Decizia nr. 34/1996

Ioan Muraru - președinte

Mihai Constantinescu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de Societatea Comercială "Tehnocin" - S.A. Onesti împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 111 din 8 noiembrie 1995 .

Dezbaterile au avut loc în ședința din 26 martie 1996, în prezenta procurorului și a recurentei Societatea Comercială "Tehnocin" - S.A. Onesti și în lipsa intimatei Consiliul Județean Bacau - Corpul gardienilor publici, Detasamentul Onesti -, legal citata. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunțarea pentru data de 2 aprilie 1996.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 111 din 8 noiembrie 1995, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 10/1982 , retinind, în considerentele acesteia, ca legea criticata reglementează buna gospodărire, întreținere și curățenie a localităților urbane și rurale, păstrarea ordinii și disciplinei publice. Aceste obiective corespund unor interese vitale ale membrilor colectivității respective, iar realizarea lor nu poate fi considerată contrară dispozițiilor constituționale.

Prin recursul declarat în termen legal împotriva

Deciziei nr. 111 din 8 noiembrie 1995 , Societatea Comercială "Tehnocin" - S.A. Onesti a invocat doua motive de casare:

- Curtea Constituțională a judecat cu lipsa de procedura, deoarece unica citație emisă a fost primită la data de 13 octombrie 1995, pentru termenul din 8 octombrie 1995, la care cauza s-a judecat;

- textul

art. 15 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 10/1982

este neconstitutional, deoarece face referire la obligațiile unităților socialiste, care astăzi nu mai exista. Societățile comerciale și regiile autonome nu sunt succesoarele lor, fiind unități absolut distincte, având "o personalitate juridică proprie, originara". Ca atare, ele nu au preluat patrimoniul fostelor unități socialiste și nu pot răspunde pentru obligațiile ce le reveneau.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul judecătorului-raportor, prevederile

Legii nr. 10/1982 , raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Primul motiv de recurs, referitor la lipsa de procedura, este întemeiat și urmează a fi admis.

Într-adevăr, potrivit citației depuse de recurenta la dosar, aceasta este citata pentru data de 8 octombrie 1995, ora 9,00, în realitate termenul de judecată fiind 8 noiembrie 1995, când cauza, în lipsa Societății Comerciale "Tehnocin" - S.A. Onesti, a și fost soluționată. Aceasta deoarece, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, reiesea ca recurenta a fost citata pentru data de 8 noiembrie 1995. Or, faptul ca în realitate citarea se făcuse pentru data de 8 octombrie și nu pentru data de 8 noiembrie rezultă ca față de recurenta nu au fost îndeplinite cerințele prevederilor art. 89 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, sub pedeapsa nulității, citația va fi inminata părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată.

În consecința, Decizia nr. 111 din 8 noiembrie 1995 urmează a fi desfiintata, iar în temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea urmează a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se reitereaza argumentele de neconstituționalitate invocate privind

art. 15 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 10/1982 , susținându-se ca aceasta dispoziție legală ar fi abrogată, deoarece face referire la obligațiile unităților socialiste care în prezent nu mai exista, societățile comerciale și regiile autonome nefiind succesoarele lor.

Obligația personalului din unitățile comerciale, de alimentație publică și prestări de servicii de a asigura ordinea și curățenia permanenta a localurilor în care își desfășoară activitatea și a locurilor de depozitare, instituită prin

art. 15 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 10/1982 , nu este contrară dispozițiilor constituționale. Aceasta obligație este proprie oricărei societăți civilizate, contribuind, între altele, atât la asigurarea unui mediu ambiant corespunzător, în sensul art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituție, cît și la asigurarea igienei și sănătății publice, în conformitate cu art. 33 alin. (3) din legea fundamentală.

În aceste condiții, simplul fapt ca fostele unități socialiste și-au încetat activitatea nu are nici o relevanta sub raportul persistentei obligațiilor ce revin oricăror persoane juridice, regii autonome sau societăți comerciale de a asigura ordinea și curățenia în condițiile prevăzute de text.

Rezultă ca, de vreme ce nici una dintre prevederile constituționale nu se opune existenței în continuare a unei obligații firești ce revine, deopotrivă, atât persoanelor fizice, cît și celor juridice, oricare ar fi ele, nu exista motive pentru declararea textului

art. 15 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 10/1982

ca neconstitutional, iar excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă.

Având în vedere considerentele expuse, vazind și prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, precum și pe cele ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) și ale art. 25 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de Societatea Comercială "Tehnocin" - S.A. Onesti împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 111 din 8 noiembrie 1995 , pe care o desființează.

În fond, respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 10/1982 , invocată de Societatea Comercială "Tehnocin" - S.A. Onesti în Dosarul nr. 3.731/1995 al Judecătoriei Onesti.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din 2 aprilie 1996.