constituie baza drepturilor reale și este semnul exterior al existenței lor. Este, așadar, o instituție deosebit de importantă, ocrotirea sa constituind, în primul rând, garantarea dreptului de proprietate. Se explică astfel ocrotirea posesiei atât prin mijloace de drept civil - acțiunile posesorii -, cât și prin sancționarea penală a actelor de tulburare de posesie, în condițiile prevăzute de art. 220 din Codul penal.

Faptul că însuși proprietarul bunului poate fi subiect activ al infracțiunii de tulburare de posesie nu încalcă prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție privind garantarea și ocrotirea în mod egal de lege a dreptului de proprietate privată, indiferent de titular, așa cum fără temei susține autorul excepției, ci constituie aplicarea consecventă a principiului ordinii de drept, potrivit căruia nimănui nu-i este permis să-și facă singur dreptate.

Proprietarul care consideră că posesia exercitată de o altă persoană asupra unui bun al său este nelegitimă are posibilitatea să-și apere dreptul de proprietate prin acțiunea în revendicare și prin celelalte mijloace prevăzute de legea civilă.

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității textului de lege criticat, prin

Decizia nr. 124 din 21 mai 1997 , rămasă definitivă prin

Decizia nr. 714 din 19 decembrie 1997 , ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, și prin

Decizia nr. 31 din 31 ianuarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 15 februarie 2002, respingând de fiecare dată excepția de neconstituționalitate ridicată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 220 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Antonie Lupulescu în Dosarul nr. 122/2004 al Judecătoriei Făget.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2004.