Decizia nr. 39/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și a art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 și
art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Electrica Banat" - S.A. - Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Deva în Dosarul nr. 7.108/2003 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază excepția de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile
art. 1 alin. 1 din Legea nr. 29/1990
ca fiind inadmisibilă, având în vedere că această lege a fost abrogată prin
Legea nr. 554/2004 , iar dispozițiile art. 1 alin. 1 din aceasta sunt în acord cu prevederile art. 52 din Constituție. În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a
art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 , se apreciază că, deși legea a fost abrogată, soluția legislativă cuprinsă de prevederile legale criticate a fost preluată de
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , iar dispozițiile acestuia nu contravin art. 21 alin. (4) din Constituție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 25 februarie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 7.108/2003, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 și
art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Electrica Banat" - S.A. - Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Deva într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ privind anularea parțială a unui certificat de atestare a dreptului de proprietate.
În motivarea excepției autorul acesteia susține că prevederile
art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990
încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1), precum și pe cele ale art. 52 alin. (1). Se arată că dispozițiile
art. 1 alin. 1 din Legea nr. 29/1990
sunt neconstituționale, întrucât "interzic accesul la instanța de contencios administrativ și desființarea actului administrativ în cazul în care persoana este vătămată într-un interes legitim". De asemenea, se susține că prevederile art. 5 din aceeași lege contravin textului constituțional al art. 21 alin. (4). Autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că, potrivit textului de lege criticat, "sesizarea instanței de contencios administrativ este condiționată de efectuarea unei proceduri prealabile și de încadrarea în anumite termene", ceea ce este contrar dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Constituție, în conformitate cu care "efectuarea unei proceduri prealabile este facultativă".
Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ, formulându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, consideră că aceasta este "parțial inadmisibilă și parțial nefondată". Referitor la prevederile
art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , instanța reține că acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate, constatându-se că sunt constituționale, astfel încât "excepția ridicată [...] apare ca inadmisibilă". Cu privire la dispozițiile art. 1 alin. 1 din legea menționată, instanța apreciază că acestea sunt "în concordanță cu dispozițiile art. 52 alin. (1) și art. 21 alin. (1) din Constituția României, astfel că se impune respingerea excepției ridicate [...] ca neîntemeiată".
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate privind prevederile
art. 1 alin. 1 din Legea nr. 29/1990
este întemeiată, iar în ceea ce privește dispozițiile art. 5 alin. 1 din aceeași lege, critica de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul consideră că textul
art. 1 alin. 1 din Legea nr. 29/1990
"este neconstituțional în măsura în care limitează dreptul unei persoane vătămate într-un interes legitim de a se adresa instanței pentru obținerea unei reparații echitabile". Totodată, se arată că "persoana vătămată poate invoca direct textul constituțional al art. 52 care [...] are aplicabilitate directă", instanța de judecată neputând respinge o astfel de cerere "pe motiv că
nu face referire la «interesul legitim», din moment ce textul constituțional are o valoare juridică superioară legii și poate fi aplicat direct".
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor
art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 , Guvernul apreciază că aceasta este nefondată, și nu inadmisibilă, așa cum a reținut instanța, întrucât, "pentru a fi respinsă ca inadmisibilă, excepția trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale". În cazul de față, arată Guvernul, dispozițiile legale criticate, deși au mai fost supuse controlului de constituționalitate, nu au fost constatate ca fiind neconstituționale. Prin urmare, în speță, ipoteza
art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
[text anterior modificării și republicării
Legii nr. 47/1992 ], indicată de instanță, nu este aplicabilă, întrucât aceasta se referă numai la dispoziții legale care au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții.
Se mai susține că dispozițiile criticate nu încalcă nici textul constituțional al art. 21 alin. (4), întrucât nu consacră o jurisdicție specială administrativă. Astfel, textul legal criticat prevede o procedură prealabilă "care nu presupune implicarea unui organ cu atribuții jurisdicționale, ci chiar a aceluiași organ care a emis actul administrativ sau a organului ierarhic superior", în timp ce dispozițiile constituționale se referă la o jurisdicție specială administrativă, care presupune "un organ care are ca atribuții soluționarea de litigii, în condițiile unei proceduri contradictorii și publice, asemenea unei instanțe judecătorești".
Potrivit punctului de vedere prezentat, procedura prealabilă consacrată de
art. 5 din Legea nr. 29/1990
"este în interesul persoanei vătămate printr-un act administrativ, și anume acela de a obține mai rapid din partea autorității emitente a actului o recunoaștere a dreptului sau interesului legitim pretins, anularea actului sau, după caz, repararea prejudiciului", și nu împiedică în nici un fel accesul la justiție al persoanei nemulțumite de soluționarea plângerii sale. În legătură cu critica privind condiționarea sesizării instanței judecătorești de încadrarea în anumite termene, Guvernul arată că "este de competența legiuitorului să determine condițiile exercitării dreptului, inclusiv prin stabilirea unor termene de prescripție". În acest sens este invocată și
Decizia Curții Constituționale nr. 296 din 8 iulie 2003 .
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate privind prevederile
art. 1 alin. 1 din Legea nr. 29/1990
este întemeiată, iar în ceea ce privește dispozițiile art. 5 alin. 1 din aceeași lege, critica de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Se consideră că, după revizuirea Constituției, prevederile
art. 1 alin. 1 din Legea nr. 29/1990
"nu mai sunt în concordanță cu spiritul noii Legi fundamentale". Avocatul Poporului precizează că, "ținând cont de noul context constituțional", care face referire și la vătămarea unor "interese legitime, nu numai la drepturile, recunoscute prin lege, se constată necesitatea modificării și completării actualelor reglementări legale în materia contenciosului administrativ". În ceea ce privește "faptul că
a contenciosului administrativ întârzie să fie completată și modificată, în acord cu prevederile din Constituția României, republicată, [se] impune aplicarea directă a dispozițiilor art. 52 din Constituție, care se referă la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică".
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a
art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 , Avocatul Poporului consideră că aceasta este neîntemeiată. Se arată că "instituirea de către legiuitor a unei proceduri administrative prealabile sesizării instanțelor judecătorești are drept scop să asigure o soluționare mai rapidă a unor categorii de litigii și cu cheltuieli minime, precum și stingerea litigiului într-un termen scurt". De asemenea, prin această prevedere nu este limitat în nici un mod accesul la justiție, întrucât, "împotriva soluției date de organul administrativ, în cazul în care contestatorul nu este mulțumit de soluția dată sesizării sale, acesta are posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ". În acest sens se invocă deciziile Curții Constituționale nr. 99 din 25 septembrie 1996 și nr. 235 din 21 noiembrie 2000.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 1 alin. 1, precum și cele ale
art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificările ulterioare. În realitate, așa cum rezultă din motivarea excepției de neconstituționalitate de către autorul acesteia, critica privește prevederile art. 1 alin. 1 și
art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 .
Ulterior sesizării Curții,
Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990
a fost abrogată, conform prevederilor
art. 31 alin. (2) din noua Lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, aceasta intrând în vigoare la data de 6 ianuarie 2005, iar, în conformitate cu jurisprudența sa, Curtea se pronunță cu privire la dispozițiile legale în vigoare la data judecării excepției. Curtea observă că soluția legislativă inițială a art. 1 alin. 1 și a
art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990
a fost preluată, cu modificări și completări, de art. 1 alin. (1), respectiv
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , dispoziții cu privire la care Curtea urmează să se pronunțe prin prezenta decizie.
Dispozițiile criticate ca fiind neconstituționale au următorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1): "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.";
- Art. 7 alin. (1): "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există."
Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt art. 21 alin. (1) și (4), precum și art. 52 alin. (1), care au următorul cuprins:
- Art. 21 alin. (1) și (4): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. [...]
(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.";
- Art. 52 alin. (1): "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei."
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că, în esență, autorul excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile
art. 1 alin. 1 din Legea nr. 29/1990
contravin principiului liberului acces la justiție prin faptul că persoana fizică sau juridică se poate adresa instanțelor judecătorești competente doar dacă a fost vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, nu și în cazul în care a fost vătămată într-un interes legitim al său, astfel cum prevede textul constituțional actual al art. 21. În ceea ce privește textul art. 5 alin. 1 din aceeași lege, se consideră că acesta condiționează introducerea cererii de chemare în judecată de parcurgerea unei proceduri prealabile, ceea ce este, în opinia autorului excepției, contrar dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (4).
Curtea observă că prin
art. 1 alin. (1) din noua Lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004
se prevede dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică într-un drept al său ori într-un interes legitim de a obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, ceea ce este în concordanță cu art. 52 din Constituție. Prin urmare, Curtea, având în vedere noua reglementare legală în domeniu, constată că această critică de neconstituționalitate a rămas fără obiect.
Curtea reține că soluția legislativă cuprinsă în prezent în
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
conservă, în principiu, reglementarea cuprinsă anterior în
art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 . Acest din urmă text de lege a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, Curtea pronunțându-se prin
Decizia nr. 188 din 27 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 2 iunie 2004, și prin
Decizia nr. 220 din 6 mai 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 16 iunie 2004. Prin aceste decizii Curtea a reținut că textul constituțional care se referă la caracterul facultativ al jurisdicțiilor speciale administrative nu este aplicabil prevederilor criticate care instituie obligația persoanei vătămate de a se adresa cu reclamație organului administrativ emitent mai înainte de sesizarea instanței de judecată cu anularea actului considerat ilegal. Dispoziția constituțională invocată a desființat condiția prealabilă numai pentru procedura administrativă jurisdicțională. Nici o dispoziție constituțională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, cum este de exemplu procedura recursului administrativ grațios sau a celui ierarhic. Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, soluțiile pronunțate de Curte, precum și considerentele care au stat la baza acestor decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, cu privire la dispozițiile
art. 7 din Legea nr. 554/2004 .
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și a
art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Electrica Banat" - S.A. - Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Deva în Dosarul nr. 7.108/2003 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Benke Karoly ____________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.