Decizia nr. 78/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală și ale art. 61 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 304/2004 28 iunie 2004 (prevederi anume) privind organizarea judiciară
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală și ale
art. 61 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Nicolae Dercaci în Dosarul nr. 1.978/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.
La apelul nominal răspunde, pentru părțile Mihai Dumitru, Mihai Andy Cristian, Mihai Nelu, Romelia Modoianu, Matei Frâncu, Viorica Popescu și Florentina Popescu Preda, domnul avocat Dumitru Rădescu, în baza delegației depuse la dosar, constatându-se lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează Curtea că autorul excepției a depus la dosar o cerere, prin care solicită amânarea judecării cauzei pentru lipsă de apărare.
Având cuvântul asupra acestei chestiuni prealabile, reprezentantul părților se opune cererii de amânare, invocând în acest sens dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție și cele ale
art. 10 din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, dispoziții referitoare la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare a judecății cauzei, considerând că autorul excepției a avut suficient timp pentru pregătirea apărării.
Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului părților care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, deoarece prevederile legale contestate nu vin în contradicție cu nici o dispoziție constituțională.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 8 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.978/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală și ale
art. 61 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară. Excepția a fost ridicată de Nicolae Dercaci într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate de acesta împotriva soluției de neîncepere a urmării penale dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în Dosarul nr. 304/P/2003 al acestuia, privind pe inculpații Mihai Dumitru, Mihai Andy Cristian, Mihai Nelu, Modoianu Romelia, Frâncu Matei, Popescu Viorica și Popescu Preda Florentina.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate încalcă prevederile art. 132 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora procurorii își desfășoară activitatea conform principiului controlului ierarhic, deoarece, "dacă instanța de judecată poate desființa rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, procurorul șef rezolvă, dar nu are dreptul să infirme sau să dispună redeschiderea urmăririi penale". De asemenea, se susține că dispozițiile art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție privind accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile Legii fundamentale.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră că susținerile autorului excepției privind neconstituționalitatea prevederilor
art. 61 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004
sunt neîntemeiate, deoarece procurorul ierarhic superior poate infirma soluțiile procurorilor din subordine, pronunțând o altă soluție în cauza penală supusă controlului, respectând totodată autonomia pe care o are fiecare procuror de a pronunța soluția pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală, în raport cu prevederile art. 21 din Constituție, Guvernul arată că și aceasta este neîntemeiată, întrucât aceste dispoziții nu împiedică în nici un mod accesul la justiție. Persoana nemulțumită de soluția dată plângerii sale, prin desfășurarea procedurii în cadrul Ministerului Public, are dreptul, în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală, să se adreseze instanței de judecată, asigurându-se astfel accesul liber la justiție.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală și ale
art. 61 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală, precum și cele ale
art. 61 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, dispoziții care au următorul conținut:
- Art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală: "Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.";
-
Articolul 61
alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 : "(1) Dispozițiile procurorului ierarhic superior, date în scris și în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine.
(2) În soluțiile dispuse, procurorul este autonom."
Autorul excepției consideră că aceste dispoziții legale sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și celor ale art. 132 alin. (1), conform cărora "Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului [...] controlului ierarhic [...]".
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Prevederile
art. 61 alin. (2) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, referindu-se la autonomia procurorului în soluțiile dispuse, nu contravin dispozițiilor art. 132 alin. (1) din Constituție referitoare la principiul controlului ierarhic, întrucât, conform prevederilor art. 61 alin. (1) din aceeași lege, "Dispozițiile procurorului ierarhic superior, date în scris și în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine". Rezultă că procurorul ierarhic superior poate infirma soluțiile procurorilor din subordine, pronunțând o altă soluție în cauza penală supusă controlului, respectând autonomia pe care o are fiecare procuror ca, în conformitate cu probele administrate în cauză, să pronunțe soluția pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică. Drept urmare, autonomia de care se bucură procurorul în adoptarea uneia dintre soluțiile prevăzute la art. 262 din Codul de procedură penală nu determină și irevocabilitatea acesteia, deoarece funcționarea Ministerului Public se întemeiază pe principiul controlului ierarhic, consacrat în art. 132 alin. (1) din Constituție.
De asemenea, dispozițiile din Partea specială a Codului de procedură penală titlul I "Urmărirea penală" cap. VII "Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală" stabilesc coordonatele și limitele în care funcționează controlul ierarhic, fără a nega autonomia procurorului în adoptarea soluțiilor reglementate de art. 262 din Codul de procedură penală. În situația în care, ca urmare a formulării plângerii prevăzute de art. 278 din Codul de procedură penală, procurorul ierarhic superior constată că soluția dată de procurorul ierarhic inferior este netemeinică și nelegală, o infirmă motivat și pronunță o soluție corespunzătoare. Această soluție aparține procurorului ierarhic superior, iar nu procurorului a cărui soluție a fost infirmată. Drept urmare, o eventuală plângere în fața instanței judecătorești împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată se va îndrepta împotriva soluției procurorului ierarhic superior, astfel cum prevede art. 278^1 din Codul de procedură penală, iar nu împotriva soluției infirmate de către acesta, cum neîntemeiat susține autorul excepției.
În ceea ce privește susținerea autorului excepției, potrivit căreia dispozițiile art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală ar contraveni prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție privind dreptul oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, precum și a dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, întrucât în art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală se prevede expres că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278 din Codul de procedură penală, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală și ale
art. 61 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Nicolae Dercaci în Dosarul nr. 1.978/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Florentina Geangu ________________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.