Convenția din 26 noiembrie 1968
asupra imprescriptibilității crimelor de război și a crimelor contra umanității, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 26 noiembrie 1968
prezumat în vigoare
(Rezoluția 2391/XXIII)*) ────────── reamintind rezoluțiile Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 3 (I) și 170 (II) din 13 februarie 1946 și 31 octombrie 1947 privind extrădarea și pedepsirea criminalilor de război și 95 (I) din 11 decembrie 1946 care confirma principiile de drept internațional recunoscute, prin Statutul Tribunalului Militar Internațional de la Nurenberg și prin sentinta acestui tribunal, precum și rezoluțiile 2184 (XXI) din 12 decembrie 1966 și 2202 (XXI) din 16 decembrie 1966, prin care Adunarea Generală a condamnat în mod expres drept crime contra umanității, pe de o parte, violarea drepturilor economice și politice ale populatiilor indigene și, pe de altă parte, politica de apartheid, reamintind rezoluțiile Consiliului Economic și Social al Organizației Națiunilor Unite 1074 D (XXXIX) și 1158 (XII) din 28 iulie 1965 și 5 august 1966 privind pedepsirea criminalilor de război și a persoanelor vinovate de crime contra umanității, constatind ca în nici una din declarațiile solemne, actele sau convențiile privind urmărirea și pedepsirea crimelor de război și a crimelor contra umanității nu au fost prevăzute limite în timp, considerind ca crimele de război și crimele contra umanității sînt printre cele mai grave crime de drept internațional, convinse ca pedepsirea efectivă a crimelor de război și a crimelor contra umanității este un element important în prevenirea unor astfel de crime, în protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, de natura sa încurajeze încrederea, sa stimuleze cooperarea între popoare și sa favorizeze pacea și securitatea internationala, constatind ca aplicarea, în ceea ce privește crimele de război și crimele contra umanității, a regulilor dreptului intern referitoare la prescripția pentru crime de drept comun, ingrijoreaza profund opinia publică mondială, întrucît împiedica urmărirea și pedepsirea persoanelor responsabile de aceste crime, recunoscind ca este necesar și oportun să se afirme în dreptul internațional, prin aceasta convenție, principiul imprescriptibilității crimelor de război și a crimelor contra umanității și să se asigure aplicarea lui universala, au convenit asupra celor ce urmează:
*) Traducere
Statele părți la prezenta convenție,
Articolul 1
Oricare ar fi data la care au fost comise, crimele următoare sînt imprescriptibile:
a) crimele de război, asa cum sînt definite în Statutul Tribunalului Militar Internațional de la Nurenberg din 8 august 1945 și confirmate prin rezoluțiile Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 3 (I) și 95 (I) din 13 februarie 1946 și 11 decembrie 1946 și, în special "infracțiunile grave" enumerate în convenitiile de la Geneva din 12 august 1949 pentru protecția victimelor de război;
b) crimele contra umanității, indiferent dacă sînt comise în timp de război sau în timp de pace, asa cum sînt definite în Statutul Tribunalului Militar Internațional de la Nurenberg din 8 august 1945 și confirmate prin rezoluțiile Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 3 (I) și 95 (I) din 13 februarie 1946 și 11 decembrie 1946, evicțiunea prin atac armat sau ocupație și actele inumane care decurg din politica de apartheid, precum și crima de genocid, asa cum este definită în Convenția din 1948 pentru prevenirea și pedepsirea crimei de genocid, chiar dacă aceste acte nu constituie o violare a dreptului intern al tarii în care au fost comise.
Articolul 2
Dacă va fi comisă oricare dintre crimele menționate în articolul I, prevederile acestei convenții vor fi aplicate reprezentanților autorității de stat și persoanelor particulare care participa la comiterea ei ca autori sau complici, care se fac vinovate de incitare directa la comiterea oricăreia dintre aceste crime, sau care participa la o înțelegere în vederea comiterii ei, indiferent de gradul de execuție în care s-ar afla precum și reprezentanților autorității de stat care tolereaza comiterea acestei crime.
Articolul 3
Statele părți la prezenta convenție se angajează sa adopte toate măsurile interne, legislative sau de alt ordin, care ar fi necesare pentru a permite extrădarea, în conformitate cu dreptul internațional, a persoanelor vizate în articolul II al prezentei convenții.
Articolul 4
Statele părți la prezenta convenție se angajează sa adopte, în conformitate cu procedurile lor constituționale, orice măsuri legislative sau de alt ordin care ar fi necesare pentru a asigura imprescriptibilitatea crimelor menționate în articolele I și II ale prezentei convenții, atît în ceea ce privește urmărirea, cît și în ceea ce privește pedeapsa; acolo unde în acest domeniu ar exista o prescripție, în virtutea legii sau altfel, ea va fi abolita.
Articolul 5
Prezenta convenție va fi deschisă spre semnare pînă la 31 decembrie 1969 oricărui stat membru al Organizației Națiunilor Unite sau membru al oricăreia dintre instituțiile sale specializate sau al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica, oricărui stat parte la Statutul Curții Internaționale de Justiție, precum și oricărui alt stat invitat de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite sa devină parte la prezenta convenție.
Articolul 6
Prezenta convenție este supusă ratificării, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.
Articolul 7
Prezenta convenție este deschisă spre aderare oricărui stat vizat în articolul V. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.
Articolul 8
1. Prezenta convenție va intra în vigoare în cea de-a nouazecea zi de la depunerea la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite a celui de-al zecelea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica aceasta convenție sau vor adera la ea după depunerea celui de-al zecelea instrument de ratificare sau de aderare, convenția va intra în vigoare în cea de-a nouazecea zi de la depunerea de către statul respectiv a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.
Articolul 9
1. După expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenții, orice parte contractantă poate formula oricînd o cerere de revizuire a convenției, pe calea unei notificări scrise adresate secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.
2. Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite va decide asupra măsurilor ce ar urma să fie luate, după caz, în legătură cu aceasta cerere.
Articolul 10
1. Prezenta convenție va fi depusa la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.
2. Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va transmite copii certificate ale prezentei convenții tuturor statelor vizate în articolul V.
3. Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va informa toate statele vizate în articolul V despre:
a) semnăturile prezentei convenții și instrumentele de ratificare și de aderare depuse conform articolelor V, VI și VII;
b) data la care prezenta convenție va intra în vigoare în conformitate cu articolul VIII;
c) comunicările primite conform articolului IX.
Articolul 11
Prezenta convenție, ale carei texte în limbile chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola au aceeași valabilitate, va purta data de 26 noiembrie 1968. Drept care subscrișii, autorizați în modul cuvenit în acest scop, au semnat prezenta convenție. ────────────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.