Decizia nr. 24/2005

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 1 și 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Rădulescu în Dosarul nr. 3.604/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției și se constată lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției arată că rezolvarea cererii sale de recuzare este dată în competența aceleiași instanțe contestate, întrucât nu exista o altă instanță superioară Înaltei Curți de Casație și Justiție. Or, această situație este de natură a-i aduce atingere dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care presupune, printre altele, soluționarea cererii de către o instanță superioară, independentă și imparțială.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de contencios constituțional, ocazie cu care Curtea, prin

Decizia nr. 241 din 27 mai 2004 , a respins ca nefondată o critică similară. De altfel, până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței mai sus amintite.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 3.604/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. 1 și 5 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Alexandru Rădulescu în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluționarea unei cereri de recuzare a tuturor judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a antepronunțat în cauză și, potrivit textului legal criticat, o eventuală cerere de recuzare a întregii instanțe ar trebui soluționată de o instanță superioară, care, potrivit legii, nu există. Or, rezolvarea unei asemenea cereri tot de către instanța contestată este de natură a-i încălca dreptul autorului excepției la un proces echitabil, care implică printre altele o instanță superioară independentă și imparțială.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este nefondată, deoarece autorul excepției nu a indicat nici unul dintre textele Constituției României presupuse a fi încălcate de dispozițiile legale criticate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) și ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, astfel încât legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, cum sunt cele referitoare la recuzare, precum și modalități diferite de exercitare a drepturilor procesuale. De asemenea, potrivit art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Rezultă, așadar, că, potrivit Constituției, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată, cazurile în care ședințele de judecată nu sunt publice, precum și căile de atac și condițiile exercitării acestora. Procedura de soluționare a cererilor de abținere sau de recuzare face parte integrantă din procedura de judecată, fiind reglementată în conformitate cu prevederile constituționale.

Cu privire la concordanța legii procesuale românești cu prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul persoanei la un proces echitabil, Guvernul arată că modul de reglementare a cererii de recuzare împiedică tergiversarea unei asemenea cereri, asigurând soluționarea cauzei cu celeritate. Judecarea cererii de recuzare fără citarea părților are ca scop evitarea prelungirii nejustificate a cauzei și nu se poate vorbi despre încălcarea principiului dreptului la un proces echitabil, de vreme ce dispozițiile legale criticate dau expresie preocupărilor legiuitorului de a asigura soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora.

Avocatul Poporului arată că în cauză sunt incidente prevederile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora sesizările adresate Curții Constituționale trebuie făcute în formă scrisă și motivate. Consideră că numai Curtea este în măsură să decidă asupra cadrului constituțional în care urmează să fie examinată excepția invocată.

Pe fondul excepției, Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 52 alin. 1 și 5 din Codul de procedură penală nu contravin nici unui text din Legea fundamentală, motiv pentru care le consideră constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 52 alin. 1 și 5 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "Abținerea sau recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluționează de un alt complet, în ședință secretă, fără participarea celui ce declară că se abține sau care este recuzat. [...]

Abținerea sau recuzarea care privește întreaga instanță trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător și se soluționează de instanța ierarhic superioară. Aceasta, în cazul când găsește întemeiată abținerea sau recuzarea, desemnează pentru judecarea cauzei o instanță egală în grad cu instanța în fața căreia s-a produs abținerea sau recuzarea."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care reglementează același drept.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor art. 52 din Codul de procedură penală s-a mai pronunțat, statuând că acestea sunt constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 241 din 27 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 24 iunie 2004, pronunțându-se în legătură cu critica potrivit căreia art. 52 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea a constatat că textul legal criticat este în deplină concordanță cu art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală și cu art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, potrivit prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (2), ale art. 127 și 129, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, cazurile în care ședințele de judecată nu sunt publice, precum și căile de atac și condițiile exercitării acestora. Prin urmare, procedura de soluționare a cererilor de recuzare făcând parte integrantă din procedura de judecată, reglementarea acesteia este în deplină concordanță cu prevederile fundamentale.

Ca urmare, nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate formulate de autorul excepției, întrucât dispozițiile legale privitoare la procedura de soluționare a cererii de recuzare nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, consacrat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, respectiv de cele ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci, dimpotrivă, dau expresie preocupării legiuitorului de a asigura soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, corespunzător cerințelor unui proces echitabil.

Cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 1 și 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Rădulescu în Dosarul nr. 3.604/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2005.