Hotărârea nr. 15/1996

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Virgil Firuleasa - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea contestațiilor privind înregistrarea candidaturii domnului Emil Constantinescu pentru funcția de Președinte al României, la alegerile din 3 noiembrie 1996, depuse la Biroul Electoral Central de domnul Somacescu Iulian, cu nr. 140 din 12 septembrie 1996, precum și de domnul Rai I. Mircea, cu nr. 153 din 12 septembrie 1996.

Contestațiile au fost înaintate Curții Constituționale la aceeași dată și formează obiectul dosarelor nr. 188D/1996 și nr. 193D/1996.

Curtea a decis soluționarea contestațiilor fără citarea părților, având în vedere cerința legală a rezolvarii lor în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , art. 11 alin. (2) și alin. (3) și

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , raportate la

art. 85 din Legea nr. 68/1992

și coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Magistratul-asistent prezintă obiectul contestațiilor.

În motivarea contestației domnului Somacescu Iulian se susține, în esenta, ca "alegerile prezidențiale planificate să aibă loc în anul 1996, simultan cu cele parlamentare, nu sunt constituționale, deci înscrierea de candidaturi pentru funcția de Președinte al României, existind deja un Președinte ales și obligat prin Constituție sa exercite acea funcție încă doi ani, este, de asemenea, neconstitutionala". În argumentarea acestei opinii, contestatorul considera ca, după adoptarea Constituției, alegerile pentru funcția de Președinte al României nu ar fi trebuit să aibă loc în 1992, ci în 1994, până la împlinirea duratei mandatului de 4 ani, prevăzut de art. 83 alin. (1) din Constituție, calculată de la data validării alegerilor din 20 mai 1990, astfel încât scrutinul următor nu poate avea loc decît în anul 1998. În acest sens se invoca prevederile art. 83 alin. (1) din Constituție și dispozițiile

art. 5 din Decretul-lege nr. 92/1990 , susținându-se, totodată, ca, după adoptarea Constituției, Președintele României a exercitat atribuțiile prevăzute de aceasta, ceea ce implica și ca durata mandatului nu poate fi decît de 4 ani.

În motivarea contestației depuse de domnul Rai I. Mircea se arata, în esenta, ca, sub aspect politic, nu se justifica înregistrarea candidaturii domnului Emil Constantinescu pentru funcția de Președinte al României, întrucît înainte de 1989, în calitate de secretar de partid în cadrul Universitatii București, a depus jurămînt de credința față de Republica Socialistă România și Partidul Comunist Roman, jurămînt pe care l-a încălcat după lovitura de stat din 1989; după anul 1989 a obținut titlul de profesor universitar direct din cel de lector, sarind peste treapta de conferențiar; în calitate de profesor și rector al Universitatii București desfășoară activitate politica, deși acest lucru este interzis; a tradat valorile comunismului, contribuind la introducerea capitalismului, ceea ce a condus la dezorganizarea vieții economico-sociale și la întărirea influentei organismelor euroatlantice.

Deoarece ambele contestații au același obiect, și anume înregistrarea candidaturii domnului Emil Constantinescu, pentru o mai buna administrare a justiției, președintele Curții Constituționale pune în discuție conexarea dosarelor.

Procurorul este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 193D/1996 la Dosarul nr. 188D/1996, care a fost primul înregistrat, urmînd a se pronunța asupra celor două contestații printr-o singura hotărâre.

Procurorul, având cuvintul în fond, apreciază ca motivele invocate în contestația domnului Somanescu Iulian sunt neintemeiate, ținând seama și de cele statuate prin

Hotărârea Curții Constituționale nr. 8 din 11 septembrie 1996 . În ce privește contestația domnului Rai I. Mircea, arata ca motivele invocate sunt neintemeiate, nefiind cauze legale de neeligibilitate, ci simple consideratii politice. În concluzie, solicita respingerea contestațiilor.

CURTEA,

luând în dezbatere contestațiile înaintate Biroului Electoral Central, constata ca este competența să le soluționeze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al

art. 27 din Legea nr. 47/1992

și al

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 .

Analizînd contestațiile în raport cu prevederile Constituției, ale

Legii nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României și vazind concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine următoarele:

Contestația domnului Somacescu Iulian se întemeiază pe un singur motiv esențial, și anume ca mandatul de 4 ani pe care îl exercita domnul Ion Iliescu, în funcția de Președinte al României, se încheie în 1998, astfel încât alegerile președințiale din 3 noiembrie 1996 nu pot avea loc, fiind neconstituționale.

În legătură cu acest motiv, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Hotărârea nr. 8 din 11 septembrie 1996 , în sensul că exced cadrul procesual al unei contestații formulate în temeiul

Legii nr. 69/1992 . De asemenea, prin aceeași hotărâre s-a statuat ca, potrivit legii, contestația nu poate privi decît candidații individualizati după înregistrarea candidaturii lor la Biroul Electoral Central și nu contestarea, în general, a candidaturilor la funcția de Președinte al României pentru alegerile din acest an.

În legătură cu motivul invocat în contestație privind exercitarea de către Președintele României a atribuțiilor prevăzute de Constituție, după intrarea în vigoare a acesteia, asa cum s-a statuat prin

Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996 , aceasta a fost consecința caracterului imediat aplicabil al prevederilor constituționale respective. În ce privește, însă, instituția Președintelui României, aceasta, ca și celelalte autorități publice, a rămas în funcție în temeiul art. 151 alin. (1) din Constituție. De aceea, după intrarea în vigoare a Constituției, autoritățile publice cu caracter electiv - Parlamentul și Președintele României - și-au continuat activitatea în temeiul prevederilor constituționale sus-menționate, pe baza legitimării conferite anterior, în urma scrutinului din 1990. În consecința, nu se poate retine ca, exercitind atribuțiile constituționale conferite funcției de Președinte al României, domnul Ion Iliescu, în perioada 1991-1992, ar fi îndeplinit mandatul constituțional, prevăzut de art. 81 alin. (3) din Constituție. Asa fiind, primul mandat constituțional este cel din perioada 1992-1996.

Fața de cele arătate, contestația domnului Somacescu Iulian urmează a fi respinsă.

Motivele invocate în contestația domnului Rai I. Mircea nu reprezintă impedimente juridice pentru ca o persoană să poată candida la funcția de Președinte al României, în sensul art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3), art. 35 alin. (2) și art. 81 alin. (4) din Constituție, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Emil Constantinescu la alegerile președințiale din 3 noiembrie 1996. În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe hotărâri cu prilejul alegerilor din 1992, precum și prin

Hotărârea nr. 9 din 11 septembrie 1996 .

Prin natura lor, aceste motive exced atribuțiile Curții Constituționale, definite de Constituție și de

Legea nr. 69/1992 , putind fi, eventual, apreciate numai de corpul electoral cu prilejul exprimarii votului.

În consecința, și contestația domnului Rai I. Mircea urmează a fi respinsă.

Pentru considerentele arate și vazind dispozițiile art. 144 lit. d) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. B.a), ale

art. 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 , precum și cele ale art. 2 alin. (2) și

art. 11 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 69/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neintemeiate contestațiile privind înregistrarea candidaturii domnului Emil Constantinescu la funcția de Președinte al României, formulate de domnul Somacescu Iulian și de domnul Rai I. Mircea.

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.