Convenția din 14 iulie 1967

Articolul 1

Instituirea organizației

Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale este instituită prin prezenta convenție.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei convenții, trebuie înțeles prin:

i) organizația - Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI);

îi) biroul internațional - Biroul internațional al proprietății intelectuale;

iii) Convenția de la Paris - Convenția pentru protecția proprietății industriale, semnată la 20 martie 1883, inclusiv fiecare din actele sale revizuite;

iv) Convenția de la Berna - Convenția pentru protecția operelor literare și artistice, semnată la 9 septembrie 1886, inclusiv fiecare din actele sale revizuite;

v) Uniunea de la Paris - Uniunea internationala creata prin Convenția de la Paris;

vi) Uniunea de la Berna - Uniunea internationala creata prin Convenția de la Berna;

vii) uniuni - Uniunea de la Paris, uniunile separate și aranjamentele separate stabilite în legătură cu aceasta uniune, Uniunea de la Berna, precum și orice alt angajament internațional tinzând sa promoveze protecția proprietății intelectuale și a cărui administrare este asigurata de organizație, conform articolului 4 iii);

viii) proprietatea intelectuală - drepturile referitoare la:

- operele literare, artistice și științifice;

- interpretarile artiștilor interpreți și executiile artiștilor executanți, fonogramele și emisiunile de radiodifuziune;

- investițiile în toate domeniile activității umane;

- descoperirile științifice;

- desenele și modelele industriale;

- mărcile de fabrica, de comerț și de serviciu, precum și numele comerciale și denumirile comerciale;

- protecția împotriva concurentei neleale, și toate celelalte drepturi aferente activității intelectuale în domeniile industrial, științific, literar și artistic.

Articolul 3

Scopul organizației

Organizația are drept scop:

i) sa promoveze protecția proprietății intelectuale în lume prin cooperarea dintre state, în colaborare, dacă este cazul, cu oricare alta organizație internationala;

îi) să asigure cooperarea administrativă între uniuni.

Articolul 4

Funcții

Pentru atingerea scopului definit la articolul 3, organizația, prin organele sale competente și sub rezerva competentei fiecărei uniuni:

i) activează pentru a promova adoptarea măsurilor menite sa amelioreze proprietatea intelectuală în lume și sa armonizeze legislatiile naționale în acest domeniu;

îi) asigura serviciile administrative ale Uniunii de la Paris, ale uniunilor separate stabilite în legătură cu aceasta uniune și ale Uniunii de la Berna;

iii) poate accepta sarcina administrației pe care o implica realizarea oricărui alt angajament internațional tinzând sa promoveze protecția proprietății intelectuale, sau sa participe la o atare administatie;

iv) încurajează încheierea oricărui angajament internațional tinzând sa promoveze protecția proprietății intelectuale;

v) își oferă cooperarea statelor care îi cer o asistența tehnico-juridică în domeniul proprietății intelectuale;

vi) aduna și difuzează toate informațiile referitoare la protecția proprietății intelectuale, îndeplinește și încurajează studiile în acest domeniu și publică rezultatele lor;

vii) asigura serviciile care inlesnesc protecția internationala a proprietății intelectuale și dacă este cazul procedează la înregistrări în aceasta materie și publică informațiile privind aceste înregistrări;

viii) ia orice alte măsuri potrivite.

Articolul 5

Membri

1. Poate deveni membru al organizației oricare stat care este membru al uneia dintre uniuni, astfel cum sînt definite la articolul 2 vii).

2. Poate de asemenea deveni membru al organizației oricare stat care nu este membru al uneia dintre uniuni, cu condiția:

i) să fie membru al Organizației Națiunilor Unite, al uneia dintre instituțiile specializate care sînt legate de Organizația Națiunilor Unite sau al Agenției internaționale pentru energia atomica, sau parte la Statutul Curții Internaționale de Justiție, sau

îi) să fie invitat de adunarea generală de a deveni parte la prezenta convenție.

Articolul 6

Adunarea generală

1. a) Se instituie o adunare generală cuprinzînd statele părți la prezenta convenție care sînt membre ale cel puțin uneia dintre uniuni.

b) Guvernul fiecărui stat membru este reprezentat de un delegat, care poate fi asistat de supleanți, consilieri și experți.

c) Cheltuielile fiecărei delegații cad în sarcina guvernului care a desemnat-o.

2. Adunarea generală:

i) numește directorul general la propunerea comitetului de coordonare;

îi) cercetează și aproba rapoartele directorului general referitoare la organizație și îi da toate directivele necesare;

iii) cercetează și aproba rapoartele și activitățile comitetului de coordonare și îi da directive;

iv) adopta bugetul trienal al cheltuielilor comune ale uniunilor;

v) aproba măsurile propuse de directorul general privind administrarea, referitoare la realizarea angajamentelor internaționale prevăzute de articolul 4 iii);

vi) adopta regulamentul financiar al organizației;

vii) determina limbile de lucru ale secretariatului, ținînd seama de practica Organizației Națiunilor Unite;

viii) invita statele prevăzute la articolul 5.2.îi) sa devină părți la prezenta convenție;

ix) hotărăște care state nemembre ale organizației și care organizații interguvernamentale și internaționale neguvernamentale pot fi admise la reuniunile sale în calitate de observatori;

x) îndeplinește orice alte sarcini utile în cadrul prezentei convenții.

3. a) Fiecare stat membru fie al uneia, fie al mai multor uniuni, dispune de un vot la adunarea generală.

b) Jumătate din statele membre ale adunării generale constituie cvorumul.

c) Indiferent de dispozițiile alineatului b), dacă la o sesiune numărul statelor reprezentate este mai mic de jumătate dar egal sau superior unei treimi a statelor membre ale adunării generale, aceasta poate lua hotărîri: totuși hotărîrile adunării generale, cu excepția celor referitoare la procedura sa, nu devin executorii decât atunci cînd sînt îndeplinite condițiile enumerate mai jos. Biroul internațional comunică aceste hotărîri statelor membre ale adunării generale care nu fuseseră reprezentante, invitandu-le sa exprime în scris, în termen de 3 luni de la data sus-zisei comunicări, votul sau abținerea lor. Dacă, la expirarea acestui termen, numărul statelor care își vor fi exprimat astfel votul sau abținerea lor este cel puțin egal cu numărul statelor a căror absenta impiedicase întrunirea cvorumului la sesiuni, sus-zisele hotărîri devin executorii, cu condiția ca, totodată, majoritatea necesară sa rămînă dobandita.

d) Sub rezerva dispozițiilor alineatelor e) și f), adunarea generală ia hotărîri cu majoritatea de două treimi din voturile exprimate.

e) Acceptarea dispozițiilor privind administrarea referitoare la aplicarea angajamentelor internaționale prevăzute de articolul 4 iii) necesita o majoritate de trei pătrimi din voturile exprimate.

f) Aprobarea unui acord cu Organizația Națiunilor Unite în conformitate cu dispozițiile articolelor 57 și 63 din Carta Națiunilor Unite necesita o majoritate de noua zecimi din voturile exprimate.

g) Numirea directorului general (alineatul 2.i), aprobarea dispozițiilor propuse de directorul general cu privire la administrarea relativă la aplicarea angajamentelor internaționale (alineatul 2 v) și strămutarea sediului (articolul 10) necesita majoritatea prevăzută nu numai la adunarea generală, dar și la adunarea Uniunii de la Paris și la adunarea Uniunii de la Berna.

h) Abținerea nu este considerată ca vot.

i) Un delegat nu poate reprezenta decât un singur stat și nu poate vota decât în numele acestuia.

4.a) Adunarea generală se întrunește o dată la 3 ani în sesiune ordinară, la convocarea directorului general.

b) Adunarea generală se întrunește în sesiune extraordinară la convocarea directorului general, la cererea comitetului de coordonare sau a unui sfert din statele membre ale adunării generale.

c) Reuniunile se țin la sediul organizației.

5. Statele părți la prezenta convenție care nu sînt membre ale uneia dintre uniuni sînt admise la reuniunile adunării generale în calitate de observatori.

6. Adunarea generală își alcătuiește regulamentul sau interior.

Articolul 7

Conferința

1.a) Se instituie o conferința cuprinzînd statele părți la prezenta convenție, fie ca sînt sau nu membre ale uneia dintre uniuni.

b) Guvernul fiecărui stat este reprezentant de un delegat, care poate fi asistat de supleanți, consilieri și experți.

c) Cheltuielile fiecărei delegații cad în sarcina guvernului care a desemnat-o.

2. Conferința:

i) discuta chestiunile de interes general din domeniul proprietății intelectuale și poate adopta recomandări privind aceste chestiuni, respectând competența și autonomia uniunilor;

îi) adopta bugetul trienal al conferintei;

iii) stabilește, în limitele acestui buget, programul trienal al asistenței tehnico-juridice;

iv) adopta modificările aduse prezentei convenții în conformitate cu procedura definită la articolul 17;

v) hotărăște care state nemembre ale organizației și care organizații interguvernamentale și internaționale neguvernamentale pot fi admise la reuniunile sale în calitate de observatori;

vi) îndeplinește orice alte sarcini utile în cadrul prezentei convenții.

3.a) Fiecare stat membru dispune de un vot la conferința.

b) O treime din statele membre constituie cvorumul.

c) Sub rezerva prevederilor articolului 17, conferința ia hotărîri cu majoritate de două treimi din voturile exprimate.

d) Suma cotizațiilor statelor părți la prezenta convenție care nu sînt membre ale uneia dintre uniuni este fixată printr-un vot la care nu participa decît delegații acestor state.

e) Abținerea nu este considerată ca vot.

f) Un delegat nu poate reprezenta decît un singur stat și nu poate vota decât în numele acestuia.

4. a) Conferința se întrunește în sesiune ordinară la convocarea directorului general în cursul aceleiași perioade și în același loc ca și adunarea generală.

b) Conferința se reuneste în sesiune extraordinară la convocarea directorului general, la cererea majorității statelor membre.

5. Conferința își alcătuiește regulamentul sau interior.

Articolul 8

Comitetul de coordonare

1.a) Se instituie un comitet de coordonare cuprinzînd statele părți la prezenta convenție care sînt membre ale Comitetului executiv al Uniunii de la Paris, ale Comitetului executiv al Uniunii de la Berna sau ale ambelor acestor doua comitete executive. Totuși, dacă unul dintre aceste comitete executive cuprinde mai mult de un sfert din țările membre ale adunării care l-a ales, acest comitet desemnează, dintre membrii săi statele care vor fi membre ale comitetului de coordonare, astfel încît numărul lor sa nu depășească sfertul sus-arătat, fiind înțeles ca țara pe teritoriul căreia se afla sediul organizației nu este ținuta în seama în calculul acestui sfert.

b) Guvernul fiecărui stat membru al comitetului de coordonare este reprezentat de un delegat, care poate fi asistat de supleanți, consilieri și experți.

c) Atunci cînd comitetul de coordonare examinează fie chestiuni interesand direct programul sau bugetul conferintei și ordinea sa de zi, fie propuneri de modificări a prezentei convenții putând afecta drepturile sau obligațiile statelor părți la prezenta convenție care nu sînt membre ale uneia dintre uniuni, un sfert din aceste state participa la reuniunile comitetului de coordonare cu aceleași drepturi ca și membrii acestui comitet. La fiecare sesiune ordinară, conferința alege statele chemate sa participe la astfel de reuniuni.

d) Cheltuielile fiecărei delegații cad în sarcina guvernului care a desemnat-o.

2. Dacă celelalte uniuni administrate de organizație doresc să fie reprezentate ca atare în sanul comitetului de coordonare, reprezentanții lor trebuie să fie desemnați dintre statele membre ale comitetului de coordonare.

3. Comitetul de coordonare:

i) da avize organelor uniunilor, adunării generale, conferintei și directorului general asupra tuturor chestiunilor administrative și financiare, precum și asupra oricăror alte chestiuni de interes comun fie pentru doua sau mai multe uniuni, fie pentru una sau mai multe uniuni, pe de o parte, și organizație, pe de altă parte, și, mai ales, asupra bugetului de cheltuieli comune ale uniunilor;

îi) pregătește proiectul ordinii de zi a adunării generale;

iii) pregătește proiectul ordinii de zi și proiectele de program și de buget ale conferintei;

iv) se pronunța, pe baza bugetului trienal de cheltuieli comune ale uniunilor, bugetului trienal al conferintei, precum și pe baza programului trienal de asistența tehnico-juridică, asupra bugetelor și programelor anuale corespunzătoare;

v) la expirarea funcțiilor directorului general, sau în caz de vacanta a acestui post, propune numele unui candidat spre a fi numit de adunarea generală în acest post; dacă adunarea generală nu numește candidatul prezentat, comitetul de coordonare prezintă un alt candidat; aceeași procedura este urmată pînă la numirea de către adunarea generală a ultimului candidat prezentat;

vi) dacă vacanta postului de director general intervine între doua sesiuni ale adunării generale, numește un director general interimar pe durata care precede intrarea în funcție a noului director general;

vii) îndeplinește orice alte sarcini care îi sînt atribuite în cadrul prezentei convenții.

4.a) Comitetul de coordonare se reuneste o dată pe an în sesiune ordinară la convocarea directorului general. El se reuneste în principiu la sediul organizației.

b) Comitetul de coordonare se reuneste în sesiune extraordinară la convocarea adresată de directorul general, fie din propria sa inițiativa, fie la cererea președintelui sau ori la cererea unui sfert din membrii săi.

5.a) Fiecare stat, fie el membru numai al unuia dintre cele doua comitete executive menționate la alineatul 1.a), fie al ambelor comitete, dispune de un singur vot la comitetul de coordonare.

b) Jumătate din membrii comitetului de coordonare constituie cvorumul.

c) Un delegat nu poate reprezenta decât un singur stat și nu poate vota decât în numele acestuia.

6.a) Comitetul de coordonare da avize și ia hotărîri cu majoritatea simpla a voturilor exprimate.

Abținerea nu se considera ca vot.

b) Chiar în cazul obținerii unei majorități simple, oricare membru al comitetului de coordonare poate, îndată după vot, sa ceara a se proceda la numărarea specială a voturilor în modul următor:

Se vor întocmi doua liste distincte pe care figurează numele statelor membre ale Comitetului executiv al Uniunii de la Paris și cele ale statelor membre ale Comitetului executiv al Uniunii de la Berna; votul fiecărui stat va fi înscris în dreptul numelui sau pe fiecare din listele unde figurează. Dacă aceasta numărare specială ar arata ca majoritatea simpla nu a fost obținută în fiecare din aceste liste, propunerea nu va fi considerată ca adoptată.

7. Oricare stat membru al organizației care nu este membru al comitetului de cooperare poate fi reprezentat la reuniunle acestui comitet prin observatori, avînd dreptul de a participa la deliberări, dar fără drept de vot.

8. Comitetul de coordonare își alcătuiește regulamentul interior.

Articolul 9

Biroul internațional constituie secretariatul organizației.

1. Biroul internațional este condus de directorul general asistat de doi sau mai mulți vicedirectori generali.

2. Directorul general este numit pe o durată determinata, care nu poate fi mai mica de 6 ani. Numirea sa poate fi reînnoită pe perioade determinate.

3. Durata primei perioade și a eventualelor perioade următoare, precum și orice alte condiții ale numirii sale, se stabilesc de adunarea generală.

4.a) Directorul general este cel mai înalt funcționar al organizației.

b) El reprezintă organizația.

c) El da socoteala adunării generale și se conformează directivelor ei în ce privește treburile interne și externe ale organizației.

5. Directorul general pregătește proiectele de buget și de program, precum și rapoartele periodice de activitate. El le transmite guvernelor statelor interesate, precum și organelor competente ale uniunilor și ale organizației.

6. Directorul general și oricare membru al personalului, desemnat de el participa, fără drept de vot, la toate întrunirile adunării generale, ale conferintei, ale comitetului de coordonare și la orice comitet sau grup de lucru. Directorul general sau un membru al personalului desemnat de el este din oficiu secretar al acestor organe.

7. Directorul general numește personalul necesar bunei funcționari a biroului internațional. El numește pe vicedirectorii generali, după aprobarea comitetului de coordonare. Condițiile de numire sînt fixate în statutul personalului, care trebuie să fie aprobat de comitetul de coordonare, la propunerea directorului general. Necesitatea de a se asigura serviciile unor funcționari de înaltă calificare prin eficienta, competența și integritatea lor trebuie să constituie considerentul dominant la recrutarea și determinarea condițiilor de muncă ale membrilor personalului. Se va tine seama, în modul cuvenit, de importanța asigurării acestei recrutari pe o baza geografică cat mai larga.

8. Funcțiile directorului general și al membrilor personalului au un caracter strict internațional. În exercitarea funcțiilor lor, ei nu trebuie să solicite sau sa primească instrucțiuni de la nici un guvern și să se abțină de la orice act de natura sa compromita situația lor de funcționari internationali. Fiecare stat membru se obliga să respecte caracterul exclusiv internațional al funcțiilor directorului general și ale membrilor personalului și sa nu caute să-i influenteze în exercitarea funcțiilor lor.

Articolul 10

Sediul

1. Sediul organizației este fixat la Geneva.

2. Mutarea sediului poate fi hotărâtă în condițiile prevăzute la articolul 6.3 d) și g).

Articolul 11

Finanțele

1. Organizația are doua bugete distincte: bugetul cheltuielilor comune uniunilor și bugetul conferintei.

2.a) Bugetul cheltuielilor comune uniunilor cuprinde prevederi de cheltuieli care prezintă interes pentru mai multe uniuni.

b) Acest buget este finanțat din următoarele mijloace:

i) contribuțiile uniunilor, fiind înțeles ca, cuantumul contribuției fiecărei uniuni se stabilește de adunarea acestei uniuni, ținându-se seama de măsura în care cheltuielile comune sînt făcute în interesul uniunii respective;

îi) taxele și sumele datorate pentru serviciile prestate de biroul internațional care sînt în raport direct cu una dintre uniuni sau care nu sînt percepute pentru servicii prestate de biroul internațional în domeniul asistenței tehnico-juridice;

iii) produsul vânzării publicațiilor biroului internațional care nu privesc una dintre uniuni, precum și drepturile aferente acestor publicații;

iv) donațiile, legatele și subvențiile de care beneficiază organizația, cu excepția celor prevăzute la alienatul 3.b iv);

v) chiriile, dobânzile și alte venituri ale organizației.

3.a) Bugetul conferintei cuprinde prevederilor de cheltuieli pentru ținerea sesiunilor conferintei și pentru progresul de asistența tehnico-juridică.

b) Acest buget este finanțat din următoarele mijloace:

i) contribuțiile statelor părți la aceasta convenție care nu sînt membre ale uneia dintre uniuni;

îi) sumele puse eventual la dispoziția acestui buget de către uniuni, fiind înțeles ca cuantumul sumei puse la dispoziție de fiecare uniune se stabilește de adunarea acestei uniuni și ca fiecare uniune este libera de a nu contribui la acest buget;

iii) sumele percepute pentru servicii prestate de biroul internațional în domeniul asistenței tehnico-juridice;

iv) donațiile, legatele și subvențiile de care beneficiază organizația pentru scopurile prevăzute de subalineatul a.

4.a) Pentru a determina partea sa contributiva la bugetul conferintei, fiecare stat parte la prezenta convenție care nu este membru al uneia dintre uniuni este rinduit într-o clasa și plătește contribuțiile anuale pe baza unui număr de unități stabilit după cum urmează:

Clasa A ........... 10

Clasa B ........... 3

Clasa C ........... 1

b) Fiecare dintre aceste state, în momentul în care îndeplinește unul din actele prevăzute la articolul 14.1, indica clasa în care dorește să fie randuit. El poate schimba clasa. Dacă alege o clasa inferioară, statul trebuie să informeze conferința cu ocazia unei sesiuni ordinare a acesteia. O atare schimbare devine efectivă la începutul anului civil următor acelei sesiuni.

c) Contribuția anuală a fiecăruia dintre aceste state consta într-o sumă al carei raport față de suma totală a contribuțiilor tuturor acestor state la bugetul conferintei este egal cu raportul dintre numărul unităților clasei în care a fost randuit și numărul total de unități ale ansamblului acestor state.

d) Contribuțiile sînt datorate la 1 ianuarie al fiecărui an.

e) În cazul în care bugetul nu este adoptat înainte de începutul unui nou exercițiu, bugetul anului precedent este reînnoit în conformitate cu modalitățile prevăzute de regulamentul financiar.

5. Nici un stat parte la prezenta convenție care nu este membru al nici uneia dintre uniuni și care, ținându-se seama de dispozițiile prezentului articol, este în întîrziere cu plata contribuțiilor și nici un stat parte la prezenta convenție care este membru al uneia dintre aceste uniuni și care este în întîrziere cu plata contribuțiilor sale în legătură cu aceasta uniune nu-și poate exercita dreptul de vot în nici un organ al organizației în care este membru, dacă suma restantelor este egala sau superioară sumei contribuțiilor datorate de 2 ani întregi. Totuși, un asemenea stat poate fi autorizat sa păstreze exercitarea dreptului sau de vot în sanul acelui organ atît timp cat acest organ apreciază ca întârzierea rezultă din împrejurări excepționale și inevitabile.

6. Cuantumul taxelor și sumelor datorate pentru servicii prestate de biroul internațional în domeniul asistenței tehnico-juridice se stabilește de directorul general, care raportează comitetului de coordonare.

7. Cu aprobarea comitetului de coordonare, organizația poate primi orice donații, legate și subvenții provenind direct de la guverne, instituții publice sau particulare, asociații sau persoane particulare.

8.a) Organizația are un fond de rulment constituit printr-un varsamant unic efectuat de uniuni și de fiecare stat parte la prezenta convenție care nu este membru al uneia dintre uniuni. Dacă fondul devine neîndestulător, se hotărăște majorarea sa.

b) Cuantumul vărsământului unic al fiecărei uniuni și participarea eventuala la orice majorare se decid de adunarea acesteia.

c) Cuantumul vărsământului unic al fiecărui stat parte la prezenta convenție care nu este membru al unei uniuni și participarea sa la orice majorare sînt proporționale cu contribuția acestui stat pe anul în cursul căruia a fost constituit fondul sau a fost hotărâtă majorarea. Proporția și modalitățile sînt hotărâte de conferința, la propunerea directorului general și după avizul comitetului de coordonare.

9.a) Acordul privitor la sediu, încheiat cu statul pe teritoriul căruia își are sediul organizația, va prevedea ca dacă fondul de rulment este neîndestulător, acest stat va acorda avansuri. Cuantumul acestor avansuri și condițiile în care vor fi acordate fac obiectul, în fiecare caz, al unor acorduri separate între statul respectiv și organizație. Atît timp cat acest stat este ținut sa acorde avansuri, el va dispune ex oficio de un loc în comitetul de coordonare.

b) Statul prevăzut la subalineatul a) și organizația au, fiecare, dreptul de a denunta acordul privitor la avansuri, pe calea unei notificări scrise. Denunțarea își produce efectele după 3 ani de la sfîrșitul anului în cursul căruia a fost notificată.

10. Verificarea socotelilor este asigurata, conform modalităților prevăzute de regulamentul financiar, de către unu sau mai multe state membre sau de către controlori externi, desemnați de adunarea generală, cu consimțămîntul lor.

Articolul 12

Capacitate juridică, privilegii și imunități

1. Organizația se bucura, pe teritoriul fiecărui stat membru, conform legilor acestui stat, de capacitatea juridică necesară pentru a-și atinge scopul și a-și exercită funcțiile.

2. Organizația încheie un acord privitor la sediul cu Confederatia elvetiana și cu oricare alt stat în care sediul ar putea fi stabilit ulterior.

3. Organizația poate încheia acorduri bilaterale sau multilaterale cu celelalte state membre, pentru a-și asigura, atît ei cat și funcționarilor săi, precum și reprezentanților tuturor statelor membre, folosință privilegiilor și imunităților necesare spre a-și atinge scopul și a-și exercită funcțiile.

4. Directorul general poate să trateze, iar după aprobarea comitetului de coordonare, încheie și semnează în numele organizației acordurile prevăzute la alineatele 2 și 3.

Articolul 13

Relații cu alte organizații

1. Dacă socotește de cuviință, organizația stabilește relații de muncă și cooperează cu alte organizații interguvernamentale. Orice acord general încheiat pentru acest scop cu aceste organizații este încheiat de directorul general, după aprobarea comitetului de coordonare.

2. Organizația poate lua, în chestiunile care intră în competența sa, orice măsuri potrivite în vederea consultării organizațiilor internaționale neguvernamentale și, sub rezerva consimțămîntului guvernelor interesate, a organizațiilor naționale guvernamentale sau neguvernamentale, precum și în vederea oricărei cooperări cu aceste organizații. Asemenea măsuri sînt luate de directorul general, după aprobarea comitetului de coordonare.

Articolul 14

Modalitățile potrivit cărora statele pot deveni părți la convenție

1. Statele menționate la articolul 5 pot deveni părți la prezenta convenție și membre ale organizației prin:

i) semnare fără rezerva ratificării, sau

îi) semnare sub rezerva ratificării, urmată de depunerea instrumentului de ratificare, sau

iii) depunerea unui instrument de aderare.

2. Indiferent de orice alta prevedere a prezentei convenții, un stat parte la Convenția de la Paris, la Convenția de la Berna sau la ambele aceste convenții nu pot deveni parte la prezenta convenție decât devenind simultan parte sau, după ce a devenit parte mai înainte, prin ratificare sau aderare, fie la Actul de la Stockholm al Convenției de la Paris în totalitatea sa, sau cu singura limitare prevăzută la articolul 20.1. b i) al acestui act, fie la Actul de la Stockholm al Convenției de la Berna în totalitatea sa, sau cu singura limitare pevazuta la articolul 28.1 b i) al acestui act.

3. Instrumentele de ratificare sau de aderare se depun la directorul general.

Articolul 15

Intrarea în vigoare a convenției

1. Prezenta convenție intră în vigoare la 3 luni după ce zece state membre ale Uniunii de la Paris și șapte state membre ale Uniunii de la Berna vor fi îndeplinit unul din actele prevăzute la articolul 14.1. cu precizarea ca oricare stat face parte din ambele grupe. La această dată convenția intră în vigoare și față de statele care, nefiind membre ale nici uneia dintre cele doua uniuni, au îndeplinit unul din actele prevăzute la articolul 14.1 cu 3 luni sau mai mult înainte de sus-zisa data.

2. Fața de oricare alt stat, prezenta convenție intră în vigoare după 3 luni de la data la care acest stat va fi îndeplinit unul din actele prevăzute la articolul 14.1.

Articolul 16

Rezerve

Nu se admite nici o rezervă la prezenta convenție.

Articolul 17

Modificări

1. Pot fi prezentate propuneri de modificare a prezentei convenții, de către oricare stat membru, de comitetul de coordonare sau de directorul general. Propunerile sînt comunicate de acesta din urma statelor membre cu cel puțin 6 luni înainte de a fi supuse examinării conferintei.

2. Orice modificare se adoptă de conferința. Dacă este vorba de modificări care ar putea afecta drepturile și obligațiile statelor părți la prezenta convenție care nu sînt membre ale nici unei uniuni, aceste state participa și ele la vot. Statele părți la prezenta convenție care sînt membre cel puțin ale unei uniuni sînt singure îndreptățite sa voteze asupra tuturor propunerilor referitoare la alte modificări. Modificările sînt adoptate cu majoritatea simpla a voturilor exprimate, fiind înțeles ca conferința nu votează decât asupra propunerilor de modificare adoptate în prealabil de adunarea Uniunii de la Paris și de adunarea Uniunii de la Berna, după regulile aplicabile fiecăreia dintre ele pentru modificarea dispozițiilor administrative din convențiile lor respective.

3. Orice modificare intră în vigoare după o luna de la primirea de către directorul general al notificărilor scrise de acceptare, efectuată conform regulilor constituționale respective, din partea a trei pătrimi din statele care erau membre ale organizației și aveau dreptul de a vota asupra modificării propuse după dispozițiile alineatului 2, în momentul în care modificarea a fost adoptată de conferința. Orice modificare acceptată în acest mod leagă toate statele care sînt membre ale organizației în momentul intrării în vigoare a modificării sau care devin membre la o dată ulterioară; totuși, orice modificare sporind obligațiile financiare ale statelor membre nu leagă decât statele care și-au notificat acceptarea acelei modificări.

Articolul 18

Denunțarea

1. Oricare stat membru poate denunta prezenta convenție prin notificare adresată directorului general.

2. Denunțarea își poroduce efectele la 6 luni de la data la care directorul general a primit notificarea.

Articolul 19

Notificări

Directorul general notifica guvernelor tuturor statelor membre:

i) data intrării în vigoare a convenției;

îi) semnăturile și depunerile instrumentelor de ratificare sau de aderare;

iii) acceptarile de modificări ale prezentei convenții și data la care aceste modificări intră în vigoare;

iv) denuntarile prezentei convenții.

Articolul 20

Dispoziții protocolare

1.a) Prezenta convenție este semnată într-un singur exemplar în limbile engleza, spaniola, franceza și rusa, aceste texte avînd aceeași valabilitate; ea este depusa la guvernul Suediei.

b) Prezenta convenție rămîne deschisă spre semnare la Stockholm pînă la 13 ianuarie 1968.

2. Directorul general, după consultarea guvernelor interesate, va alcătui texte oficiale în limbile germană, italiana și portugheză și în alte limbi pe care conferința le va putea indica.

3. Directorul general transmite doua copii certificate pentru conformitate după prezenta convenție și după orice modificare adoptată de conferința guvernelor statelor membre ale Uniunii de la Paris sau celei de la Berna, guvernului oricărui alt stat care adera la prezenta convenție și guvernului oricărui alt stat, la cererea acestuia. Copiile textului semnat, ale prezentei convenții, care sînt transmise guvernelor sînt certificate pentru conformitate de guvernul Suediei.

4. Directorul general înregistrează prezenta convenție la Secretariatul Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 21

Clauze tranzitorii

1. Pînă la intrarea în funcție a primului director general, referințele din prezenta convenție la biroul internațional sau la directorul general sînt considerate ca raportandu-se respectiv la Birourile internaționale reunite pentru protecția proprietății industriale, literare și artistice, denumite și Birourile internaționale reunite pentru protecția proprietății intelectuale (BIRPI) sau la directorul lor.

2.a) Statele membre ale uneia dintre uniuni, dar care nu au devenit încă părți la prezenta convenție, pot, timp de 5 ani de la data intrării sale în vigoare, sa exercite, dacă vor dori, aceleași drepturi ca și cum ar fi devenit părți la convenție. Oricare stat care dorește sa exercite aceste drepturi depune, în acest scop, la directorul general, o notificare care își produce efectele de la primirea ei. Asemenea state sînt considerate a fi membre ale adunării generale și ale conferintei pînă la expirarea sus-zisei perioade.

b) La expirarea perioadei de 5 ani, aceste state nu mai au drept de vot la adunarea generală, la conferința și la comitetul de coordonare.

c) De îndată ce vor fi devenit părți la prezenta convenție, sus-zisele state își pot exercita din nou dreptul de vot.

3.a) Atît timp cat toate statele membre ale Uniunii de la Paris sau celei de la Berna nu au devenit părți la prezenta convenție, biroul internațional și directorul general exercita și funcțiile atribuite respectiv Birourilor internaționale reunite pentru protecția proprietății industriale, literare și artistice și directorului lor.

b) Personalul în funcție la birourile sus-menționate la data intrării în vigoare a prezentei convenții este considerat, în cursul perioadei tranzitorii arătate la subalineatul a), ca fiind în funcție și la biroul internațional.

4.a) Atunci cînd toate statele membre ale Uniunii de la Paris vor fi devenit membre ale organizației, drepturile, obligațiile și bunurile biroului acestei uniuni vor trece asupra biroului internațional al organizației.

b) Atunci cînd toate statele membre ale Uniunii de la Berna vor fi devenit membre ale organizației, drepturile, obligațiile și bunurile biroului acestei uniuni vor trece asupra biroului internațional al organizației.

Drept care subscrișii, în mod legal autorizați în acest scop, au semnat prezenta convenție.

Facuta la Stockholm, la 14 iulie 1967.