Convenția din 4 martie 1996

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe capital percepute în contul fiecăruia dintre statele contractante, al unităților lor administrativ-teritoriale sau al colectivităților lor locale, oricare ar fi sistemul de percepere.

2. Sunt considerate impozite pe venit și pe capital toate impozitele percepute pe venitul total, pe capitalul total sau pe elemente ale venitului ori ale capitalului, inclusiv impozitele pe câștigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobiliare sau imobiliare, precum și impozitele pe creșterea valorii acestor bunuri.

3. Impozitele actuale cărora li se aplică convenția sunt, în principal:

a) În ce privește România:

--------------------------

(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(îi) impozitul pe profit;

(iii) impozitul pe salarii și pe alte remunerații similare;

(iv) impozitul pe venitul nerezidentilor;

(v) impozitul pe dividende;

(vi) impozitul pe venitul agricol;

(vii) impozitul pe clădiri și pe terenurile ocupate de clădiri sau de alte construcții,

denumite în continuare impozit român;

b) În ce privește Belgia:

-------------------------

(i) impozitul persoanelor fizice;

(îi) impozitul societăților;

(iii) impozitul persoanelor juridice;

(iv) impozitul nerezidentilor;

(v) cotizatia specială asimilată impozitului persoanelor fizice;

(vi) contribuția complementara de criza, inclusiv preconturile, centimele adiționale la aceste impozite și preconturi, precum și taxele adiționale la impozitul persoanelor fizice,

denumite în continuare impozit belgian.

4. Convenția se va aplica, de asemenea, impozitelor de natura identică sau analoagă, care vor fi stabilite după data semnării acestei convenții și care se vor adauga la impozitele actuale sau care le vor înlocui. Autoritățile competente ale statelor contractante își vor comunică modificările importante aduse legislatiilor lor fiscale.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

a) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant înseamnă, după context, România sau Belgia;

b) termenul România desemnează teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum și zona economică exclusiva și spațiile aeriene, asupra cărora România își exercită suveranitatea, drepturile suverane și jurisdicția, în virtutea legislației sale interne și în conformitate cu dreptul internațional;

c) termenul Belgia desemnează teritoriul Regatului Belgiei, inclusiv marea sa teritorială, precum și zonele maritime și spațiile aeriene, asupra cărora Regatul Belgiei exercita drepturi suverane sau jurisdicția sa, în conformitate cu dreptul internațional;

d) termenul persoana cuprinde persoanele fizice, societățile și orice alte grupări de persoane legal constituite într-un stat contractant;

e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în vederea impozitării;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant, respectiv o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) termenul naționali înseamnă:

(i) orice persoană fizica care are cetățenia României sau naționalitatea Belgiei, după caz;

(îi) orice persoană juridică, societate de persoane sau asociație constituită în conformitate cu legislația în vigoare într-un stat contractant;

h) expresia trafic internațional înseamnă orice transport efectuat cu o nava, o aeronava, un vehicul feroviar sau rutier exploatat de o întreprindere al carei sediu al conducerii sale efective este situat într-un stat contractant, cu excepția cazului în care un astfel de transport nu este efectuat decît între puncte situate în celălalt stat contractant;

i) expresia autoritate competentă înseamnă, în fiecare dintre statele contractante, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat.

2. În ce privește aplicarea acestei convenții de către un stat contractant, orice expresie care nu este definită are, dacă contextul nu cere o interpretare diferita, înțelesul pe care îl are în cadrul legislației acestui stat, cu privire la impozitele la care prezenta convenție se aplică.

Articolul 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, în virtutea legislației acestui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau oricărui alt criteriu de natura analoagă. Totuși aceasta expresie nu cuprinde persoanele care nu sunt supuse impunerii în acest stat decît pentru veniturile din surse aflate în acest stat sau pentru averea situata în acest stat.

2. Când, potrivit dispozițiilor paragrafului 1, o persoană fizica este un rezident al ambelor state contractante, situația să se soluționează în modul următor:

a) aceasta persoana este considerată un rezident al statului în care dispune de o locuinta permanenta; dacă dispune de o locuinta permanenta în ambele state, ea este considerată un rezident al statului cu care legăturile sale personale și economice sunt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul dintre state, ea este considerată un rezident al statului în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state sau dacă nu locuiește în mod obișnuit în nici unul dintre ele, ea este considerată un rezident al statului al cărui național este;

d) dacă aceasta persoana este un național al ambelor state sau dacă nu este un național al nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit dispozițiilor paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este un rezident al ambelor state contractante, ea este considerată un rezident al statului unde este situat sediul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin intermediul căruia o întreprindere exercita, total sau în parte, activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent cuprinde, îndeosebi:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o mina, un put de petrol sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale.

3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea, un șantier de construcții sau de montaj, sau activități de supraveghere sau de consultanța în legătură cu acestea, dar numai atunci când acest șantier sau aceste activități continua o perioadă mai mare de 9 luni.

4. Independent de dispozițiile precedente ale prezentului articol, se considera că nu este sediu permanent, dacă:

a) se folosesc instalații numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de mărfuri aparținând întreprinderii;

b) mărfurile aparținând întreprinderii sunt păstrate numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;

c) mărfurile aparținând întreprinderii sunt păstrate numai în scopul prelucrării de către o alta întreprindere;

d) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul de a cumpara mărfuri sau de a culege informații pentru întreprindere;

e) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul de a desfășura, pentru întreprindere, orice alta activitate cu caracter pregatitor sau auxiliar;

f) mărfurile aparținând unei întreprinderi și expuse la un tirg comercial sau expoziție sunt vîndute de întreprindere la închiderea acestui tirg sau expoziții;

g) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul desfășurării cumulate de activități menționate la subparagrafele a)-f), cu condiția ca activitatea de ansamblu a locului fix de afaceri ce rezultă din acest cumul sa păstreze un caracter pregatitor sau auxiliar.

5. Independent de dispozițiile paragrafelor 1 și 2, atunci când o persoană - alta decît un agent având statut independent, la care se aplică paragraful 6 - activează în contul unei întreprinderi și dispune într-un stat contractant de puteri pe care le exercita în mod obișnuit, permitindu-i sa încheie contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere este considerată ca având un sediu permanent în acest stat pentru toate activitățile pe care aceasta persoana le exercita pentru întreprindere, cu condiția ca activitățile acestei persoane sa nu fie limitate la cele care sunt menționate la paragraful 4 și care, dacă ar fi exercitate prin intermediul unui loc fix de afaceri, nu ar permite considerarea acestui loc fix drept un sediu permanent, potrivit dispozițiilor acestui paragraf.

6. O întreprindere nu este considerată ca având un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca își exercită în acest stat activitatea prin intermediul unui curtier, unui comisionar general sau al oricărui alt agent având statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul obișnuit al activității lor.

7. Faptul ca o societate care este un rezident al unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este un rezident al celuilalt stat contractant, sau care își exercită activitatea în acest stat (fie prin intermediul unui sediu permanent sau nu), nu este suficient, prin el însuși, pentru a face din vreuna dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri imobiliare

1. Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obține din bunuri imobiliare (inclusiv veniturile din exploatări agricole sau forestiere), situate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în acest celălalt stat.

2. Expresia bunuri imobiliare are sensul pe care i-l atribuie dreptul statului contractant în care sunt situate bunurile considerate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile bunurilor imobiliare, echipamentul sau inventarul viu al exploatarilor agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dispozițiile dreptului comun privind proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobiliare și drepturile la plati variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere nu sunt considerate ca bunuri imobiliare.

3. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică veniturilor ce provin din exploatarea directa, închirierea sau arendarea, precum și din orice alta forma de exploatare a bunurilor imobiliare.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunurile imobiliare ale unei întreprinderi, precum și veniturilor din bunurile imobiliare folosite la exercitarea unei profesii independente.

Articolul 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant nu sunt impozabile decît în acest stat, în afară de cazul în care întreprinderea își exercită activitatea sa în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa într-un asemenea mod, profiturile întreprinderii sunt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care sunt atribuibile acestui sediu permanent.

2. Sub rezerva dispozițiilor paragrafului 3, atunci când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat în acel celălalt stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă exercitind activități identice sau analoage, în condiții identice și analoage, și tratind cu toată independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare, efectuate fie în statul în care este situat acest sediu permanent, fie în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește a se determina profiturile atribuibile unui sediu permanent pe baza unei repartizari a profiturilor totale ale întreprinderii între diversele sale părți componente, nici o dispoziție a paragrafului 2 nu împiedica acest stat contractant sa determine profiturile impozabile în funcție de repartiția uzuală; metoda de repartiție adoptată trebuie să fie, totuși, aceea prin care rezultatul obținut să fie în conformitate cu principiile cuprinse în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acesta a cumpărat produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării paragrafelor precedente, profiturile atribuibile unui sediu permanent sunt determinate în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul când exista motive valabile și suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile cuprind elemente de venit, tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, dispozițiile acestor articole nu sunt afectate de dispozițiile prezentului articol.

Articolul 8

Întreprinderi de transport

1. Profiturile provenind din exploatarea în trafic internațional a navelor, aeronavelor sau a vehiculelor feroviare ori rutiere nu sunt impozabile decît în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dispozițiile paragrafului 1 se aplică, de asemenea:

a) profiturilor ocazionale, provenind din închirierea ca "nava nudă" a navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internațional;

b) profiturilor provenind din folosirea sau din închirierea conteinerelor, cu condiția ca aceste profituri să fie complementare sau secundare față de profiturile la care sunt aplicabile dispozițiile paragrafului 1.

3. Profiturile provenind din exploatarea vapoarelor servind navigației interioare nu sunt impozabile decît în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.

4. Dacă sediul conducerii efective a unei întreprinderi de navigație maritima sau interioară se afla la bordul unei nave maritime sau al unui vapor, acest sediu se considera situat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei maritime sau a vaporului sau, dacă nu exista un atare port, în statul contractant în care cel care exploatează nava maritima sau vaporul este un rezident.

5. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 se aplică, de asemenea, profiturilor provenind din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la un organism internațional de exploatare.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

1. Atunci când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau când:

b) aceleași persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant și când, într-unul și în celălalt caz, cele doua întreprinderi sunt legate, în relațiile lor financiare sau comerciale, prin condiții convenite sau impuse, care diferă de cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, profiturile care, fără aceste condiții, ar fi fost realizate de către una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi realizate, în fapt, din cauza acestor condiții, pot fi incluse în profiturile acestei întreprinderi și impuse în consecința.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparținând acestui stat și impune, în consecința, profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acest celălalt stat și profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi fost realizate de întreprinderea primului stat contractant, dacă condițiile convenite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat contractant va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificări, se tine seama de celelalte dispoziții ale prezentei convenții și, dacă este necesar, autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este un rezident al unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

2. Totuși aceste dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care societatea plătitoare de dividende este un rezident și, potrivit legislației acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu poate depăși:

a) 5% din suma bruta a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate care deține în mod direct sau indirect cel puțin 25% din capitalul societății care plătește dividendele;

b) 15% din suma bruta a dividendelor, în toate celelalte cazuri.

Prezentul paragraf nu afectează impunerea societății pentru profiturile ce folosesc la plata dividendelor.

3. Termenul dividende, folosit în prezentul articol, indica veniturile provenind din acțiuni, din acțiuni sau drepturi de folosință, din părți miniere, din părți de fondator sau din alte părți beneficiare, cu excepția creanțelor, precum și din veniturile chiar atribuite sub forma de dobinzi, supuse aceluiași regim fiscal ca veniturile din acțiuni de către legislația statului al cărui rezident este societatea distribuitoare de dividende.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică atunci când beneficiarul efectiv al dividendelor, rezident al unui stat contractant, exercita în celălalt stat contractant, al cărui rezident este societatea care plătește dividendele, fie o activitate industriala sau comercială prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independenta prin intermediul unei baze fixe situate acolo și când participarea generatoare de dividende este legată efectiv de acestea. În aceasta situație sunt aplicabile dispozițiile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. Când o societate care este un rezident al unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit pe dividendele plătite de societate, cu excepția cazului în care aceste dividende sunt plătite unui rezident al acestui celălalt stat sau în cazul în care participarea generatoare de dividende este legată efectiv de un sediu permanent sau de o baza fixa, situate în acest celălalt stat, nici nu poate preleva vreun impozit pe profiturile nedistribuite ale societății, cu titlu de impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite constau, în total sau în parte, din profituri sau din venituri provenind din acest celălalt stat.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.

2. Totuși aceste dobinzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin și potrivit legislației acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobinzilor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 10% din suma bruta a dobinzilor.

3. Independent de dispozițiile paragrafului 2, dobinzile plătite pentru împrumuturi sau creanțe acordate ori consimțite, garantate sau asigurate de celălalt stat contractant, de una dintre unitățile sale administrativ-teritoriale sau de colectivitatile sale locale ori de una dintre instituțiile acestora sunt scutite de impozit în statul contractant din care provin.

4. Termenul dobinzi, folosit în prezentul articol, indica veniturile din creanțe de orice natura, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului și, mai ales, veniturile din fonduri publice și din obligații de împrumut, inclusiv primele și premiile legate de aceste titluri; în același timp, termenul dobinzi nu cuprinde, în sensul prezentului articol, penalizările pentru plata cu întârziere, nici dobinzile considerate ca dividende potrivit paragrafului 3 al art. 10.

5. Dispozițiile paragrafelor 1, 2 și 3 nu se aplică atunci când beneficiarul efectiv al dobinzilor, rezident al unui stat contractant, exercita în celălalt stat contractant din care provin dobinzile fie o activitate industriala sau comercială prin intermediul unui sediu permanent care este situat acolo, fie o profesie independenta prin intermediul unei baze fixe care este situata acolo și când creanta generatoare de dobinzi este legată efectiv de acestea. În aceasta situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

6. Dobinzile sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când debitorul este însuși acest stat, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuși, atunci când debitorul dobinzilor, fie ca este sau nu un rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa pentru care datoria în legătură cu plata dobinzilor a fost contractată și sediul permanent sau baza fixa suporta aceste dobinzi, acestea sunt considerate ca provenind din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

7. Când, datorită relațiilor speciale existente între debitorul și beneficiarul efectiv sau pe care unul sau celălalt le întreține cu terțe persoane, suma dobinzilor, ținând seama de creanta pentru care sunt plătite, depășește pe cea asupra căreia debitorul și beneficiarul efectiv ar fi convenit în lipsa unor asemenea relații, dispozițiile prezentului articol nu se aplică decît la aceasta ultima suma. În aceasta situație, partea excedentară a plăților rămâne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant și ținând seama de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

2. Totuși aceste redevențe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant de unde provin și potrivit legislației acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevențelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 5% din suma bruta a redevențelor.

3. Termenul redevențe, folosit în prezentul articol, indica remunerațiile de orice natura plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv asupra filmelor cinematografice, filmelor și înregistrărilor pentru transmisiile radiofonice și televizate, precum și pentru orice alte forme de transmisii, asupra unui program de calculator, unui brevet, unei mărci de fabrica sau de comerț, unui desen sau unui model, unui plan, unei formule sau unui procedeu, secrete, precum și pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau științific și pentru informații în legătură cu o experienta acumulată în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică atunci când beneficiarul efectiv al redevențelor, rezident al unui stat contractant, exercita în celălalt stat contractant din care privind redevențele fie o activitate industriala sau comercială prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independenta prin intermediul unei baze fixe situate acolo și când dreptul sau bunul generator al redevențelor este legat efectiv de acestea. În aceasta situație sunt aplicabile dispozițiile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. Redevențele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant atunci când debitorul este acel stat însuși, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuși, atunci când debitorul redevențelor, fie ca este sau nu un rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa pentru care a fost încheiat contractul ce da naștere la plata redevențelor și care le suporta, acestea sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

6. Când, datorită relațiilor speciale existente între debitorul și beneficiarul efectiv sau pe care unul și celălalt le întrețin cu terțe persoane, suma redevențelor plătite, ținând seama de prestația pentru care sunt plătite, depășește pe cea asupra căreia ar fi convenit debitorul și beneficiarul efectiv în lipsa unor asemenea relații, dispozițiile prezentului articol nu se aplică decît la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăților rămâne impozabilă, conform legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 13

Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat.

2. Totuși aceste comisioane sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin și potrivit legislației acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al comisioanelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu poate depăși 5% din suma bruta a comisioanelor.

3. Termenul comisioane, folosit în prezentul articol, înseamnă remunerațiile plătite oricărei persoane pentru serviciile pe care le prestează în calitate de intermediar; acest termen nu cuprinde veniturile vizate la art. 15 și 16.

4. Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică când beneficiarul efectiv al comisioanelor, rezident al unui stat contractant, desfășoară în celălalt stat contractant din care provin comisioanele fie o activitate industriala sau comercială prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independenta prin intermediul unei baze fixe situate acolo și comisioanele sunt efectiv legate de acestea. În aceasta situație sunt aplicabile dispozițiile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. Comisioanele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când debitorul este însuși acest stat, o unitate administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuși, atunci când debitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa pentru care a fost contractată obligația de plată a comisioanelor și care suporta plata acestor comisioane, acestea sunt considerate ca provenind din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

6. Când, datorită relațiilor speciale existente între debitorul și beneficiarul efectiv sau pe care unul și celălalt le întrețin cu terțe persoane, suma comisioanelor, ținând seama de serviciile pentru care sunt plătite, depășește suma care ar fi fost convenită între debitor și beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol nu se aplică decît la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a comisioanelor rămâne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

7. Când un rezident al unui stat contractant care primește comisioane provenind din celălalt stat contractant, le solicita pentru un an stabilit, impozitul putind fi perceput asupra acestor comisioane în statul contractant din care acestea provin, impozitul este calculat ca și când acest rezident a fi avut un sediu permanent în acest stat și comisioanele ar fi fost profituri atribuibile acestui sediu permanent.

Articolul 14

Cistiguri de capital

1. Cistigurile pe care un rezident al unui stat contractant le obține din înstrăinarea de bunuri imobiliare vizate la art. 6 și situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea de bunuri mobiliare care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de bunuri mobiliare care aparțin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv din asemenea cistiguri provenind din înstrăinarea acestui sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sunt impozabile în acest celălalt stat.

3. Cistigurile provenind din înstrăinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internațional, a vapoarelor servind navigației interioare, precum și din bunuri mobiliare afectate exploatării acestor mijloace de transport nu sunt impozabile decît în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

4. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele vizate la paragrafele 1, 2 și 3, nu sunt impozabile decît în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

Articolul 15

Profesii independente

1. Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obține dintr-o profesie independenta sau din alte activități cu caracter independent nu sunt impozabile decît în acest stat contractant, dacă acest rezident nu dispune în mod obișnuit, în celălalt stat contractant, de o baza fixa pentru exercitarea activităților sale. Dacă el dispune de o asemenea baza fixa, veniturile sunt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care ele sunt atribuibile acestei baze fixe.

2. Expresia profesie independenta cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și activitățile independente ale medicilor, avocaților, inginerilor, arhitectilor, dentistilor și contabililor.

Articolul 16

Profesii dependente

1. Sub rezerva dispozițiilor art. 17, 19, 20 și 21, salariile și alte remunerații similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariata, nu sunt impozabile decît în acest stat, cu condiția ca activitatea sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remunerațiile primite cu acest titlu sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.

2. Independent de dispozițiile paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariata exercitată în celălalt stat contractant nu sunt impozabile decît în primul stat contractant, dacă:

a) beneficiarul rămâne în celălalt stat contractant o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul oricărei perioade de 12 luni;

b) remunerațiile sunt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezident al celuilalt stat; și

c) sarcina remunerațiilor nu este suportată de către un sediu permanent sau o baza fixa pe care cel care angajează le are în celălalt stat.

3. Independent de dispozițiile precedente ale prezentului articol, remunerațiile primite pentru o activitate salariata exercitată la bordul unei nave, aeronave sau vehicul feroviar sau rutier, exploatate în trafic internațional, sau la bordul unui vapor servind navigației interioare sunt impozabile în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 17

Tantieme și remunerații ale conducătorilor de societăți

1. Tantiemele, jetoanele de prezenta și alte plati similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primește în calitatea sa de membru al consiliului de administrație sau de supraveghere al unei societăți, care este un rezident al celuilalt stat contractant, sunt impozabile în acest celălalt stat.

2. Remunerațiile pe care o persoană vizata la paragraful 1 le primește de la societate pentru exercitarea unei activități zilnice de conducere sau cu caracter tehnic, precum și remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește din activitatea sa personală ca asociat la o societate care nu este o societate pe acțiuni și care este un rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile potrivit dispozițiilor art. 16, ca și când ar fi remunerații pe care un salariat le obține dintr-o activitate salariata și cel care angajează ar fi acea societate.

Articolul 18

Artiști și sportivi

1. Independent de dispozițiile art. 15 și 16, veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obține din activitățile sale personale exercitate în celălalt stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum ar fi un artist de teatru, de cinema, de radio sau televiziune sau un muzician, sau în calitate de sportiv, sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.

2. Când veniturile provenind din activități pe care un artist de spectacol sau un sportiv le exercita în mod personal și, în aceasta calitate, sunt atribuite nu artistului sau sportivului însuși, ci unei alte persoane, aceste venituri sunt impozabile, independent de dispozițiile art. 7, 15 și 16 în statul contractant în care sunt exercitate activitățile artistului sau ale sportivului.

3. Independent de dispozițiile paragrafelor 1 și 2, veniturile obținute din activități exercitate în aceasta calitate de artiști de spectacol sau de sportivi, care sunt rezidenți ai unui stat contractant, nu sunt impozabile decît în acest stat contractant, când activitățile sunt exercitate în celălalt stat contractant în cadrul unui program de schimburi culturale sau sportive aprobat de guvernele ambelor state contractante.

Articolul 19

Pensii

1. Sub rezerva dispozițiilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile și celelalte remunerații similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata desfășurată anterior, nu sunt impozabile decît în acest stat contractant.

2. Totuși pensiile și alte sume periodice sau nu, plătite ca aplicare a legislației sociale a unui stat contractant sau în cadrul unui sistem general organizat de acest stat contractant pentru completarea avantajelor prevăzute de aceasta legislație, sunt impozabile în acest stat contractant.

Articolul 20

Funcții publice

1. a) Remunerațiile, altele decît pensiile, plătite de un stat contractant sau de una dintre unitățile sale administrativ-teritoriale sau de către colectivități locale unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat contractant sau acestei unități sau colectivități, nu sunt impozabile decît în acest stat contractant.

b) Totuși aceste remunerații nu sunt impozabile decît în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acest stat contractant și dacă persoana fizica este un rezident al acestui stat contractant, care:

(i) este un național al acestui stat contractant; sau

(îi) nu a devenit un rezident al acestui stat contractant numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Pensiile plătite de un stat contractant sau de una dintre unitățile sale administrativ-teritoriale sau de către colectivități locale, fie direct, fie prin prelevări din fonduri pe care le-au constituit, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau acestei unități sau colectivități, nu sunt impozabile decît în acest stat contractant.

b) Totuși aceste pensii nu sunt impozabile decît în celălalt stat contractant, dacă persoana fizica este un rezident al acestui stat contractant și este un național al acestuia.

3. Dispozițiile art. 16, 17 și 19 se aplică remunerațiilor și pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate industriala sau comercială desfășurată de un stat contractant sau de una dintre unitățile sale administrativ-teritoriale sau de colectivitatile sale locale.

Articolul 21

Profesori, cercetători și studenți

1. Remunerațiile de orice fel primite de profesori sau de alți membri ai personalului didactic, precum și de cercetători, rezidenți ai unui stat contractant, care se afla ocazional în celălalt stat contractant pentru a preda acolo sau pentru a face cercetări științifice într-o universitate sau într-o alta instituție de învățământ recunoscută oficial, nu sunt impozabile decît în primul stat contractant, pentru o perioadă ce nu poate depăși 2 ani, socotiți de la data sosirii acestor persoane în celălalt stat contractant. Aceasta dispoziție nu se aplică remunerațiilor primite pentru activități de cercetare, dacă aceste activități sunt întreprinse în principal în interesul particular al uneia sau al mai multor persoane.

2. Un student care este sau care a fost, imediat înaintea sosirii sale într-un stat contractant, un rezident al celuilalt stat contractant și care locuiește temporar în primul stat contractant numai în scopul de a urma aici studiile sau pregătirea sa într-o universitate sau în alta instituție de învățământ recunoscută oficial de acest prim stat contractant, este scutit de impozit în primul stat contractant:

a) pentru sumele pe care le primește din surse aflate în afară acestui stat contractant, pentru acoperirea cheltuielilor sale de întreținere, de studii sau de pregătire;

b) pentru remunerațiile primite într-o perioadă de maximum 2 ani, pentru o activitate salariata exercitată în acest stat în legătură cu studiile sale sau cu pregătirea sa, cu condiția ca aceste remunerații sa nu depășească, într-un an civil, 120.000 franci belgieni sau echivalentul acestei sume în moneda românească, după caz.

Articolul 22

Alte venituri

1. Elementele de venit al unui rezident al unui stat contractant, care sunt de natura diferita sau provin din surse nemenționate în articolele precedente ale prezentei convenții și care sunt supuse impunerii în acest stat, nu sunt impozabile decît în acest stat contractant.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu se aplică veniturilor, altele decît veniturile provenind din bunuri imobiliare, asa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, când beneficiarul unor asemenea venituri, rezident al unui stat contractant, exercita în celălalt stat contractant fie o activitate industriala sau comercială prin intermediul unui sediu permanent care este situat acolo, fie o profesie independenta prin intermediul unei baze fixe care este situata acolo și când dreptul sau bunul generator de venituri este legat efectiv de acestea. În aceasta situație sunt aplicabile dispozițiile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

Articolul 23

Impunerea capitalului

1. Capitalul constituit din bunurile imobiliare vizate la art. 6, pe care le poseda un rezident al unui stat contractant și care sunt situate în celălalt stat contractant, este impozabil în acest celălalt stat contractant.

2. Capitalul constituit din bunuri mobiliare care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau din bunuri mobiliare care aparțin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente este impozabil în acest celălalt stat contractant.

3. Capitalul constituit din nave, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere exploatate în trafic internațional, din vapoare servind navigației interioare, precum și din bunuri mobiliare destinate exploatării acestor mijloace de transport nu este impozabil decît în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente de capital al unui rezident al unui stat contractant nu sunt impozabile decît în acest stat contractant.

Articolul 24

Metode pentru eliminarea dublei impuneri

1. În România, dubla impunere este evitata în modul următor:

a) când un rezident al României primește venituri sau poseda elemente de capital care, în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, sunt impozabile în Belgia, România scutește de impozit aceste venituri sau aceste elemente de capital, sub rezerva dispozițiilor subparagrafului b) și c) de mai jos, dar poate, pentru calcularea sumei impozitului pentru restul de venit sau de capital al acestui rezident, să aplice aceleași cote de impozite ca și când veniturile sau elementele de capital respective nu ar fi fost scutite;

b) când un rezident al României primește venituri care, în concordanta cu dispozițiile art. 10-13 sunt impozabile în Belgia, România acorda, din impozitul pe care-l percepe pe veniturile acestui rezident, o deducere egala ca suma cu impozitul plătit în Belgia. Aceasta deducere nu poate, totuși, să depășească fracțiunea de impozit calculat înainte de deducere, ce corespunde acestor venituri primite din Belgia;

c) independent de dispozițiile subparagrafului b), dividendele, în sensul paragrafului 3 al art. 10, pe care o societate care este un rezident al României le primește de la o societate care este un rezident al Belgiei, sunt scutite de impozitul pe profit în România, în măsura în care aceasta scutire ar fi acordată dacă cele doua societăți ar fi rezidente ale României.

2. În Belgia, dubla impunere este evitata în modul următor:

a) când un rezident al Belgiei primește venituri care nu sunt vizate la subparagrafele b) și c) de mai jos sau poseda elemente de capital care sunt impozabile în România, în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, Belgia scutește de impozit aceste venituri sau aceste elemente de capital, dar ea poate, pentru calcularea sumei impozitelor sale pentru restul de venit sau de capital al acestui rezident, să aplice aceeași cota de impozit ca și când veniturile sau elementele de capital respective nu ar fi fost scutite;

b) sub rezerva dispozițiilor legislației belgiene cu privire la deducerea din impozitul belgian a impozitelor plătite în străinătate, atunci când un rezident al Belgiei realizează elemente de venit care sunt cuprinse în venitul global supus impozitului belgian și care constau din dividende impozabile în conformitate cu paragraful 2 al art. 10 și neexceptate de la impozitul belgian potrivit subparagrafului c) de mai jos, din dobinzi impozabile în conformitate cu paragraful 2 sau 7 al art. 11 sau din redevențe impozabile în conformitate cu paragraful 2 sau 6 al art. 12, impozitul român perceput asupra acestor venituri este dedus din impozitul belgian aferent veniturilor respective;

c) dividendele, în sensul paragrafului 3 al art. 10, pe care o societate care este un rezident al Belgiei le primește de la o societate care este un rezident al României, sunt scutite de impozitul aplicabil societăților în Belgia, în condițiile și în limitele prevăzute de legislația belgiana;

d) atunci când, în conformitate cu legislația belgiana, pierderile suferite de o întreprindere exploatată de un rezident al Belgiei, într-un sediu permanent situat în România, au fost efectiv deduse din profiturile acestei întreprinderi pentru impunerea sa în Belgia, scutirea prevăzută la subparagraful a) de mai sus nu se aplică în Belgia asupra profiturilor din alte perioade impozabile care privesc acest sediu permanent, în măsura în care aceste profituri au fost, de asemenea, scutite de impozit în România în ce privește compensarea cu pierderile menționate.

Articolul 25

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant nu sunt supuși în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau obligații în legătură cu aceasta, care este diferita sau mai împovărătoare decît aceea la care sunt sau ar putea fi supuși naționalii acestui celălalt stat contractant aflați în aceeași situație, îndeosebi în ceea ce privește rezidență. Aceasta dispoziție se aplică, de asemenea, independent de dispozițiile art. 1, persoanelor care nu sunt rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în acest celălalt stat contractant într-un mod mai puțin favorabil decît impunerea întreprinderilor acestui celălalt stat contractant ce exercita aceeași activitate. Aceasta dispoziție nu poate fi interpretată ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant deducerile personale, înlesnirile și reducerile de impozit în funcție de situația sau de sarcinile de familie pe care le acorda propriilor rezidenți.

3. În măsura în care dispozițiile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art. 12 nu sunt aplicabile, dobinzile, redevențele și alte cheltuieli făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile pentru determinarea profiturilor impozabile ale acestei întreprinderi, în aceleași condiții ca și când ar fi fost plătite unui rezident al primului stat contractant.

În mod similar, datoriile unei întreprinderi a unui stat contractant față de un rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în scopul determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleași condiții ca și când acestea ar fi fost contractate față de un rezident al primului stat contractant.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deținut sau controlat de unul sau de mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu sunt supuse în primul stat nici unei impuneri sau nici unei obligații legate de aceasta, care este alta sau mai împovărătoare decît acelea la care sunt sau ar putea fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat contractant.

5. Nici o dispoziție a prezentului articol nu poate fi interpretată ca impiedicind un stat contractant:

a) sa impună cu cota prevăzută de legislația sa interna profiturile unui sediu permanent, situat în acest stat, al unei societăți care este un rezident al celuilalt stat contractant, cu condiția ca aceasta cota sa nu depășească cota maxima aplicabilă profiturilor societăților care sunt rezidente ale primului stat contractant;

b) de a preleva impozitul reținut la sursa pe dividendele aferente unei participari legate efectiv de un sediu permanent de care dispune în acest stat contractant o societate care este un rezident al celuilalt stat contractant.

6. Dispozițiile prezentului articol se aplică, independent de dispozițiile art. 2, impozitelor de orice natura sau cu orice denumire.

Articolul 26

Procedura amiabila

1. Când o persoană apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de către ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impunere care nu este conformă cu dispozițiile prezentei convenții, ea poate, indiferent de căile prevăzute de legislația interna a acestor state contractante, sa supună cazul sau autorității competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă acest caz intra sub incidența paragrafului 1 al art. 25, aceleia a statului contractant al cărui național este. Cazul trebuie supus în cei 3 ani următori primei notificări a măsurii care atrage o impunere ce nu este conformă dispozițiilor prezentei convenții.

2. Autoritatea competența se straduieste, dacă reclamația i se pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa dea o soluție satisfăcătoare, sa rezolve cazul pe cale de înțelegere amiabila cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este conformă cu prezenta convenție.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se straduiesc, pe cale de acord amiabil, sa rezolve dificultățile sau sa înlăture dubiile ce pot aparea ca urmare a interpretării sau aplicării prezentei convenții.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante se pun de acord cu privire la măsurile necesare aplicării dispozițiilor prezentei convenții și mai ales cu privire la documentele justificative ce trebuie furnizate de către rezidentii fiecărui stat contractant pentru a beneficia în celălalt stat contractant de scutirile sau de reducerile de impozit prevăzute în aceasta convenție.

5. Autoritățile competente ale statelor contractante pot sa comunice în mod direct între ele în ce privește aplicarea convenției.

Articolul 27

Schimbul de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante fac schimb de informații necesare aplicării dispozițiilor prezentei convenții și celor privitoare la legislația interna a statelor contractante referitoare la impozitele vizate de convenție, în măsura în care impunerea pe care o prevede nu este contrară acesteia.

Schimbul de informații nu se restringe la art. 1. Informațiile primite de un stat contractant sunt ținute secrete, în același mod ca și informațiile obținute în aplicarea legislației interne a acestui stat contractant, și nu sunt comunicate decît persoanelor sau autorităților (inclusiv tribunalelor și organelor administrative), însărcinate cu stabilirea și cu încasarea impozitelor vizate de convenție, cu aplicarea sau urmărirea acestor impozite sau cu deciziile privind recursurile în legătură cu impozitele respective. Aceste persoane sau autorități nu folosesc informațiile decît în aceste scopuri. Ele pot să facă uz de aceste informații în cursul audientelor publice ale tribunalelor sau în timpul acțiunilor judecătorești.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu pot să fie în nici un caz interpretate ca impunind unui stat contractant obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare legislației și practicii sale administrative sau acelora ale celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu ar putea fi obținute pe baza legislației sale proprii sau în cadrul practicii sale administrative normale, sau a acelora ale celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informații care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial ori informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 28

Asistența la încasare

1. Statele contractante se angajează să-și acorde reciproc sprijin și asistența în scopul de a notifica și de a incasa impozitele vizate la art. 2, precum și toate modificările, completările, majorările de întârziere, cheltuielile și amenzile fără caracter penal legate de aceste impozite.

2. La solicitarea autorității competente a unui stat contractant, autoritatea competentă a celuilalt stat contractant asigura, potrivit dispozițiilor legale și reglementărilor aplicabile notificării și încasării impozitelor respective a acestui din urma stat, notificarea și încasarea creanțelor fiscale vizate la paragraful 1, care sunt exigibile în primul stat. Aceste creanțe nu se bucura de nici un privilegiu în statul solicitat, iar acesta nu este obligat să aplice modalitățile de încasare care nu sunt autorizate prin dispozițiile legale sau reglementările statului solicitant.

3. Solicitarile vizate la paragraful 2 sunt fundamentate cu o copie oficială de pe titlurile executorii, însoțite, dacă este necesar, de o copie oficială de pe deciziile administrative sau judiciare intrate în vigoare ca urmare a procedurilor judecătorești.

4. În ce privește creanțele fiscale care sunt susceptibile de recursuri, autoritatea competentă a unui stat contractant poate, pentru apărarea drepturilor sale, să solicite autorității competente a celuilalt stat contractant sa ia măsurile asiguratorii prevăzute de legislația acestuia; dispozițiile paragrafelor 1-3 sunt aplicabile, mutatis mutandis, acestor măsuri.

5. Dispozițiile paragrafului 1 al art. 27 se aplică, de asemenea, tuturor informațiilor privind aplicarea prezentului articol, aduse la cunoștința autorității competente a unui stat contractant.

Articolul 29

Membrii misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare

Dispozițiile prezentei convenții nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare, în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internațional, fie a dispozițiilor acordurilor speciale.

Articolul 30

Intrarea în vigoare

1. Fiecare stat contractant va notifica celuilalt stat contractant îndeplinirea procedurilor cerute de legislația sa în ce privește intrarea în vigoare a acestei convenții. Aceasta va intra în vigoare în a 30-a zi următoare datei ultimei notificări.

2. Dispozițiile prezentei convenții se vor aplica:

a) în ce privește impozitele datorate la sursa la veniturile atribuite sau de plătit, începând cu 1 ianuarie a anului imediat următor anului intrării în vigoare a convenției;

b) în ce privește celelalte impozite stabilite pe veniturile realizate în perioadele impozabile, începând cu 1 ianuarie a anului imediat următor anului intrării în vigoare a convenției;

c) în ce privește impozitele pe capital stabilite pe elementele de capital existente la 1 ianuarie a oricărui an următor anului intrării în vigoare a convenției.

3. Dispozițiile Convenției dintre Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Regatului Belgiei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe avere, semnată la București la 14 octombrie 1976, vor inceta să se aplice cu privire la orice impozit român sau belgian la care prezenta convenție se aplică în conformitate cu dispozițiile paragrafului 2.

Articolul 31

Denunțarea

1. Prezenta convenție va rămâne în vigoare o perioadă nedeterminată.

2. Fiecare dintre statele contractante va putea, totuși, până la data de 30 iunie inclusiv a oricărui an calendaristic, începând cu al 5-lea an următor anului de intrare în vigoare a convenției, sa o denunțe în scris și pe cale diplomatică celuilalt stat contractant.

În cazul unei asemenea denuntari, convenția va inceta să fie aplicabilă:

a) în ce privește impozitele datorate la sursa la veniturile atribuite sau de plătit, începând cu 1 ianuarie a anului imediat următor anului în cursul căruia denunțarea a fost notificată;

b) în ce privește celelalte impozite stabilite pe veniturile realizate în perioadele impozabile, începând cu 1 ianuarie a anului imediat următor anului în cursul căruia denunțarea a fost notificată;

c) în ce privește impozitele pe capital stabilite pe elementele de capital existente la 1 ianuarie a anului imediat următor anului în cursul căruia denunțarea a fost notificată.

Drept pentru care, subsemnații, autorizați cum se cuvine de guvernele lor respective, au semnat prezenta convenție.

Întocmită la Bruxelles la 4 martie 1996, în doua exemplare, în limbile română, franceza și flamanda, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenta, textul în limba franceza va prevala.

Pentru Guvernul României,

Ioan Dan Popescu,

ministrul comerțului

Pentru Guvernul Regatului Belgiei,

Philippe Maystadt,

viceprim-ministru,

ministrul finanțelor și comerțului