Decizia nr. 30/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 188/2000 1 octombrie 2000 (prevederi anume) privind executorii judecătorești
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, precum și ale
art. 1 din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Costin Țugui în Dosarul nr. 1.292/CIV/2004 al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și litigii de muncă.
La apelul nominal se prezintă autorul excepției, personal, lipsă fiind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Autorul excepției formulează o cerere prealabilă prin care solicită retrimiterea dosarului la instanța de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, în vederea îndreptării erorii materiale din încheierea de sesizare. În acest sens apreciază că temeiul de lege invocat în încheierea de sesizare pentru trimiterea cauzei în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate nu este cel corect.
Reprezentantul Ministerului Public se opune admiterii cererii autorului excepției, apreciind că este vorba de fapt de o eroare materială, care nu influențează în nici un fel procedura de soluționare a excepției de neconstituționalitate invocate. Ca atare, solicită respingerea cererii autorului excepției.
Deliberând asupra cererii formulate, Curtea respinge solicitarea autorului excepției de retrimitere a dosarului către instanța de fond.
Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Autorul excepției solicită admiterea acesteia, reiterând cu această ocazie motivele deja expuse în concluziile scrise, depuse la dosarul cauzei în susținerea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că autorul excepției invocă de fapt lacune legislative ale textelor supuse controlului de constituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.292/CIV/2004, Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și litigii de muncă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, precum și ale
art. 1 din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești.
Excepția a fost ridicată de Costin Țugui într-o cauză ce privește soluționarea apelului declarat împotriva Încheierii de ședință nr. 303 din 4 martie 2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în Dosarul nr. 2.565/2004, având ca obiect încuviințarea executării silite.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), art. 21, art. 24 alin. (1) și (2), precum și ale art. 52 alin. (1) și (2), întrucât prin legi ordinare și organice nu sunt stabilite legal modalitățile procedurale de aducere la îndeplinire a unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, învestite cu titlu executoriu, astfel încât, potrivit
Legii nr. 29/1990 , rămâne la "latitudinea conducătorilor autorităților publice punerea acestora în executare, și nu a unei legi exprese".
Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și litigii de muncă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, instanța arată că executarea silită poate fi declanșată în urma unei obligații stabilite prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu care confirmă existența unei creanțe și faptul că aceasta îndeplinește condițiile necesare punerii în mișcare a procedurii de executare silită. În acest context apreciază că "legea nu distinge, după cum hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu a fost pronunțată într-o pricină civilă sau într-o pricină penală, prin care s-a statuat asupra unor pretenții civile, ci se referă, în sens larg, la hotărârea unei instanțe". Ca atare, în speța de față, chiar dacă hotărârea ce constituie titlu executoriu a fost pronunțată de Secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, autorul excepției are posibilitatea de a-și exercită dreptul recunoscut prin acest titlu, conform procedurii executării silite, reglementată de Codul de procedură civilă.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, arată că în speța de față nu este vorba despre o problemă de constituționalitate, întrucât susținerile autorului excepției privesc, în primul rând, aspecte legate de aplicarea textelor în discuție. De altfel, menționează faptul că nici nu se arată în ce constă neconstituționalitatea acestor texte de lege, nemulțumirea autorului excepției vizând instituția executării silite, în ansamblul său. În acest sens arată că reglementarea procedurii de judecată este lăsată la latitudinea legiuitorului, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". În acest context, consideră că, departe de a îngrădi principiile constituționale invocate de autorul excepției, textele criticate constituie expresia aplicării lor, garantând desfășurarea procedurii de executare silită, cu respectarea prevederilor legii și ale Constituției.
Avocatul Poporului arată că, întrucât din încheierea de sesizare a Curții Constituționale nu rezultă căror prevederi constituționale contravin textele de lege criticate, în temeiul dispozițiilor imperative ale
art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , numai Curtea poate decide cadrul constituțional în care urmează să fie examinată excepția de neconstituționalitate ridicată. Din punctul său de vedere, Avocatul Poporului apreciază totuși că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost sesizată, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 371^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă și ale
art. 1 din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificările și completările ulterioare.
Textele de lege criticate au următorul conținut:
- Art. 371^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă: "În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel.";
-
Articolul 1
din Legea nr. 188/2000 : "(1) Executarea silită a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către executorii judecătorești, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Executorii judecătorești îndeplinesc și alte atribuții date prin lege în competența lor."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), art. 21, art. 24 alin. (1) și (2), precum și ale art. 52 alin. (1) și (2), care au următorul conținut:
- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 52 alin. (1) și (2): "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.
(2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică."
Examinând excepția, Curtea constată că, de fapt, critica de neconstituționalitate este fundamentată pe susținerea potrivit căreia, în cartea V, intitulată "Despre executarea silită", în cuprinsul prevederilor art. 371^1 până la art. 580^5 din Codul de procedură civilă, "nu sunt prevăzute în mod expres posibilitățile procedurale de aducere la îndeplinire a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, învestite cu titlu executoriu, pronunțate în baza
art. 11 din Legea nr. 29/1990 ".
Curtea observă totodată că aceeași nemulțumire este exprimată și față de dispozițiile
art. 1 din Legea nr. 188/2000 , în sensul că executorii judecătorești sunt învestiți numai în executarea silită a titlurilor executorii cu caracter civil, nu și în cele de contencios administrativ, fapt "ce excedează debitorul de sume de bani sau bunuri, actele administrative neonorate de autoritățile administrative publice nefiind prevăzute în textul
Legii nr. 188/2000 , dintr-o eroare a legislativului". Autorul excepției semnalează astfel existența unei lacune legislative în această materie, prin aceea că, în cuprinsul dispozițiilor legale criticate, nu se precizează cine anume și în ce condiții va pune în executare o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, învestită cu titlu executoriu, pronunțată în baza
art. 11 din Legea nr. 29/1990 .
Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea reține că exercitarea controlului de constituționalitate asupra unui atare obiect, respectiv asupra unor lacune ale textelor de lege criticate, excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. De altfel, în acest sens jurisprudența Curții a stabilit, în mod constant, că instanța de contencios constituțional nu se poate substitui legiuitorului cu prilejul soluționării unor excepții de neconstituționalitate al căror obiect privește lacune legislative ori în cazul unor reglementări legale despre care se pretinde că ar fi incomplete ori nesatisfăcător redactate (a se vedea, de exemplu,
Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, precum și ale
art. 1 din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Costin Țugui în Dosarul nr. 1.292/CIV/2004 al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și litigii de muncă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.