Decizia nr. 19/2005

Ion Predescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 325 din Codul penal, excepție ridicată de Fazekaș Schnelle Janos în Dosarul nr. 5.822/2003 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 5.822/2003, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 325 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de inculpatul Fazekaș Schnelle Janos în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluționarea unui apel formulat împotriva Sentinței penale nr. 484 din 14 martie 2002 a Judecătoriei Oradea pentru infracțiunile de proxenetism (art. 329 din Codul penal) și răspândire de materiale obscene (art. 325 din Codul penal).

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) teza întâi, potrivit cărora părțile au dreptul la un proces echitabil, precum și prevederilor art. 154 alin. (1), conform cărora legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin Constituției. În acest sens autorul excepției arată că "dispozițiile

art. 325 din Codul penal sunt neconstituționale, deoarece prin Legea nr. 196/2003

privind prevenirea și combaterea pornografiei, la art. 10-14, se prevăd sancțiunile penale și contravenționale aplicabile în cazul încălcării legii, ceea ce determină o dublă incriminare, atât prin lege specială, cât și prin Codul penal, și care nu oferă un cadru procesual echitabil, neasigurând posibilitatea exercitării garanțiilor procedurale care să raporteze activitatea incriminată la o realitate economică socială". De asemenea, mai arată că

Legea nr. 196/2003

a abrogat implicit prevederile art. 325, fiind o lege specială și ulterioară Codului penal.

Tribunalul Bihor - Secția penală și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 325 din Codul penal, față de prevederile art. 21 alin. (3) teza întâi și ale art. 154 din Legea fundamentală, este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, deoarece susținerile autorului excepției privesc probleme legate de succesiunea în timp a legilor și determinarea legii aplicabile în cauza dedusă judecății, ceea ce nu constituie o chestiune de constituționalitate a unor dispoziții legale, în sensul prevederilor

art. 29 din Legea nr. 47/1992 .

Avocatul Poporului apreciază că excepția este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 325 din Codul penal "nu opresc părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești, de a fi apărate și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează, într-o societate democratică, desfășurarea unui proces echitabil" și, de asemenea, nu contravin art. 154 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 325 din Codul penal, care au următorul conținut: "Fapta de a vinde sau răspândi, precum și de a confecționa ori deține, în vederea răspândirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă."

Aceste dispoziții legale sunt considerate de autorul excepției ca fiind contrare prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) teza întâi, potrivit cărora "Părțile au dreptul la un proces echitabil [...]", precum și celor ale art. 154 alin. (1), în conformitate cu care "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții".

Examinând criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, valoarea socială, care constituie obiectul infracțiunii și, totodată, obiectul ocrotirii juridice pe care legiuitorul urmărește să o realizeze prin incriminarea și sancționarea penală a răspândirii de materiale obscene, este morala publică, înțeleasă sub aspectul normelor de comportare socială a individului în manifestările și exprimările sale sub orice formă, cu privire la viața sexuală. Morala publică își găsește expresie în sentimentul public de pudoare și decență, a cărui nesocotire nu poate fi tolerată de colectivitatea respectivă. Manifestările contrare moralei publice sunt social periculoase, pentru că neagă una dintre condițiile de existență a societății și pentru că împiedică educația tinerelor generații în respectul față de valorile morale ale societății.

"Morala publică" și "bunele moravuri" sunt valori fundamentale, consacrate de Constituție. Drepturile și libertățile fundamentale pe care aceasta le prevede nu pot fi exercitate într-un mod contrar bunelor moravuri sau care ar aduce atingere moralei publice. Astfel, în legătură cu libertatea de exprimare, sunt interzise manifestările obscene, contrare bunelor moravuri [art. 30 alin. (7) din Constituție]. De asemenea, art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală permite chiar restrângerea prin lege a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, dacă aceasta este necesară, între altele, pentru "apărarea moralei publice".

Interzicerea explicită prin Constituție a manifestărilor obscene, contrare bunelor moravuri, obligă legiuitorul să elaboreze norme speciale prin care să se asigure realizarea în fapt a acestei interziceri și apărarea valorilor sociale puse în pericol prin nesocotirea ei. Acestei cerințe îi corespund dispozițiile art. 325 din Codul penal prin care sunt incriminate și sancționate penal faptele cunoscute sub denumirea de răspândire de materiale obscene.

Este de observat, totodată, că legiuitorul, conformându-se dispozițiilor constituționale, în scopul protejării demnității persoanei, a pudorii și a moralității publice, cu ocazia adoptării

Legii nr. 196/2003

privind prevenirea și combaterea pornografiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 20 mai 2003, a prevăzut în art. 10-12 din lege că sunt interzise: "racolarea, obligarea, determinarea sau folosirea minorilor ori a persoanelor cu deficiențe psihofizice în acte cu caracter obscen, organizarea de reuniuni la care participă sau asistă minori și în cadrul cărora se comit acte cu caracter obscen, distribuirea materialelor cu caracter obscen, care prezintă imagini cu minori având un comportament explicit sexual" și a stabilit că încălcarea acestor dispoziții constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare. Această nouă incriminare o completează pe cea din art. 325 din Codul penal, fiind destinată să asigure apărarea moralei publice împotriva actelor cu caracter obscen, precum și a materialelor care reproduc sau difuzează asemenea acte, fără ca prin aceasta să se creeze o dublă incriminare, cum neîntemeiat susține autorul excepției. În acest sens este de observat că latura obiectivă a infracțiunii de răspândire de materiale obscene, astfel cum aceasta este reglementată de prevederile art. 325 din Codul penal, este diferită de cea a infracțiunilor cuprinse în

Legea nr. 196/2003

privind prevenirea și combaterea pornografiei, infracțiuni care se referă cu precădere la minori.

Reglementările din dreptul nostru intern, cu privire la recunoașterea moralei publice ca valoare socială fundamentală, la necesitatea și la modul de apărare a acesteia prin mijloace de drept penal sunt în concordanță cu reglementările cuprinse în tratatele și convențiile internaționale privitoare la drepturile omului. Toate aceste documente prevăd că drepturile și libertățile omului nu pot fi îngrădite, în exercitarea lor, decât de necesitatea apărării altor valori fundamentale, între care și morala publică. Astfel, în art. 29 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului se prevede că, "în exercitarea drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă numai îngrădirilor stabilite de lege în scopul exclusiv al asigurării recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți și în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale, într-o societate democratică".

La rândul său, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în art. 10 privitor la libertatea de exprimare, în diversele ei forme, prevede, la pct. 2, că "exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești". Se recunoaște deci, implicit, dreptul statelor de a asigura apărarea moralei publice, inclusiv prin mijloace de drept penal.

Noțiunile "morală publică" și "bune moravuri", precum și noțiunile "obscen" și "pornografic" au un conținut variabil de la o colectivitate la alta, de la o epocă la alta. În toate cazurile însă există o limită a toleranței manifestărilor a cărei încălcare este inadmisibilă și la această accepțiune a termenilor se referă legea penală.

Față de criticile autorului excepției, se constată că este neîntemeiată susținerea formulată în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât textul de lege ce face obiectul excepției nu aduce atingere sub nici un aspect dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, acestea putându-se prevala, fără nici o îngrădire, de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege în acest sens.

De asemenea, este lipsită de semnificație invocarea prevederilor art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală care se referă la conflictul temporal de legi, stabilind că "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții", deoarece, pe de o parte, art. 325 din Codul penal a fost modificat și completat de autoritatea legiuitoare ulterior intrării în vigoare a noii Constituții, prin

Legea nr. 140/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, și deci nu se poate susține că nu mai este în vigoare pentru că ar contraveni prevederilor Constituției, iar pe de altă parte, prin conținutul său, textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor Legii fundamentale, invocate de autorul excepției.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 325 din Codul penal, excepție ridicată de Fazekaș Schnelle Janos în Dosarul nr. 5.822/2003 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2005.