Tratatul din 16 august 1968
de prietenie, colaborare și asistența mutuala dintre Republica Socialistă România și Republica Socialistă Cehoslovaca
prezumat în vigoare
Republica Socialistă România și Republica Socialistă Cehoslovaca,
hotărâte sa dezvolte și sa adâncească continuu relațiile de prietenie frateasca și colaborarea multilaterala dintre cele doua state,
profund convinse ca dezvoltarea relațiilor de prietenie, colaborare și asistența mutuala între Republica Socialistă România și Republica Socialistă Cehoslovaca corespunde intereselor vitale ale popoarelor celor două state și întregii comunității socialiste,
hotărâte sa întărească unitatea și solidaritatea internationala a tuturor țărilor comunității socialiste, care se întemeiază pe comunitatea oranduirii sociale, pe unitatea scopurilor și aspiratiilor fundamentale, pe sprijinul reciproc în lupta împotriva imperialismului,
constatând ca Tratatul de la Varsovia de prietenie, colaborare și asistența mutuala din 14 mai 1955 a fost încheiat ca răspuns la amenințarea grupării militare N.A.T.O., și ferm hotărâte sa acționeze în conformitate cu Tratatul de la Varsovia pe perioada valabilității acestuia,
depunând eforturi pentru a consolida pacea și securitatea în Europa și a împiedica agresiunea forțelor imperialismului, militarismului și revansismului conduse de țelurile și principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite,
dând o înaltă apreciere rolului Tratatului de prietenie, colaborare și asistența mutuala dintre Republica Populara Română și Republica Cehoslovaca din 21 iulie 1948, în dezvoltarea relațiilor prietenești și a colaborării dintre cele doua state,
ținînd seama de experienta și realizarile pe care cele doua state le-au obținut în construcția socialismului, de stadiu actual și posibilitățile de dezvoltare a colaborării politice, economice și culturale, precum și de schimbările care au avut loc în Europa și în lume,
au hotărât sa încheie prezentul tratat și în acest scop au convenit asupra celor ce urmează:
Articolul 1
Inaltele părți contractante, în conformitate cu principiile internationalismului socialist, suveranității și independentei, egalității în drepturi, neamestecului în treburile interne, avantajului reciproc și intrajutorarii tovarasesti, vor întări relațiile de prietenie tradiționala și colaborarea multilaterala dintre cele doua state.
Articolul 2
Inaltele părți contractante, pornind de la principiile fundamentale ale relațiilor dintre statele socialiste, vor dezvolta și adânci colaborarea economică și tehnico-științifică reciproc avantajoasă și vor sprijini colaborarea în cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, precum și cu celelalte tari socialiste.
Articolul 3
Inaltele părți contractante vor spriji dezvoltarea colaborării în domeniile culturii, artei științei, învățămîntului, sănătății, presei, radiofuziunii și televiziunii, cinematografiei, educației fizice, turismului, precum și al legăturilor multilaterale dintre organizațiile obștești.
Articolul 4
Inaltele părți contractante vor depune eforturi în continuare pentru dezvoltare relațiilor de prietenie între toate statele socialiste și pentru întărirea unității lor, în interesul socialismului și păcii.
Articolul 5
Inaltele părți contractante vor promova consecvent politica de coexistenta pașnică a statelor cu oranduiri sociale diferite și vor continua eforturile pentru asigurarea păcii și securității, pentru soluționarea diferențelor internaționale prin mijloacele pașnice, pentru destinderea incordarii internaționale, pentru realizarea dezarmarii generale și totale, pentru lichidarea definitivă a colonialismului și neocolonialismului și a discriminarii rasiale sub toate formele, precum și pentru respectarea dreptului popoarelor de a-și hotărî singure soarta.
Articolul 6
Inaltele părți contractante constata ca Acordul de la Munchen din 29 septembrie 1938 a fost obținut prin amenințarea cu războiul, precum și prin folosirea forței împotriva Cehoslovaciei, ca el a constituit o parte componenta a complotului criminal al guvernului Germaniei naziste împotriva păcii și o încălcare grosolana a regulilor fundamentale ale dreptului internațional contemporan și ca din aceasta cauza, încă de la început, a fost nevalabil, toate consecințele care decurg din aceasta.
Articolul 7
Inaltele părți contractante vor depune eforturi pentru realizarea securității și păcii trainice în Europa, precum și pentru dezvoltarea colaborării și a relațiilor între statele europene, pe baza principiilor suveranității și independentei, egalității în drepturi, avantajului reciproc și neamestecului în treburile interne.
Părțile contractante declara ca una din premisele principale ale securității în Europa o constituie inviolabilitatea frontierelor existente între statele europene și ca, în concordanta cu Tratatul de prietenie, colaborare și asistența mutuala de la Varsovia din 14 mai 1955, vor lua toate măsurile necesare împotriva uneltirilor și agresiunii forțelor imperialiste, militariste și revansarde.
Articolul 8
În cazul unui atac armat din partea unui stat sau unui grup de state împotriva uneia dintre inaltele părți contractante, cealaltă înaltă parte contractantă, exercitandu-și dreptul inalienabil la autoaparare individuală sau colectivă, conform articolului 51 al Cartei Organizației Națiunilor Unite, îi va acorda neîntârziat tot ajutorul, inclusiv militar, pentru respingerea atacului armat.
Despre măsurile pe care le vor lua pe baza prezentului articol, inaltele părți contractante vor incunostinta imediat Consiliul de Securitate și vor proceda în conformitate cu prevederile respective ale Cartei O.N.U.
Articolul 9
Inaltele părți contractante vor informa și consulta reciproc în toate problemele importante care privesc interesele lor.
Articolul 10
Inaltele părți contractante declara ca obligațiile lor prevăzute în tratatele internaționale în vigoare nu sînt în contradictie cu prevederile prezentului tratat.
Articolul 11
Prezentul tratat este supus ratificării și va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare, care va avea loc la București, în cel mai scurt timp.
Tratatul se încheie pe o perioadă de 20 de ani din ziua intrării în vigoare și se va prelungi de fiecare data cu 5 ani, atît timp cat nici una dintre inaltele părți contractante nu-l va denunta, în scris, cu 12 luni înainte de expirarea perioadei respective.
Întocmit la Praga în ziua de 16 august 1968, în doua exemplare originale, fiecare în limba română și în limba ceha, ambele exemplare avînd aceeași valabilitate.
Pentru Republica Socialistă România,
NICOLAE CEAUȘESCU
Pentru Republica Socialistă Cehoslovaca,
LUDVIK SVOBODA
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.