Decizia nr. 7/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, ridicată de Federalcoop Constanța în Dosarul nr. 1.362/2004 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

La apelul nominal este prezentă autoarea excepției, prin consilier juridic Ion Ștefan, lipsind partea Simona Florentina Borcănea, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea că partea Simona Florentina Borcănea a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.

Reprezentantul autoarei excepției, având cuvântul pe fond, pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, susținând că termenul în care instanța este obligată să rezolve plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, prevăzut de textul de lege criticat, este prea scurt și nu permite pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 17 august 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.362/2004, Tribunalul Constanța - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, ridicată de Federalcoop Constanța în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat creează discriminări între "făptuitorii" care sunt trimiși în judecată prin rechizitoriu și "făptuitorii" care ajung în fața instanței de judecată prin formularea plângerii împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Astfel, se arată că termenul de 20 de zile în care instanța este obligată să rezolve plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală nu permite acesteia să pronunțe o hotărâre la fel de temeinică și de fundamentată ca în situația trimiterii în judecată prin rechizitoriu, nefiind posibilă examinarea într-un termen atât de scurt a tuturor probelor, "atât incriminatoare, cât și cele în apărare", așa încât "unii făptuitori vinovați primesc o sentință cu soluția de scoatere de sub urmărire penală, iar alții vinovați pot fi condamnați pe nedrept".

Tribunalul Constanța - Secția penală, exprimându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, apreciază că aceasta este întemeiată. Se arată că termenul instituit prin textul de lege criticat, pentru soluționarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, este prea scurt și nu dă posibilitatea părților să își exercite toate drepturile procesuale în aceleași condiții cu părțile din celelalte cauze deduse judecății. Or, "egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice privită drept principiu fundamental, trebuie avută în vedere și din perspectiva normelor procesual penale, care conferă tuturor participanților la procesul penal drepturi egale".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prin instituirea unui termen de soluționare a plângerii reglementate de art. 278^1 din Codul de procedură penală nu se creează o discriminare față de inculpații care sunt trimiși în judecată prin rechizitoriu, având în vedere natura juridică diferită a celor două instituții: plângerea prevăzută de dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală are ca scop realizarea unui control asupra rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, pe când rechizitoriul declanșează o judecată în fond a cauzei penale.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale ale art. 6 alin. (1), întrucât "acestea se aplică, fără discriminări și fără privilegii, tuturor persoanelor aflate în situația juridică prevăzută la art. 278^1 din Codul de procedură penală, și anume persoanelor vătămate sau persoanelor ale căror interese legitime au fost vătămate prin actele procurorului de netrimitere în judecată".

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepția este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și ale

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, având următorul conținut:

- Art. 278^1 alin. 12: "Instanța este obligată să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice, de îndată și motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată."

Autoarea excepției consideră că aceste dispoziții sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".

Se susține, în esență, că termenul de 20 de zile instituit de prevederile legale criticate este prea scurt pentru realizarea unei apărări eficiente, prin comparație cu termenul de soluționare a cauzei în situația sesizării instanței judecătorești prin rechizitoriu, consecința fiind crearea unei discriminări între cetățeni sub aspectul exercitării dreptului la apărare în cele două situații menționate.

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și, în consecință, urmează să fie respinsă.

Curtea reține că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, situațiile relevate în motivarea excepției de neconstituționalitate, prin a căror comparare se încearcă a se demonstra neconstituționalitatea dispozițiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, sunt în mod evident diferite.

Astfel, plângerea împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, reglementată de dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezoluției sau al ordonanței procurorului atacate, sub aspectul legalității acesteia. Așa fiind, este de dorit ca examinarea actului atacat să se realizeze cu celeritate, pentru a nu tergiversa eventuala judecare a fondului cauzei, termenul de 20 de zile în care instanța este obligată să rezolve plângerea, reglementat de textul de lege criticat, fiind instituit tocmai din această rațiune și în considerarea dreptului părții la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. În situația învestirii instanțelor judecătorești prin rechizitoriu, judecătorii sunt chemați să stabilească existența infracțiunii, vinovăția și răspunderea juridică a persoanelor trimise în judecată, adică să realizeze judecarea propriu-zisă a cauzei penale.

Cele două situații juridice nefiind identice, este justificată diferența de tratament juridic învederată de autoarea excepției, precum și de instanța de judecată. Așa fiind, și întrucât principiul egalității nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite, nu se poate reține nici o contradicție între dispozițiile art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală și prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, părțile implicate în cauzele reglementate de art. 278^1 din Codul de procedură penală având posibilitatea să se apere, fără nici o discriminare, prin mijloacele și în limitele cerute de natura acestor cauze.

De altfel, asupra constituționalității dispozițiilor legale ce fac obiectul excepției de față Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii (de exemplu,

Decizia nr. 468 din 4 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.229 din 21 decembrie 2004,

Decizia nr. 438 din 26 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.264 din 29 decembrie 2004). Argumentele care au fundamentat soluțiile de respingere a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe a Curții Constituționale.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, ridicată de Federalcoop Constanța în Dosarul nr. 1.362/2004 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2005.